Norvegia, iulie 2025

[Andrey 139]

[Andrey 139]

Spre seară am ajuns in Trondheim. Am rămas peste seara aici:

63.41627, 10.32332

 

Ziua 14, 13 iulie, Duminică. 

Ne-am plimbat cu bicicletele prin oraș, prin port, am intrat la o biserica la slujba si am fost la Muzeul Stiintelor; foarte interesant nu foar pentru cei mici, ci chiar si pentru noi.

[Andrey 139]

Am plecat mai departe, iar seara am înnoptat aici: 

 

[NRLaurentiu 2.022]

Mama ce peisaje! 

[Andrey 139]

13 minute în urmă, NRLaurentiu a scris:

Mama ce peisaje! 

Astea-s doar din telefon... Sa le vezi pe alea de pe camera si din dronă...

[Andrey 139]

Ziua 15, 14 iulie, luni

Am trecut de cercul polar după care ne-am îndreptat spre Lofoten. Exista varianta de a trece cu ferry din Bodo spre Moskenes, dar durează vreo 4 ore si e destulde scumpă, trebuie făcută rezervare si nu ni s-a parut optima. De aceea  am ales sa trecem din Bognes in Lodingen. Feriboturile sunt la 30, 45 minute. Nu am intrat in primul la care am ajuns, însă următorul a plecat peste 30 de minute. 

Am ajuns in zona de nord Lofoten. Deși nu se compara cu cele din sud, si aici peisajele sunt de excepție. 

 

[Andrey 139]

Fiind destul de obosiți si cu rezervele de apă si curent către 0, am ales sa înnoptam intr-un camping. Am ales  camoingul Skarungen de pe p4n care ni s-a parut a fi foarte bun si cel mai scump din zonă, cca 250 lei. Ne-am înșelat puțin, in sensul ca unele căsuțe pentru cazare erau destul de dărăpănate si arătau dezolant, locurile de campare nu erau foarte bine organizate, deversarea apei gri si negre se facea in același loc, la o gura de canal situata la intrarea in camping si destul de departe de multe din pitch-uri. 

Însă ne-am odihnit bine pentru urmatoarea zi.

 

Ziua 16, 15 iulie, marți

Am mers in Svolvaer, cel mai mare oras al arhipelagului. Aici am vizitat Muzeul Razboiului care nu este foarte mare, însă exponatele din cel de-al doilea război mondial, cand Norvegia a fost ocupată de naziști, sunt abundente si interesante. Ceea ce mi-a plăcut e faptul ca exponatele nu sunt in spatele unor vitrine,   ci sunt chiar in fața ta, putand chiar sa le atinci, ceea ce nu e recomandat.

 

 

 

 

 

[Andrey 139]

In drum spre sudul argipelagului, am vizitat si muzeul vikingilor. Pe langa exponate,  aici copii au posibilitatea sa traga cu arcul sa înfigă topoare in ținte, sa se plimbe cu caii, sa se bata cu perne sau sa arunce potcoave la ținte si chiar sa se plimbe cu o barca cu pânze. Toate acestea sunt la vreo 1200 metri de muzeul pricipal. Se merge pe jos, dar merita plimbarea.

Am plecat către Reine, nu înainte de a ne opri pe o plaja cu nisip alb unde apa era atât de caldă încât dacă luai o gura de apă  făceai roșu in gât. Ne-am băgat până la glezne, apoi am plecat mai departe cu gândul de a găsi o parcare cat mai aproape de traseul Reinebringen. E greu cu parcările gratuite aici. Seara abia am prins loc aici.

 

[Andrey 139]

Ziua 17, 16 iulie, miercuri

A doua zi, dis-de-dimineață, am prins loc cu greu intr-o parcare mai aproape de punctul de plecare.

[NRLaurentiu 2.022]

20 minute în urmă, Andrey a scris:

Aici am vizitat Muzeul Razboiului care nu este foarte mare, însă exponatele din cel de-al doilea război mondial, cand Norvegia a fost ocupată de naziști, sunt abundente si interesante. Ceea ce mi-a plăcut e faptul ca exponatele nu sunt in spatele unor vitrine,   ci sunt chiar in fața ta, putand chiar sa le atinci, ceea ce nu e recomandat.

 

 

 

 

 

 

Am un prieten care va fi foarte incantat de aceasta fotografie/loc!

 

Faina vacanta!

 

Drum bun in continuare!

[Andrey 139]

Pe la 11.00 am plecat pe traseu. Din parcare am mers pe jos cca 1.5 km. Punctul de intrare pe poteca este la capatul sudic al primului tunel când te îndrepți din parcarea de mai sus către nord. Adică mergi din parcare pe jos psre nord si când dai de tunel, o iei pe lângă el prin dreapta si la câțiva zeci de metri dai de întrarea pe traseu. Nu stiu din ce cauză, însă acest traseu nu este semnalizat corespunzător, in sensul ca din masina nu îți poti da seama unde incepe, nefiind vreun indicator. Oare din cauza faptului ca traseul este foarte aglomerat?! Se poate...

Urcușul numără 1978 de trepte pe o distanta de 1.1 km, si o înălțime de pana in 500 metri. Pare ușor,   dar nu e așa. Treptele sunt făcute din piatră naturală si nu sunt toate la fel. Pe margine nu e nicio balustradă. Trebuie multă atenție, răbdare si voință. Ne-am intors in parcare pe la 17.00. E drept ca am stat sus peste o oră pentru am mâncat puțin pe o stanca si, mai ales, pentru a admira peisajele. Nu va închipuiți ca sus e vreun platou ca pe Ceahlău sau la Babele. Locul e destulde stramt.

 

[Andrey 139]

Seara am rămas in parcarea de care am spus mai devreme unde am incercat acele gratare de unica folosință. Eu văzusem si la noi in marketuri astfel de gratare, dar nu le-am dat importanță. Am luat unul de aici (vreo 25 lei) și mi-a fost de mare folos deoarece nu trebuie sa îl motezi, demontezi si mai ales sa îl speli. N-ea fost de mare folos in parcarea asta in care nu ai chiuvete pentru spalator (poate pe unii i-am, fi deranjat, dar sigur pe alții i-am încântat cu mirosul). Noi, de acum, le vom folosi mai des, mai ales cand nu suntem in camping si nu avem posibilități de spălare.