Andrey 274 Semnalează Publicat 2 Noiembrie Muzeul vikingilor este o reconstrucţie la scara reală a celei mai mari case din epoca vikingă descoperit în Scandinavia, plus expoziţii (chiar și animale vii) și multe activităţi în aer liber: călărie, tir cu arcul, aruncatul cu securea, bătaia cu perne, trasul funiei și, cel mai impresionant, călătoria cu o navă vikingă ce se deplasează doar prin forța vântului. Distribuie această postare Link către postare Distribuie pe alte siteuri
Andrey 274 Semnalează Publicat 3 Noiembrie De la Muzeul Vikingilor am plecat spre Reine, una dintre cele mai frumoase localități ale Lofotenului, poate cea mai fermecătoare, mai ales când e privită de sus (vom ajunge și acolo). Dar până aici, peisajele nu contenesc să îți scoată sunete de uimire aproape la fiecare cotitură a drumului. Piscuri ascuțite se ridică deodată din ape, plajele cu nisipuri albe licăresc chiar pe marginea șoselei iar, uneori, din luciul fiordului par că se ridică niște spinări de elefanți. Arcele de pod leagă insulele una de alta, purtându-ne pe căi înguste și sinuoase spre capătul arhipelagului. Căsuțe simple, dar cochete, albe, galbene, verzi sau roșu-maroniu se ivesc din pajiștele proaspăt cosite sau atârnă deasupra apelor limpezi. Plajele și valurile sunt atât de îmbietoare, mai ales când îi vezi pe urmașii urmașilor vikingilor aruncându-se în apele spumegânde și râzând dintre ele la crestele înzșpezite ale munților. Ne-am oprit și noi..., dar nu am reușit să ne afundăm nici măcar până la genunchi. Cred că apa nu avea nici 15 grade. 2 Distribuie această postare Link către postare Distribuie pe alte siteuri
Andrey 274 Semnalează Publicat 6 Noiembrie Reine este unul dintre cele mai pitorești sate din arhipelagul Lofoten. Aflat pe insula Moskenesøya, Reine este considerat de mulți drept bijuteria Lofotenului, datorită peisajului său spectaculos, un amestec de munți abrupți care se ridică direct din mare, ape turcoaz și tradiționalele rorbuer, cabane roșii de pescari așezate pe piloni deasupra apei. Satul are doar câteva sute de locuitori, dar atrage anual sute de mii de vizitatori din întreaga lume. Este locul ideal pentru fotografie și drumeții. Una dintre cele mai cunoscute activități este urcarea pe Reinebringen, un munte abrupt, dar accesibil printr-o scară de peste 1978 de trepte de piatră, care oferă o panoramă uimitoare asupra satului și fiordurilor din jur. Capătul urcușului nu este foarte bine semnalizat. Am vorbit despre aceasta la începutul acestui topic. Traseul este destul de dificil, mai ales că treptele nu au nicio porțiune cu mână curentă, iar, pe de altă parte, este foarte aglomerat. Cred că doar calitatea turriștilor a făcut ca să nu fie accidente prea multe pe acest traseu. Netul ne spune că în ultimii 5 de ani au fost 3 decese pe acest traseu, dintre care unul din cauze naturale. Având în vedere că în sezon urcă cca 1000 de turiști, 2 decese în 5 ani nu e foarte mult. Oricum, trebuie să ai o echipare corespunzătoare și o minimă condiție fizică. Pentru noi, la Kjerag a fost mult mai greu! 1 Distribuie această postare Link către postare Distribuie pe alte siteuri
Andrey 274 Semnalează Publicat 8 Noiembrie Å sau „satul de la capătul lumii” este ultima localiate din arhipelagul Lofotenului. Pe langă peisajele mirifice, mai poți vizita un muzeu al codului uscat (pe care și noi l-am viziata), m uzeul satului pescăresc și celebrele casele roșii „rorbuer”, foste cabane de pescari, acum transformate în locuințe și cazări turistice. Distribuie această postare Link către postare Distribuie pe alte siteuri
Andrey 274 Semnalează Publicat 9 Noiembrie În ultima zi de ședere în Lofoten, ne-am oprit iarăși în Reine, pentru a face câteva fotografii, dar și pentru goliri și umpleri. Există o parcare mare, folosită de multe RV-uri (nu mai rețin dacș e gratis sau cu plată. Pentru utilități noi nu am plătit. 2 Distribuie această postare Link către postare Distribuie pe alte siteuri
Andrey 274 Semnalează Publicat 15 Noiembrie Din Reine, am plecat către Henningsvær, un alt sat pescăresc, numit și Veneția Lofotenului datorită unor șiruri de insule care formează între ele un canal principal și câteva secundare, iar pe aceste canale, mai ales pe cel principal, sunt aglomerări de ambarcațiuni. În acest sătuc, de vreo 500 de locuitori, există un teren de fotbal pe niște stânci, teren a cărui imagine, cu marea și munții în fundal, este adesea folosită în fotografii turistice. Distribuie această postare Link către postare Distribuie pe alte siteuri
NRLaurentiu 2.051 Semnalează Publicat 15 Noiembrie Fain! Postarile tale sunt precum o lectie de geografie in imagini! Si da, regasesc unele "vederi" clasice, dar si cat de mult schimba perspectiva fotografiile facute cu drona! Alt... nivel! 😁 Distribuie această postare Link către postare Distribuie pe alte siteuri
Andrey 274 Semnalează Publicat 15 Noiembrie în urmă cu 4 ore, NRLaurentiu a scris: Fain! Postarile tale sunt precum o lectie de geografie in imagini! Si da, regasesc unele "vederi" clasice, dar si cat de mult schimba perspectiva fotografiile facute cu drona! Alt... nivel! 😁 TECNOLOGIAAA!! 🤣 Mulțumesc pentru aprecieri! Distribuie această postare Link către postare Distribuie pe alte siteuri
Andrey 274 Semnalează Publicat 16 Noiembrie Din Lofoten am plecat către punctul terminus al călătoriei noastre, Nordkapp. Așa cum spusesem și pe parcursul topicului, nu eram foarte încrezători dacă să mai străbatem încă vreo 900 km din Lofoten până la capătul lumii, efectiv. Eram , , sătui” de atâtea peisaje superbe, iar imaginile căutate în fugă pe net despre Capul Nord păreau destul de terne. Cu toate acestea, am plecat cu gândul de a atinge limita extremă nordică europeană până unde poți ajunge cu un autovehicul, mi ales că anul trecut fusesem în Gibraltar, la limita sudică. Un rulotist vechi, Ciprian Roșca, fusese cu un an înainte și ne-a îndemnat, de asemenea, să atingem limita. Și am făcut foarte bine că i-am ascultat îndemnul. Mai jos voi posta câteva imagini de pe drumul făcut din Lofoten până aproapre de Nordkapp. Distribuie această postare Link către postare Distribuie pe alte siteuri
Andrey 274 Semnalează Publicat 21 Noiembrie Apropiindu-ne de NORDKAPP, drumul pare să nu mai ducă nicăieri. Se urcă lent, printr-un peisaj tundric, aproape gol, unde vântul își face propriile legi și unde fiecare curbă îți dă impresia că ai ajuns la marginea continentului. Apoi, brusc, asfaltul se îndreaptă spre o platformă largă, tăiată în stâncă, iar oceanul apare jos, la peste 300 de metri sub tine, un plan infinit de apă gri-albastră. În față, solitar, stă globul metalic — simbolul Nordkapp-ului. Nu impresionează prin dimensiune, ci prin ideea pe care o reprezintă: e punctul în care omul a simțit nevoia să marcheze sfârșitul drumului, „capătul Europei”. Totuși, când te apropii de el, cu vântul împingându-te din lateral, nu te mai interesează detaliile tehnice. Simți doar că ai ajuns într-un loc extrem. Sub platformă se află Nordkapphallen, un complex modern, îngropat parțial în stâncă, unde turiștii intră pentru a scăpa de frig, pentru un film panoramic de câteva minute sau pentru o cafea băută în fața unui geam uriaș care dă spre Marea Barents. Nu imi mai aduc aminte cât am plătit inttrarea, însă îmi amintesc că nu a meritat. Adevărata experiență nu este în interior, ci afară, în sunetul continuu al vântului sau a razelor de soare care te mângâie ușor în puținele momente senine. 1 1 Distribuie această postare Link către postare Distribuie pe alte siteuri
Drinovan Ovidiu 993 Semnalează Publicat marţi la 14:09 Frumaoasa prezentare. Am parcurs toate postarile... sunt de vis... multumim! Si noi am fost in perioada 7-17 Iunie cu si a fost foarte frumos! O adevarata aventura de-a lungu a 7000km in 2 saptamani ! 1 Distribuie această postare Link către postare Distribuie pe alte siteuri
