Clasament

Salutare și bine v-am regăsit. Vreau să vă aduc aminte să aruncați câte o privire și la cârligul de remorcare de pe mașină. Povestea mea cu final fericit este în felul următor: -cârligul de pe mașină l-am montat la un service în 2022, și nu îmi aduc aminte să fi fost întrebat la vremea respectivă dacă să pun ceva cârlig “mai bun” sau nu. In 2023 am făcut un traseu până în Turcia și de acolo m-am întors cu cârligul puțin strâmb. În proporție de 99% de la un bump la care nu am fost atent și l-am sărit în viteză. L-am reparat când am revenit, (îndreptat și sudat) la un service arătând foarte bine după aceea. Din fericire pentru mine acum în 2025, am avut inspirație (când am înlocuit cauciucurile de vară) să arunc o privire la cârlig iar atunci am constat în ce stadiu este cârligul. Evident că nu am putut vedea tot, dar suficient cât să caut să remediez problema. Într-o primă fază am încercat să găsesc pe cineva să îl sudez din nou, am și găsit defapt (neștiind exact cum arată când e dat jos), iar după mai multe analize chiar înainte de a îl demonta, din foarte multe alte motive am ales să îl înlocuiesc cu unul nou. Consider că am ales varianta corectă, mai ales când am văzut cum arata cârligul după demontare. Cel nou arată mai solid (cel puțin prinderile) și e mai greu puțin decât primul. Menționez că rulota are MMA 1350kg, încărcarea o fac tot timpul cu atenție pe zona centrala. În schimb traseul spre Grecia (care în cam fac de 2 ori pe sezon) are o zonă cu ceva km în Serbia, zona Kovin, unde este horror (plin de gropi). De fiecare dată lucrurile din rulotă sunt sărite de la loc oricât de încet merg. În concluzie, pe lângă restul verificărilor uzual de plecare mai aruncați o privire și la cârlig din când în când! Drumuri bune tuturor .

S-au schimabat multe lucruri in bine in acest camping. Drumul de acces a fost betonat si nu mai sunt probleme la urcare, mai multe spati de campare cu terase , un bar, wc-uri moderne, hamace, trambulina pentru copiii si un loc de stat ca o scena. Am fost in toamna lui 2025.

La Mulți Ani România!

Apropiindu-ne de NORDKAPP, drumul pare să nu mai ducă nicăieri. Se urcă lent, printr-un peisaj tundric, aproape gol, unde vântul își face propriile legi și unde fiecare curbă îți dă impresia că ai ajuns la marginea continentului. Apoi, brusc, asfaltul se îndreaptă spre o platformă largă, tăiată în stâncă, iar oceanul apare jos, la peste 300 de metri sub tine, un plan infinit de apă gri-albastră. În față, solitar, stă globul metalic — simbolul Nordkapp-ului. Nu impresionează prin dimensiune, ci prin ideea pe care o reprezintă: e punctul în care omul a simțit nevoia să marcheze sfârșitul drumului, „capătul Europei”. Totuși, când te apropii de el, cu vântul împingându-te din lateral, nu te mai interesează detaliile tehnice. Simți doar că ai ajuns într-un loc extrem. Sub platformă se află Nordkapphallen, un complex modern, îngropat parțial în stâncă, unde turiștii intră pentru a scăpa de frig, pentru un film panoramic de câteva minute sau pentru o cafea băută în fața unui geam uriaș care dă spre Marea Barents. Nu imi mai aduc aminte cât am plătit inttrarea, însă îmi amintesc că nu a meritat. Adevărata experiență nu este în interior, ci afară, în sunetul continuu al vântului sau a razelor de soare care te mângâie ușor în puținele momente senine.

Frumaoasa prezentare. Am parcurs toate postarile... sunt de vis... multumim! Si noi am fost in perioada 7-17 Iunie cu si a fost foarte frumos! O adevarata aventura de-a lungu a 7000km in 2 saptamani !

Ziua în care m-am pierdut (cu drag) prin Stralsund Cărămida gotică și hering ul (peștele) După atâtea păduri, faleze și plimbări în care GPS-ul părea doar un ornament pe ecran, azi am decis să-mi dau o zi mai urbană. Așa că am pornit spre Stralsund, un oraș care, sincer, a reușit performanța rară de a-mi distrage atenția de la chestiile naturale. Și zic asta eu, care încă am pietricele din Parcul Jasmund în buzunar. Ce n-am știut (dar m-am prefăcut că știu, ca un turist cultivat) e că Stralsund e o fostă cetate hanseatică, adică un fel de “club medieval“ de orașe bogate care știau să facă bani din comerț, mai ales pe mare. Și da, se vede că orașul a fost înstărit: clădirile vechi, piețele și bisericile arată ca și cum cineva a zis „hai să construim ceva ce o să-i lase pe turiști cu gura căscată și telefonul plin de poze.” Piața centrală e absolut fabuloasă. În mijloc tronează Rathaus-ul din Stralsund, adică Primăria, o construcție gotică din cărămidă roșie care arată ca o prăjitură complicată la un concurs de arhitectură medievală. Fațada e atât de detaliată și bogat ornamentată încât am pierdut vreo 10 minute uitându-mă la ea fără să-mi dau seama că aproape m-am lipit de un grup de japonezi care făceau tur ghidat. Fix lângă Primărie e și Stadtwaage, o clădire istorică ce a fost cândva folosită pentru cântărirea mărfurilor – să nu creadă cineva că trișezi la pește sau lână. Acum nu mai cântărește nimic, dar tot atrage atenția. Pe cealaltă parte a pieței se află Commandantenhus, o bijuterie arhitecturală barocă, perfect restaurată. Aș zice că arată a palat, dar cu mai puțini bodyguarzi și mai multă istorie. Trei biserici și nicio predică Nu poți vizita Stralsund fără să te lași „intimidat” de cele trei biserici gotice Marienkirche (Biserica Sf. Maria): o catedrală uriașă, care a fost la un moment dat cea mai înaltă clădire din lume. Nu știu cum au măsurat, dar clar aveau încredere în treaba lor. Urcatul în turn e pentru cei cu genunchi de fier și frică de înălțime, zero. Nikolaikirche: biserica navigatorilor și comercianților – logic, având în vedere că orașul e pe malul mării. Interiorul e absolut uimitor, cu decorațiuni care te fac să-ți scoți pălăria. Jakobikirche: mai retrasă, mai liniștită, dar cu o atmosferă caldă și o acustică de vis. Dacă ai noroc, poate prinzi și un concert de orgă. Și apoi… pești! După atâta istorie și cărămidă, am mers la ceva mai… viu: OZEANEUM, un muzeu marin imens, cu acvarii uriașe, schelete de balene suspendate și explicații interactive care m-au făcut să mă simt ca un biolog entuziast ... de clasa a patra (sic!). Cel mai mult mi-a plăcut secțiunea dedicată Mării Baltice – e fascinant să vezi ce se ascunde sub apa aia liniștită pe care o admiram ieri de pe faleză. Concluzia? Stralsund e un oraș care știe să-și spună povestea fără să pară muzeu. Cu clădiri care îți arată cât de bogat a fost cândva, cu biserici care dau lecții de arhitectură gotică dar și … cu pești – mulți pești – care înoată liniștiți în acvarii, cu aer condiționat pentru vizitatori. M-am plimbat toată ziua cu zâmbetul pe față și gândul că o astfel de combinație de istorie, cultură și daca era si glühwein ar fi greu de egalat. Ah, Craciunul … Stralsund are un Târg de Crăciun care, din câte am aflat, e considerat unul dintre cele mai autentice din nordul Germaniei.

Felicitari! Cablurile ar fi trebuit protejate cu un copex. In timp se vor rascoace.