Clasament

Olanda. Hmmm, ce-i pana in Olanda? Te sui in masina, conduci vreo 22-24-26 de ore si ai ajuns, nu-i mare dandana. Asa cugetam eu pe la inceputul lui septembrie anul trecut, dupa ce convenisem cu Patrick sa ne vedem pentru achizitia rulotei. Eu ca eu, dar sa vezi sotia. Vin cu tine ca nu poti conduce atat timp, ca e bine sa mai ai pe cineva cu tine, te mai tine de vorba, ca ne mai schimbam la volan, ca unde dormi, ca, ca, ca…Mai fata mea, stai linistita, nu-s nici primul, nici ultimul care se incumeta la asa ceva. Nu-s’ cum face ea, de vorbeste cu unul dintre finii mei, omul ma suna si nici una, nici alta se invoieste de la job si hop cu mine in tara lalelelor dupa rulota. Bun, aveam acum si insotitor, dar cu ce masina sa merg? Sotia tot o tinea una si buna sa iau peugeotul, ca-i diesel, cuplu mai mare, bla, bla…Dupa ce-am analizat situatia, mi-am dat seama ca are dreptate, astfel incat am comandat vineri carlig si pentru leut, marti l-am montat si noaptea am purces la drum de seara, eu, finu’ si socrul finului care este sofer profesionist cu toate categoriile in permisul de conducere si care se lauda cu ele de parca le ia in fiecare an, nu o data in viata. Discutasem in prealabil cu Patrick sa intalnim joi dimineata la ora 9 sa vedem rulota si sa perfectam actele. Noi aveam la dispozitie cam 10 ore in plus fata de estimarea gps-ului, asa incat nu ne-am grabit, am poposit prin Parndorf in cautare de ceva chilipiruri pentru cei de acasa, am oprit sa mancam, sa bem o bere, stiti si voi nu mai intru in amanunte. Ce s-a intamplat la Patrick, este foarte nostim acum cand imi amintesc si va povestesc, dar in acele momente imi venea sa plang de ciuda ca-s’ asa de prost, sau ca sa nu fiu asa de dur, asa de neinformat. Ca sa intelegeti ce urmeaza, reamintesc pentru cei ce au lecturat episoadele trecute faptul nu doar ca nu m-am suit niciodata intr-o rulota, dar nu vazusem o rulota mai aproape de 2 m in viata mea, sau chiar daca am vazut nu m-a interesat. Ora 8:45 eram in fata rulotei, frumos parcata pe o staduta extrem de cocheta undeva intr-un mic orasel din nord estul Olandei. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma apuc sa montez carligul, semidemontabil, caci asa aflasem eu de te miri unde de faptul ca in “afara” nu ai voie sa mergi cu maciulia montata si ca-i amenda asa de mare, incat faci cale intoarsa. Am montat carligul in 3 minute, mi-am aprins o tigara si ma uitam cu un ochi extrem de critic la rulota. Prima data m-am uitat sa verific daca are toate geamurile intregi, atat ma ducea pe mine capul, apoi daca este lovita pe exterior. Vazandu-ne pe langa rulota, apar doua persoane mai in varsta, care ne-au spus ceva in limba natala, am intuit ca ne intrebau ce cautam pe acolo, i-am raspus ca-l asteptam pe un nene Patrick, la care oamenii s-au luminat la fata si au tot repetat ceva legat de Patrick asta. Au intrat in casuta de langa rulota si in mai putin de 2 minute apare el, Patrick. Hmmm, nu-s cum sa-l descriu, era buna o poza, dar din pacate n-am facut niciuna cu ei, iar acum imi pare rau. Un om cam pe la 30-35 de ani, 1.60 inaltime si o costitutie atretica identica cu cea a lui Mowgli, inclusiv mersul si scalambaiala mainilor. A venit catre mine, tot un zambet si repetand ceva cu George, m-a si imbratisat, de zicei ca ne cunoastem de cand ne-a imprietenit Baloo si-am luptat impreuna contra lui Shere Khan. Am fost ferm convins, cred si acum acest lucru, de faptul ca a fumat ceva bun de dimineata, altfel este inexplicabila euforia lui. Nu trebuie sa va mai spun ca nu vorbea o boaba de engleza, noroc cu sotia lui, din pacate nu-mi amintesc cum se numeste, o miniona destul de simpaticuta si cumintica in raport cu Patrick. Ne-au invitat la o cafea, am discutat de una, de alta, de caine, de copii, am aflat ca oamenii mai in varsta erau parintii lui Patrick, ca nenea Patrick nu era olandez sadea ci nu-s’ din ce tara sosit acolo de 10-15 ani. Am revenit la rulota cu cheile si sa vedeti voi detectivul din mine cum analiza interiorul. Prima data, ca taranu’ am ramas cu gura cascata si nu puteam sa-mi amintesc pasii invatati pe net de verificare a unei caravane. Nu mirosea a nimic, nu a mucegai, nu a aer inchis, nu a solutii de curatat, nu a detergent, a nimic. O curatenie impecabila peste tot. Podeaua tare, perdelute la geamuri, uite are si o trapa…Cam asta era in capul meu. Patrick si banuiesc ca nu doar el, si-a dat seama ca ceva nu-I ok si m-a intrebat, prin sotie –normal, ce are rulota de nu-mi place. Le-am repetat ca nu mai vazusem in viata mea o rulota si ca nu stiu la ce sa ma uit si ce sa verific, a.i. mi-a facut instructajul Patrick, asistat de sotie pt traducere. Uite asa se lasa masa, se trag pernele, sa face patul, sub perne este boilerul, uite robinetii de golire, in partea dreapta sub perne este un transformator, aici este baia, m-a invatat sa deschid trapele, mi-a verificat toate geamurile, plasele de tantari, rulourile, etc…Cel putin jumatate de ora n-a tacut o secunda, m-a tras in toate colturile si cotloanele rulotei, interior si exterior. Isi mai amintea ceva, hop in rulota, altceva, repede afara, ca obosisem cumplit doar ascultandu-l, sotia lui netinand pasul la traducere. Am zis ok, gata, hop, vreau sa vad cum functioneaza aragazul, frigiderul si incalzirea. S-a dus omul, a venit cu o butelie sigilata, pe care am achizitionat-o, a probat si toata instalatia pe gaz, chit ca-mi tot spunea ca are nu-s’ ce agrement tehnic. Sa fi tot trecut vreo 2-3 ore de cand ne-am intalnit, am convenit ca rulota este exact ce-mi doream si sa mergem sa facem actele si plata. Mergem, mergem, dar unde? Pune-te pe dat telefoane la RDW, discuta cu oamenii aia ce acte, ce asigurari imi trebuie, etc. Eu o tineam una si buna ca Romania este in comunitatea Europeana si nu trebuie export, tot felul de tampenii care mai de care. Insistau la faptul ca nu-mi trebuie asigurare caci este valabila cea de la masina si sa intreb la brokerul meu. Idiot cum sunt, l-am sunat pe om, s-a interesat inclusiv cat este amenda daca nu am asigurare. Dupa ce am definitivat traseul de plimbat hartiile pentru acte, hai sa facem plata. Tin sa mentionez faptul ca au dorit banii cash, nu stiu de ce nu doreau interactiunea cu banca. Poftim banii cat ne-am inteles + butelia + oglinzile. Nu-i bine, trebuie sa mergem la banca sa-i verifice. Bun, hai la banca. Aici ca sa verifice banii alta solutie nu exista decat sa-i bage in bancomat si acolo au ramas, respectiv direct in contul doamnei, de nu stiam daca sa ma prapadesc de ras sau sa par extrem de trist. Ajunsi acasa, alta gluma nu a stiut Patrick sa faca decat ca acum banii sunt in contul lor si rulota tot la ei. Le-am raspuns ca din partea mea nu este obsolut nicio problema, afirmatie la care au ramas interzisi. Era de filmat cum au trecut de la extaz la agonie cand surazator le-am spus ca eu stiu unde stau ei, dar ei habar n-au unde locuiesc eu. Insa le-am spus acest lucru pe un asemenea ton, incat am mai pierdut un sfert de ora sa le explic ca-i o simpla gluma si cu greu le-a revenit inima la loc. Am fost la RDW pentru actele de export iar de aici la o gara, da, da, intr-o gara unde am facut asigurarea si mi-au dat un numar provizoriu. Nu tu politie, nu tu administratii financiare, nu cozi, numere de ordine. Pur si simplu la RDW am terminat in fix 10 minute, iar la chioscul din gara, in maxim 5. Parca traiam un vis. Cum mama zmeilor sa vinzi ceva ca la talcioc? Sper sa ajung sa traiesc, sa vad si la noi in tara asa ceva. Dupa ce-am terminat cu actele, ne-au invitat iar la ei acasa sa “bem si sa gustam cate ceva”. Fix acesta a fost exprimarea. In masina discutam cu finu si socrul lui, de faptul ca mai mult ca sigur au citit pe net ce-I face fericiti pe romani si sa vezi acum chiolhanuri si bautura. Chiar ne vorbisem sa ne interesam de o pensiune unde sa dormim si noi ca oamenii in noaptea aceea. Ajungem acasa si sa vezi surpriza. Patru beri de lamaie la 330, ceva alune si uscatele. Normal ca se citea uimirea pe fata noastra si fericirea in ochii lor. Le-am comunicat ca noi nu prea suntem amatori de alcool si ca daca nu deranjam am prefera mai curand cate o cafea, caci tot o luam din loc. Cat timp sotia a facut cafeaua, l-am rugat pe Patrick sa pregateasca rulota de plecare, respectiv apa si ce-o mai trebui pe acolo. Mi-a aratat cum se pun solutiile pt toaleta si unde se pune apa menejara. Am baut cafeua, am legat rulota si..uimire! Nu mergeau luminile interioare, pompa de apa nici atat, ventilatorul de la caldura, nimic. Eu extrem de suparat, normal, ca nu mergeau jucariile, ei ca n-am destula energie la masina. Fix asa spuneau. Cum mama draq sa nu am, daca masina era pornita? Ne-am luat la revedere si am plecat, eu extrem, extrem de ingandurat, ei foarte tristi de supararea mea. M-au asigurat ca este o rulota foarte buna si ca nu voi avea nici un fel de probleme cu ea. Dupa ce am ajuns in tara, am facut RAR-ul fara nici cea mai mica problema si mi-am dat seama ca nu am nimic scris cu ei, nu tu contract, nu tu factura, nimic. Toata lumea insista ca-mi trebuie, eu ca nu am si cu asta basta. Au asigurarea pe numele meu si hartiile de export la fel, ce le mai trebuie contract? Am rezolvat-o pana la urma si cu contractul si cu inmatricularea. Tin sa va spun de la bun inceput ca rulota a fost impecabila. Pana si astazi mai descopar cate ceva interesant la ea. De ex acum 1 luna mi-am dat seama ca pentru lumina mare din interior am intrerupatoare cap-scara. Nu are infiltatii, functioneaza toate fara repros, echiparea foarte ok, cortul impecabil, de fapt nou, veranda perfecta. Pana si anvelope erau noi, inclusiv roata de rezerva. Nu stiu voi cat de norocosi sunteti, eu sigur sunt. Am o sotie frumoasa, desteapta si intelegatoare, o domnisoara la fel, de care sunt foarte mandru, astfel incat as mania pe Dumnezeu daca afirm contrariul. Povestirea mea este cu happy end, deoarece totul s-a dovedit a fi ok, dar insist sa NU PROCEDATI CA MINE! Discutati, cereti sfaturi, interesati-va, cititi mult, invatati si mai mult, alegeti cateva variante de backup, faceti-va temele inainte de a va inhama la un lucru, astfel incat sa fiti pregatiti pentru aproape orice situatie, fie ea doar achizitia unei rulote.

Anumite persoane au o chestie aparte, un har sa-l numim asa, care ma face sa-mi pierd orice urma de speranta ca voi ajunge vreodata un scriitor mediocru. De fapt sunt suparat pe mine nu pe ei, dar asta-i alta poveste. Stiu oamenii acestia, sa aseze cuvintele in ordinea fireasca, luand astfel viata povestiri minunate, drame, descrieri sau sf-uri uimitoare. Bine, nu trebuie sa va spun ca nu-i si cazul meu, caci se observa de la o posta. Altceva ma caracterizeaza insa. Daca ma ambitionez sa fac ceva, atunci este aproape imposibil sa nu realizez acel lucru, ceea ce de multe ori, orice ati spune voi, nu-i tocmai ok. Omul trebuie in viata sa fie si un pic maleabil, nu rigid si unidirectional in gandire, idei, este necesar sa asculte si alte pareri, sfaturi de la cei avizati. Nu-i nici acesta cazul meu, caci eu oricum le stiu (aproape) pe toate si rar accept sa fiu abatut de la ideile si principiile mele. Norocul cel mai mare este ca n-am multe ambitii, aspiratii d-astea, adica am avut, dar le-am realizat Povesteam in episodul trecut, faptul ca am hotarat sa achizitionam o rulota. Gandul de a avea una, ma urmarea insistent zi si noapte, obturandu-mi extrem de mult viziunea asupra altor lucruri, unele mult mai importante. Uite asa a trecut cam o luna de la episodul Vama Veche si am plecat prin delta, mai exact pe bratul Sf Gheorghe la un hotel, pensiune, ce-o fi fost el, la vreo 50-70 km de Tulcea. As fi sarit peste acest episod, dar veti observa ca este important, astfel incat voi incerca sa-l reproduc cat mai acurat. Cautam rulote cam peste tot, incercam sa ma documentez, surse pe internet gramada, timp sa ai de citit si de organizat informatia cat de cat. Am incercat initial sa gasesc ceva in Romania din motive lesne de inteles, ulterior extinzand cautarile in Germania, Belgia si Olanda. Tot navigand pe net mi-am dat seama ca multe rulote din parcurile din Germania erau de fapt aduse din Olanda. Daca stiam de existenta acestui site pe vremea aceea…De fapt, ca sa fiu foarte sincer stiam, dar nu-l prea citeam, preferand forumurile externe doar datorita faptului ca-s mai organizate. Ca sa revin, la un moment dat am observat o rulota in Romania, rulota care stiam sigur ca am vazut-o pe un anume site in Olanda, dar nu-mi aminteam pretul. Stiu absolut sigur ca era aceeasi rulota, datorita faptului ca am o abilitate deosebita de a retine detaliile importante, o memorie fantastica de care putini muritori se pot bucura, nu vreau sa ma laud - ceva gen agenti secreti de care vedeti prin filme, cei care nu noteaza niciodata nimic si pot reproduce la virgula dosare intregi, dar mai ales discutia purtata cu vanzatorul care mi-a confirmat ca abia ce a adus-o in tara fix din Olanda si pozele erau de pe site-ul initial caci nu a avut timp sa faca altele So, cautarile mele s-au restrans destul de rapid doar la acesta tara, iar de aici la 2 siteuri n-a mai fost mult, ulterior preferand doar unul dintre ele. Aici am facut cateva oferte, am si discutat pe mail sau telefonic cu ceva vanzatori, dar nimic, sa zic asa, concret. Asteptam o rulota care sa ma cheme la ea, sa ma atraga, sa ma aleaga ea, nu s-o fac eu. Nu, nu sunt nebun. De fapt asteptam o oferta buna de pret . Eeee si s-a ivit, indirect, o ocazie, sub forma unei familii de nemti ce erau cazati in acelasi hotel. Cine nu stie bratul Sf Gheorghe, ii pot spune ca este un loc unde poti merge sa te relaxezi fara sa te plictisesti. Am tot colindat de la hotel, ca se si mirau angajatii aia ca nu prea stam “pe acasa”, ba' chiar ne-au intrebat daca ne deranjeaza ceva. In plimbarile noastre am ajuns si pe la Corbu, unde era plin de rulote, spiritul de acolo il cunoasteti, insa sentimentele traite atunci, nu, dar nici nu le pot descrie (vezi primul paragraf). Le-am spus fetelor ca data viitoare vom ajunge aici cu rulota si m-am tinut de promisiune. Astazi plecati, maine plecati, ma intreba neamtul daca mergem sa pescuim. I-am spus ca nu pescuim acum, ca ne plimbam, i-am aratat ceva trasee, puncte de interes sa le spunem asa. Au inceput sa “colinde” si ei, ba’ chiar ne-am si intalnit intr-o zi pe la pensiunea Laguna Albastra, Murighiol. De ce va tot povestesc de acesta familie, simplu. Pe site-ul din Olanda, pusesem ochii pe o rulota care mi-ar fi placut, insa proprietarul nu stia o boaba engleza si ma chinuiam sa discut cu el direct in olandeza prin google translate. Este ceva extrem de fascinant, va rog sa incercati, mai ales de pe telefon direct cu aplicatia. L-am rugat pe neamt sa sune si sa-l intrebe anumite lucruri, banuind ca nenea olandezul stie germana. Si a stiut . Am pus la punct niste detalii tehnice, ne-a facut si o reduce semnificativa din pretul afisat, chit ca scria clar ca nu este negociabil si a ramas sa ne transmita printr-un mesaj adresa completa si un program de vizitare al rulotei. Extrem de fericiti si eu si neamtul, ne-am cinstit cu niste beri ca sa udam rulota mea, caci in 2 zile urma sa-mi trimita olandezul adresa, plus o data exacta cand sa merg sa-mi iau casuta. Asa cum ati primit voi acel mesaj, l-am primit si eu, lucru care nu m-a descurajat, ci dimpotriva. Am cautat alta rulota caci singura nu venea la mine, c-am incercat si treaba asta, insa va garantez ca nu functioneaza. Gasesc pe site o rulota care-mi placea, iar proprietar era un nene extrem de simpatic, unul Patrick, care-mi raspundea la mailurile scrise de mine in engleza, in limba lui natala. Si iar google translate. Macar omul era comunicativ. La nu moment dat, dupa un schimb de mailuri, l-am rugat sa nu mai prescurteze cuvintele ca si asa traduc greu si abia inteleg ce Dumnezeu spune el acolo. Din clipa aceea am discutat doar in engleza, lucru care mi-a dat o stare de bine, de confort si liniste interioara. Lui Patrick i-am retinut numele, deoarece de la el am cumparat rulota. Insa povestea cu drumul si achizitia va face subiectul unui nou episod. In traducere libera, va mai stresez un pic, insa sa stiti ca nu va obliga nimeni sa cititi ineptiile mele.

Experienta mea de rulotist se imbogatea pe zi ce trecea si am devenit in cercul de prieteni un fel de guru al acestui fenomen. Iesisem chiar o data la Corbu (in camping normal, caci de off nu s-a pus inca problema) astfel incat eram indreptatit sa dau sfaturi, indrumari si ma mandream cu rulota peste tot asa de tare, incat daca m-ar fi auzit proiectantii si-ar fi pus serioase intrebari cine sta de fapt la baza conceptiei acestui model. In primul episod am mentionat faptul ca am promis fetelor sa revenim la Corbu cu rulota si m-am tinut de cuvant. Am sunat pentru programare si surpriza mare, campingul se inchisese cam de 2 saptamani, era daca nu ma insel prin septembrie catre sfarsitul lunii oricum. Bravo George, Corbu la anul, caci acum…Si sa vezi uimire mare cand a mentionat interlocutorul meu ca ne primeste fiind prima iesire cu rulota. Sa le dea Domnu’ sanatate tuturor celor de acolo, caci ne-au ajutat cu de toate: apa, curent, ne-au invatat cum se caleaza corect, tot felul de nimicuri pentru ei si lucruri mari pentru noi. Din acest motiv doresc sa le transmit multumiri din suflet. Aceea a fost prima experinta de rulotist, pe care nu o voi uita niciodata si pe care o povestesc cu drag si lux de amanunte fiecarei persoane dispuse sa ma asculte. Urmatoarea iesire a fost…ati ghicit, tot la Malul Marii, in minivacanta de 1 mai. Ne-au insotit niste prieteni de familie, ce au venit cu cortul neavand la momentul respectiv “casuta mergatoare” in dotare. Tot o fericire pe toti, au verificat coltisol cu coltisor, dulap cu dulap, intrebari peste intrebari. Sunt un om, zic eu caci sotia afirma cu totul altceva, destul de calm, pe jumatate ardelean, dar se pare ca jumatatea cealalta si-a cerut drepturile pe o lunga perioada de timp inainte. Fratilor, eu n-am controlat asa rulota niciodata, caci obosisem sa dau din gura si le-am sugerat sa-si cumpere si ei una sa nu ma mai bata pe mine la cap cu toate intrebarile de genul ce structa are, cat de goasa-i tabla, ce izolatie are, plus fel de fel de alte asemenea. O fi eu expert, dar parca obosesti la asemenea intrebari. Si sa vezi minune mare cum sotia prietenului a zambit frumos si calm: “Daca pe 1 Iulie, era iar liber, nu venim aici cu rulota noastra, sa nu mai cumperi niciodata una ca nu ma voi urca in ea, nici eu, nici copiii si stii ca sunt in stare de asta”. Eeeee…se schimbasera datele problemei capital. Prietenul, care pana atunci statuse cu berea in brate si radea de mine pe infundate, a palit usor, usor, mainile au inceput sa-i tremure (n-are nici Parkinson, nu-i nici alcoolic), respiratia i-a devenit sacadata. Exact cum nu ma gadisem eu in viata mea la o rulota (vezi episodul 1), fix la fel prietenul nu-si pusese niciodata intrebarea macar daca i-ar trebui la ceva. Treaba buna zic, pune-te pe cautat si fratele tau iti ia locul la bere si fumat caci si asa ai ras de mine doua ore cat am raspuns la intrebari. Iar de aici a plecat totul si in familia lui. Nu stiu daca sunt sau nu membrii la noi pe site, dar vreau sa le multumesc unor oameni de toata isprava cu care ne-am intalnit la Corbu in perioada respectiva (aveau numere de Brasov si Prahova). Ne-au ajutat sa intindem cortul rulotei pentru prima data. Prima data pentru noi si prima data pentru cort, caci era nou nout, doar eu ce incercasem sa-l montez anul trecut tot la Corbu, dar din cauza vantului am renuntat, caci prea se amuzau fetele mele cum le lua vantul pe sus tinandu-se de laterale. Asa ca am spus “gata cu parapantismul, strangem jucariile”, bine oricum nu stiam cum se monteaza, iar netul nu dorea sa ma ajute cu informatii. Ca sa revenim, dupa ce m-am amuzat destul de preten’ cum incerca el sa explice consoartei ca-i buna o rulota, dar nu neaparat obligatorie, ne-am pus pe cautat. Normal ca prima data aici pe site. Avea Viorel o rulota de vanzare in acel moment, dar prea mare pentru nevoile lor. Mi-a aratat prietenul cateva prin tara, neconcludente, asa incat l-am sfatuit, ca pe multi altii de altfel, sa mearga frumos in patria rulotelor si sa-si achizitioneze una de acolo. Zilele treceau si latul se strangea din ce in ce mai tare, banuiesc ca nici mancare calda nu mai primea acasa, dar asta n-o sa confirme niciodata ca-i si orgolios. A picat magareata pe mine sa caut, normal. Din experienta acumulata la primul drum si mai ales din invataturile ulterioare, am facut o lista de cinci rulote ce se incadrau in buget si dotari, am pus carlig la masina lui si intr-o noapte, am purces la drum. Din Bucuresti in Leiden e ceva talpa de bagat, cam 2250 km, pe care daca-mi amintesc bine, i-am parcurs in 24 de ore, c-am ajuns la cazare noaptea la 2, asa cum ne propusesem. Nu mai intru in amanunte cu locurile de parcare, tarife, etc, ci trec direct la subiectul pentru care am fost convins sa fac acest blog. Bai frate, cum mama draq am gasit junghiurile alea de rulote nu stiu. Bugetul era intr-adevar destul de limitat 3500 max 4000, dar oricum niste rulote de te lua plansul langa ele. In ziua a doua, dupa sute de km facuti prin Olanda, imi venea fizic sa plang. Ultima rulota, plini de speranta, intr-un hambar pe un camp cu un samsar de-al lor ce dorea sa-mi vanda o rulota “ca noua” dar fara boiler (avea inclusiv strap facut), a pus capac la tot. Am plecat de acolo, ne-am orit pe marginea drumului intr-un camp si cugetam unde sa o luam, de unde sa o mai apucam. Se facute deja joi, era ceasul vreo 15-16, eram la vreo 200 km de Leiden, ne gandeam daca sa plecam spre tara, sau inapoi la cazare si sa mai incercam maine. Acum a venit randul sa-i multumesc unui mare OM, care ne-a salvat la propriu. L-am sunat, m-am prezentat, i-am expus problema si sa-i dea Cel de sus sanatate si tot ce-si doreste ca ne-a scos din belele. Ne-a trimis doua adrese de parcuri, una la 15-20 km de unde eram, cea de-a doua pe langa “casa”. Am fost la prima, am verificat, negociat si am plecat acasa plini de speranta. Nu-i convenea nevesti-sii ca era prea mare. Pat matrimonial, cabina dus, mover, ce mai era dementiala, ca i-am si spus ca facem schimb de rulote si ii platesc eu diferenta daca doreste. Ma rog, am ajuns si la al doilea parc, de unde am achizitionat pana la urma actuala casuta pe roti, cu bugetul un pic umftat, dar oricum muuuult peste ce se gaseste in tara. Am lasat intentionat la sfarsit multumirile pentru acest mare OM, pe care inca n-am avut onoarea sa-l intalnesc personal, dar sper sa se intample si acest lucru. Ne-a ajutat neconditionat, fix in momentele in care aveam mai multa nevoie, ne-a indrumat, dat sfaturi, imbarbatat, s-a interesat de soarta noastra pana am ajuns in tara. Pentru toate acestea si nu numai, iti multumesc @Viorel C.!

Ca de obicei cum vin mult asteptatele zilele de concediu, luam tara la colindat in lung din lat cu casuta in spate pe o perioada de 2 saptamani in cautarea de locuri noi si cat mai frumoase! Pot spune ca si de data aceasta am gasit aceste locatii si am fost incantati de ele! Pentru inceput am facut o scurta oprire la Marea Neagra si o vizita la Circul Bellucci De aici am plecat spre Buzau, ajungand la Vulcanii Noroiosi, unde am vizitat in prima faza Paclele Mari, iar apoi Paclele Mici! Noi am campat in campingul Muddy Land ! Acesta este situat in drum spre Paclele Mici! La 100m mai sus de Paclele Mari se afla parcarea fara plata! Spre Paclele Mici se urca jumatate de ora, dar pot spune ca se merita, fiind mult mai spectaculoase! Intoarcerea de la Paclele Mici cu drumul care coboara in camping! In campingul Muddy Land Tariful pentru tot echipajul a fost de 35lei si 10lei daca se doreste curent si apa.Acesta se mai poate negocia pe urmatoarele zile, chiar la jumatate! In asteptarea micului dejun, apoi desertul Putina miscare Pregatirea pentru inceperea mitingului aviatic care a durat pana la lasarea serii Fiind in apropiere de Trovanti din Ulmet,am zis sa-i vizitam! Aici e bine sa lasati masina jos in sat inaite de a trece pe un podet, deoarece drumul este in panta si destul de ingust pentru a intoarce! Dupa vreo 700m de urcat se ajunge intr-o poienita la o doamna ce vinde bilete, iar de aici se urca inca putin pana la pietre! De la aceasta cumpana se face stanga Poienita De aici am plecat la Schiturile rupeste Bozioru-Nucu! Asezari stravechi calugaresti sapate in stanca ! De la drumul principal in Magura se face dreapata si se merge pe portiune asfaltata si apoi pe drum de piatra cu masina pana se ajunge la Nucu (nu se coboara in sat ),iar la un moment dat drumul se termina si incepe un alt drum de pamant, care nu se urca cu masina si la baza caruia este o parcare! Aici e posibil sa fie un domn care vinde bilete! Noi am lasat rulota intr-o parcare din Prascov si am urcat doar cu masina! Odata ajunsi in acea parcare am platit cate 10 lei si am plecat spre asezarile rupeste! De aici incepe aventura! Am vazut noi ca drumul nu e practicabil cu incaltarile noastre, dar am zis ca avem noi grija sa nu ne murdarim asa tare de la noroiul de pe drum, care pe alocuri era uscat! Dupa vreo ora si jumatate de urcat am ajuns, intr-un loc mai deschis, unde nu exista nici un indicator care sa indice clar aceste asezari! Norocul nostru a fost ca a mai fost un ghid cu niste turisti prin zona si ne-am luat si noi dupa ei! Am vizitat doar 2 astfel de asezari din mai multe existente, deoarece avea sa apara surpriza la care nu ne asteptam! Si ajunsi aici surpriza! Avea sa-si faca aparitia nori de ploaie! Acestia ne-au facut drumul la intoarcere mult mai alunecos fata de cum era! O reala provocare pentru noi toti! Nu prea aveai pe unde sa calci pentru a evita noroiul! Totusi am reusit sa nu picam la cat de alunecos si inclinat era terenul! Cu multa rabdare, pana la urma am ajuns jos, dar asa A fost o experienta noua pentru noi! Apoi in drum spre barajul de la Gura Siriului, ne oprim sa vizitam cascada Pruncea ! Lasam rulota pe drum si mergem fara ea o distanta de 7km pana la cascada! Dupa vizitare cuplam rulota si ne continuam drumul pe o ploaie sanatoasa, trecand cu emoti printr-o portiune foarte ingusta (aproape 2,2m) aflata in lucru, inainte de baraj! Dupa atata drum facem o oprire pentru a lua pranzul la Restaurantul Pasul Buzăului apoi plecam sa vizitam Biserica fortificata Prejmer de aici mergem sa vizitam Cetatea Rupea apoi mergem spre frumosul Lac de Smarald si Coloanele de Bazalt Am trecut pe la Salina de la Praid Lacul Zetea Plecam in drum spre Cascada Varsag pe un drum neindicat a merge cu masina! Exista un alt drum mai scurt si mai bun din comuna! De aici am gasit cu greu Cascada Varsag, chiar daca am incercat sa intrebam oameni din zona, ei neintelegandu-ne ! Gradina Zoo din Targul Mures Parcarea de langa zoo este destul de mare,doar urcarea pana la zoo este mai abrupta in unele zone! O ultima vizita in Lunca Ampoitei Am intrat aici pentru a gusta din bucatele culinare specifice acestei zone, servite intr-un cadru rustic! Renumitele placinte din aceasta zona si o iesire prin apropiere in natura Calcarele de la Ampoița Nu uitati sa pastrati curatenia oriunde mergeti pentru a se bucura si altii de locurile pe unde ati umblat!

Suntem o familie normala dupa principiile mele si total anapoda dupa doctrina altora, dar pe acestia din urma ii excludem ca oricum nu citesc ei forumuri si bloguri de rulotism si sunt cantitate neglijabila in ecuatie. Familie intemeiata prin consimtamantul liber exprimat pe cand aveam vreo 25 de anisori si nu stiam prea exact cu ce se mananca treaba asta, casnicia. Peste 2 ani a venit si unicul copil al familiei, o scumpete de fetita, care in zilele noastre este domnisoara in toata regula si datorita careia fac parte acum din acest univers, rulotismul. Prin 2015, de fapt nu prin, ci sigur in 2015, am fost la mare ca in fiecare an. Habar nu am unde am stat atunci, dar oricum prin Turcia, ultra all, tot tacamul, stiti si voi, nu mai intram in amanunte. Fiica-mea avea atunci fix 11 ani si 8 luni, iar cand ne-am intors in tara, ce vorbesti? Nici una, nici alta, sa plece in Vama cu o colega ca nu s-a saturat de mare, auzi! Normal ca nu singura, ci cu parintii colegei, pe care-i cunosteam, eu mai putin, sotia mai mult. Dupa lungi tratative, respectiv, “Nu-i asa ca esti cel mai bun tatic din lume?”, si-a facut bagajul si directia Vama. Eu cu sufletul cat casa, normal caci statiunea aceasta a fost preferata mea ani la rand, ea cu fericirea copilului ce pleaca in aventura. Ca sa nu mai lungesc inutil povestirea, fratilor, s-a intors din Vama super incantata, astfel incat anul urmator, in 2016, normal ca ne-am facut concediu tot aici. Bine, oricum discutasem cu sotia sa ramanem cumva pe langa “casa” tinand cont ce se intampa prin Turcia si Grecia, doua tari in care de regula ne facem veacul in fiecare vara. De ce am facut acesta introducere, vedeti imediat. Dialog intre tata si fiica in masina, dupa ce statusem 2 saptamani prin Vama: - Tati, pot sa te intreb ceva? - Orice. - Cat costa drumul pana la mare? - Pana unde la mare, in Vama? - In Vama, da. Calculez eu rapid cati km sunt din Bucuresti, cat este podul, cat motorina si ii dau raspunsul fetei. - Aaaaa, zice. Pai eu mai am bani si de drum dus-intors si de distractie. Ba cred ca ne ajung sa mai mergem si la restaurantul bulgaresc (este vorba de cel din Dalboka). Mai venim intr-un week-end? “Nu stiu alti cum sunt”, dar eu am inceput aproape instantaneu sa trec prin multiple stari sufletesti, care mai de care mai neclare. In primul rand ca in toata Vama nu gaseai cazare decat eventual intr-unul din multele campinguri si oricum la cort. Unde sa stai, pe plaja? Ca a venit vorba de cort, fii-mea n-are nicio treaba sa doarma, ba’ am impresia ca i-ar face placere sa si traiasca intr-unul. Ca sa mai clarificam un aspect, ea face parte si dintr-un club al Cercatasilor - asta ca sa va faceti o idee de independenta ei si de increderea aratata de noi (parintii). In schimb sotia…hai sa spunem ca-i provoaca disconfort – de cort este vorba . Singurul lucru la care ma puteam gandi in acel moment era un 8+1. Ramasesem cumva blocat mental pe ideea unui van. Cum a aparut imaginea van-ului, asa a si disparut si a facut loc unei minunate rulote. Tin sa va spun foarte clar, ca sa intelegeti fenomenul. Nu m-am gandit niciodata, dar niciodata, nici macar tangential, ca voi avea vreodata o rulota. Este ca si cum ai sta la tara si in loc de porc domestic, sa te gandesti sa cresti un mistret. Ba’ poate varianta doi este mai plauzibila. Pana acasa in masina s-a discutat doar de achizitia unei rulote si de viitoarele calatorii pe care le vom face noi trei. Despre cum am reusit achizitia casutei, in episoadele urmatoare.

Am început călătoria noastră cu o oprire pe Valea Oltului. Locatia este cea din poza Accesul de pe sosea este mai inalt,iar in caz de ploaie trebuie tinut cont ca drumul este in panta si de pamant! Ca vecini apropiati sunt 2-3 case din care mai vin la cersit copiii lor. Lasam locul mai curat! Pe autostrada Soarelui, unu dintre cauciucuri a cedat pe la o viteza 90km/h si s-a simtit ca o usoara franare! Imedeat ce m-am apucat sa schimb roata 2 echipaje de politie au parcat cu girofarele pornite in spatele rulotei pe banda de urgenta!M-au intrebat doar ce s-a intamplat. Vazand situatia s-au hotarat sa steie in spatele rulotei pentru sigurata pana la final! Tin sa le multumesc pentru sprijinul acordat! Dupa schimbare aveam o temere ca va pusca si celalalt sau chiar cel de rezerva,dar afara sa mai racorit 24-25°C si au mers bine .Le-am adus si la o presiune de 2,9bari cu gandul sa steie mai umflate, ca poate asta a fost cauza deteriorari margini! Avea presiune de 2,5 bari asta la o temperatura exterioara de 26°C ,iar DOT 0509 si C-uri Am pus rezerva,dar si acesta nu prezinta siguranta avand DOT 2904 si nu sunt C (cargo) A doua zi am gasit in Constanta o avelopa cu aceeasi data de fabricatie si model, care era tot roata de rezerva,dar de la o Dacia Solenta! Dupa ce a montat-o la numai 5 min. a cedat marginea de cauciuc a ventilului! Am mers la o vulcanizare deschisa mai tot timpul in Constanta si am schimbat la ambele roti ventilele sa nu mai am surprize. Locatie vulcanizare pentru nevoie: Anvelopele ce au fost pe ea erau C-uri de la Maxxis si cu un numar mai mare 175R13C Se poate observa dunga circulara neagra de pe maginea ei care poate fi un semn ca s-a rulat cu ea la o presiune scazuta si la o temperatura de vara destul de ridicata! Probabil trebuia sa o aduc de la 2,5bari la 2,9bari. Acum o vreme, nu vor mai fi C-uri, dar vor avea marimea data de fabricant 165/70R13. Indicele maxim de greutate este de 437kg, destul de mic la o rulota cu masa proprie de 760kg si masa maxima de 1050kg! Dar deocamdata merg bine ! Constanta Restaurant cu specific grecesc in Constanta (Souvlaki bar) Plaja Constanta Spre Cascada Vanturis dispre Trans Bucegi,la care drumul este inacesibil! Totusi am reusit sa vedem o prima cadere de apa. Gradina Zoo Brasov Camping Sf.Ana Tinovul Mohos - un lac peste care a crescut turba Lacul Sf.Ana Baile Tusnad Lacul Rosu Cheile Bicazului Barj Bicaz Drumul pe langa Lacul Izvorul Muntelui este in plin santier! Campare off la Cojoci com.Crucea. Transrarau incepe la 2,5km de locul unde am campat! Noi am mers, doar cu masina! Cu rulota sau autorulora nu se poate( drum ingust,curbe stranse,mai este si un pietroi care sta sa cada deasupra drumului si nu ar incapea pe sub el )! Dupa ce se urca se face un drum la dreapta spre Cabana Rarau cu o parcare generoasa, iar de aici se poate urca cu incaltari de munte la Pietrele Doamnei! Aceste sunt foarte aproape de parcare! Coborare de pe Transrarau Lacul Colibita(poza facuta de pe baraj) Campare Camping Colibita. In acest camping la care se coboara si apoi se urca bine!Nu recomand se se intre cu rulota, daca masina nu are tractiune 4x4! Doar cu masina este ok! Pentru cine nu cunoaste locatia e bine sa se coboare fara rulota pentru a vedea pe unde se ajunge la ea,deoarece drumul este ingust si cu mai multe intersecti. Coada lacului Tarnita Un loc care nu ne-a placut, dar unde a trebuit sa inoptam! Toata ziua tasneste apa aia din tunel,doar noaptea vin si o opresc. Drumul de la Cluj-Lacul Tarnita-Marisel pana la Lacul Belis este foarte bun,dar cu multe serpentine si se urca mai tot timpul! Am trecut prin comuna Marisel pana la lacul Belis! Lacul Belis La Suncuius-Pestera Unguru Mare Crisul Repede

Doresc sa incep prin a va spune ca dragostea de a iesi in natura o mostenesc in mare parte de la parinti mei, care la fel ca si mine plecau prin tara in concedii la munte si la mare (asta se intampla prin ani 80-90), dar si din timpul scolii, cand se faceau excursi ! Asa ca pe la varsta de 20 de ani, din dorinta de a calatori si de a vedea locuri noi am inceput sa-mi organizez iesirile, colindand tara in lung si-n lat! Rulota a aparut ca o necesitate a suplimentari cu inca un loc de dormit pentru copil ! Ca de obicei inainte se dormea in masina, iar daca se statea mai mult sau era prea rece se mergea la pensine sau hotel! Pentru a face un loc de dormit in Dacie se puteau rabata scaunele din fata. iar in Volkswagen cele din spate! Am incercat si in cort, dar parca era prea rece peste noapte! La scurt timp dupa cumpararea rulotei am zis ca trebuie sa vedem cum este o iesire cu ea! Asa ca prima iesire cu rulota am facut-o la Baile Herculane mai exact la coada lacului Prisaca, asta prin 2014, pe la sfarsitul luni Martie, intr-un weekend prelungit! Tin minte ca am plecat de acasa in jurul pranzului pentru a include si orele de somn pentru micut, fiind prima lui iesire pe o distanta mai mare si pentru a evita problemele de acomodare la cei 200 de km ce aveam sa-i parcurgem , acesta putand dormi pana in apropiere de locatie! Stiind de locul acela de la o alta iesire cu masina, am zis sa incercam de data asta cu rulota, deoarece la vremea aceea era singurul loc ce il cunosteam numai bun pentru o astfel de iesire! Iesirea a durat 3 zile si 3 nopti timp in care am avut ocazia sa vedem cum este! Primele 2 zile au fost insorite, dar mai reci, soarele facandu-si aparitia de peste munte pe la ora 10, fiind prezent pana aproape dupamasa pe la ora 17, ora la care trebuia sa ne retragem si noi o data cu el, deoarece se racorea bine! Dimineata la primele ore se putea vedea un strat de gheta depus pe masina de la cele 0°C de afara! In cursul zilei am putut sa facem mici plimbari prin imprejurimi si sa admiram frumusetile acelor locuri! Nu au fost probleme cu caldura, sistemul de incalzire facand fata cu brio, asta pana cand pe la miezul nopti in ultima seara a inceput sa se puna un vant foarte puternic de am zis ca ne ia cu totul si la scurt timp insotit de o ploaie torentiala cu multe fulgere ! Un fel de furtuna mai zgomotoasa ce a tinut toata noaptea, tinandu-ma treaz pana dimineata, reusind sa stinga flacara la soba si sa miste rulota la fiecare rafala mai puternica! Zgomotul perceput in interior era ceva neobisnuit pentru noi! Bine ca cel mic a dormit bine fara a fi influentat de ce se petrecea afara! Iar la plecare, cand a trebiut sa iesim cu masina si rulota de acolo din cauza terenului umed si putin in panta nu am mai reusit! Solutia aleasa a fost folosirea unei alte masini, legata la intreg ansamblu! La final pot spune ca a fost o prima iesire in care am putut experimenta din plin mai multe situati cu care te poti confrunta iesind cu rulota, dar si placerea de a fi in natura impreuna cu cei dragi!

Oriunde am merge ar fi frumos din partea noastră,dacă se poate să păstrăm curățenia.Eu fiind într-o țară străină și off-camping nu am putut sa las sa arate asa după ce uni turiști au lăsat saci cu gunoaie langa coșurile de gunoi, știind că în zonă mai sunt caini.Se puteau arunca in aceste tomberoane închise,dar lenea și comoditatea sunt pentru uni ceva normal.Daca suna vreun localnic la poliție nu era chiar distractiv.Au și ei dreptate de nu te lasă să stai off-camping. Asa că vă sfătuiesc pe cât posibil sa nu lăsăm gunoaie după noi și sa incercam sa le luam cu noi până la primul cos in caz că acesta este plin sau nu permite aruncarea lor.

Am avut ocazia sa vad cel mai interesant si inedit muzeu din tara de pana acum, cu un ghid de exceptie! E vorba de muzeul facut cu multa munca, pricepere si pasiune de domnul Emil, de-a lungu timpului in satul Almajul Mare! Merita vizitat pentru ca veti avea ce vedea! Drumul pana la el cum vi dinspre Gioagiu spre Balsa e mai lung cu multe serpentine care urca, dar mai larg in cazul unei rulote, fata de cel dinspre Cib, care este mai scurt, dar mai ingust! Ambele sunt asfaltate cu mici imperfectiuni! Noi am fost prin zona cu cortul! Pentru rulota e putin mai dificil, deoarece prin unele locuri e mai ingust , fiind cat pentru o masina! Obiective de vizitat in zona: la Gioagiu-Bai avem Grota Haiducilor, Baile Romane si Cascada Clocota; la Mada avem Cheile Madei si la Glod avem Cheile Glodului. Domnul Emilian, " ghidul " ce ne-a prezentat intr-un mod aparte si cu mare rabdare intreg muzeu atat in exterior cat si in interior, timp de 2 ore! ...dar mai bine va las să-l descoperiți cu prima ocazie! Baile Romane Cascada Clocota Cheile Madei sunt mai ușoare la vizitat!Are și un izvor rece pe partea stanga la care apa iasă din stâncă! Că timp de vizitare ~1ora dus.La vizitare apa trebuie sa fie limpede pentru a putea vedea zonele de pe marginea stânci care în unele zone sunt mai adânci și a se evita perioadele ploioase care pot creste debitul apei pe chei!La fel și la Cheile Glodului și Cibului. La Cheile Glodului e bine sa fie făcute dinspre satul Glod! Acestea sunt foarte impresionante in zona acelor bazine,unde ultimul se poate trece doar de persoane adulte, apa fiind pana la piept, dar la acesta se și termina plimbarea !Daca se mai dorește se mai poate merge inca o ora in partea cealaltă,dar probabil e mai dificil și nu așa spectaculos acesta trecând cumva printr-o padure! Este și o peșteră pe stânga cu o intrare destul de mare și care probabil se continua deoarece cu cat înaintai se simțea din ce in ce mai răcoare! Timpul parcurs la dus este de 1ora jumate! Sunt niște chei mai dificile de parcurs datorita pietrelor de pe albie,dar cu grijă și răbdare se poate! Noi l-am prins mai secat! Apa provine din fosta mina de aur, fiind puțin mai poluata chimic, dar și de gunoaiele din amonte aduse de o viitură! Mai jos am arătat cu o săgeată drumul pe care trebuie sa se meargă,deoarece nu există indicatoare și de oameni nu prea dai! Se va trece putin prin apa mica,apoi se vor deschide/inchide 2 sarme cu curent și o poarta de lemn pentru animale! Oameni din zona sunt primitori cu turisti! Totul e să lași locul curat! Bazinele ruginii

Cum timpul este foarte scurt pe perioada sfarsitului de saptamana am hotarat sa alegem ca loc de dormit cortul in locul rulotei mai ales pe distante mai lungi de drum si daca acesta este mai rau.Cu siguranta rulota ne-ar fi dezavantajat!Toate astea in cazul in care vremea se anunta a fi buna! Ideea cu cortul este a lui Alin, care dormind la cineva in cort i-a placut foarte mult! Noi il aveam din tinerete,dar nu l-am folosit! A mai trebuit sa luam ceva echipament de dormit pentru ei si apoi l-am scos la treba! In drum spre Oravita... Asa ca am plecat mai din timp sa prindem trenul turistic cu plecare de la ora 11:15 din Oravita spre Anina! Nu este caser in gari, biletul cumparandu-se la pretul de 14lei/adult/calatorie direct de la controlor (seful de tren)! A fost o calatorie frumoasa de o ora jumatate in care pe o distanta de 33km se trece peste o multime de podete 89,viaducte 10 si prin tuneluri 14, ultimul fiind cel mai lung de aproape 1km.Se face o pauza in gara din Anina pana in jurul orei 14:40,dupa care se intoarce,ajungand inapoi in jurul orei 16! In cazul in care se pleaca din Anina si se alege un taxi pentru cei 22km de drum rutier Oravita-Anina se va plati 100lei/cursa! Apoi am plecat spre Morile de apa de la Rudaria loc unde am stat si inoptat mai sus de ele !In drum am trecut si pe langa Cascada Bigar,dar nu am mai oprit ca am vazut-o cu ani in urma! Cei 7km de drum inainte de a ajunge in Eftimie Murgu (Rudaria) era destul de rau,dar existau promisiuni ca se va face! Daca se alege sa se mearga cu rulota e bine sa se mearga in cursul saptamani, deoarece pe weekend devine foarte aglomerat si drumul este destul de ingust pentru 2 masini ,dar daca ar avea si rulota ! Se poate intoarce rulota pe loc daca se merge mai sus de mori 2-3km in una dintre cele 2 bucle pana la care drumul continua sa fie asfatat, dar cum ziceam drumul este ingust! Doar la prima bucla se poate intra si campa cu mare atentie la copaci! Am vazut pe multi dintre cei veniti la un gratar lasand gunoiul langa cos, acesta fiind foarte plin! Nu s-au gandit sa si-l ieie si sa-l arunce intr-un loc unde ar fi putut, fara a lasa mizerie! Drumul spre Eftimie Murgu (Morile de la Rudaria) - August 2019 Cele 2 pietre: Adam si Eva Cele mai bune gogosi, direct de la sursa! In vizita de lucru S-au luat porti duble La pescuit !

La sfarsit de saptamana si de luna a lui august cum vrema buna a tinut cu noi am hotarat sa mergem la Poiana Marului in camping Scorila,iar a doua zi la lac! Un bus interesant

O alta iesire cu cortul am facut-o la campingul din Moneasa loc unde am mai fost cu cativa ani un urma! Cost camapre cort 25lei,iar la rulota era 40lei+10lei curent! Fiind weekend am gasit campingul cu un grad de ocupare de 100%, dar si asa oameni au pastrat curatenea peste tot! De data asta am gasit o statiune cu totul schimbata datorita lipsei pomilor de alta data, acestia find rupti in urma furtuni din Septembrie a lui 2017! Am prins si o expozitie de arta mestesugareasca! Fiind canicula de cateva zile am ales sa ne racorim la strandul din statiune, biletul fiind de 15lei/adult si 10lei/copil! Un strand in mare parte destul de ingrijit, dar unde te puteai taia in gresia de pe fundul bazinului de la copii! Apa a fost curata si foarte buna de baie ajungand si la 28 de grade. Am mai facut o scurta plimbare la lacul cu nuferi si prin centru, iar masa am incercat sa o servim in incinta restaurantului Laculul Linistit, dar nu mai era mancarea asa buna ca acum cativa ani plus ca li se tot termina ciorbele, asa ca am ales sa mancam peste drum la vecini lor in complexul turistic Tanamera, unde am putut gasi mancare mai buna si mai ieftina! Drumul de la Arad pana la moneasa este tot asa plin de petice si se merge ca pe valuri, dar trecand peste toate astea ne-am simtit cu toti bine! O scurta vizita la frumoasa biserica catolica de la Vinga Noi tovarasi de joaca Bufetul strandului La campingul din Moneasa Plimbare

In multele iesiri facute de-a lungul timpului prin tara am avut ocazia sa vad o lipsa de educatie din partea unora legat de aruncarea sau lasarea gunoaielor in locul unde au stat ! Probabil cand au venit au gasit curat , simtidu-se bine sa petreaca cele cateva clipe in mijlocul naturi! Din dorinta de a lasa acel loc cat mai curat, inainte sau la plecare o data cu gunoiul nostru de multe ori strang si gunoiul lasat de alti pentru ca nu imi face placere sa vad locuri asa frumoase lasate murdare! De data asta am facut o scurta oprire in jud.Sibiu la Curmatura Stezii ,o locatiie foarte frumoasa ,unde dupa ce am strans in mare 4 saci de gunoi am avut surpriza de a vedea pe cei ce se ocupa cu curatenea prin zona! Un lucru bun pentru ca este cineva care se ocupa de acest lucru in aceasta zona ! Un cos de gunoi ar fi mai mult decat necesar mai ales in perioada mai calda,chiar daca pentru unii ar fi degeaba! Un pic mai curat pentru cei ce vor dori sa vina! PS.Pastrati curatenia pentru ca sa se bucure si alti de locurile pe unde voi ati umblat!!! De data asta gunoaiele fac gunoaie pe Valea Oltului

Câmpu Cetăţii sat component al comunei Eremitu, localitatea se găsește pe cursul superior al râului Nirajul Mare, La poalele munţilor Gurghiu pe drumul judetean, DJ 13 județul Mureș, , între satul Eremitu şi orașul Sovata aflat doar la 17 km, şi doar la 38 de km de Târgu Mureș. Numele satului vine de la fosta cetate de lângă sat. Coordonate: 46°40′13″N 25°00′50″E Obiective turistice: Pe culmea Tâmpa - burguri din epoca romana (reutilizate in Evul mediu). Ruinele cetatii Vityal (sec. XIV-XVI). Biserica Romano-Catolica (sec. XV) Pescăria Câmpu Cetăţii Mustang Camping Latitudine: 46.66789706502413 Longitudine: 25.004537228250115 Am campat aici timp de patru zile şi am fost realmente încântaţi de peisajul înconjurător, aerul curat şi linişte. Serviciile specifice sunt excelente şi accesibile. Am fost la pescuit la pescaria aflată la un Km distanţă unde am pescuit păstravi pentru cină.

La inceput de vara a lui 2019, am facut o scurta iesire de ziua copiilor , ajungand pe la Lacul Surduc , Cascada Cornet si Buzias ! Acest mic tur l-am facut fara rulota! Vremea a fost cat de cat ok! In drum spre Surducu Mic Spre campingul de langa lac Intrarea in camping este pe dreapta la acea poarta deschisa, iar drumul pot spune ca coboara bine Dupa ce se intra apare acesata parcare pietruita, destinata clientilor (de evitat camparea cu rulota pe timpul weekend-ului in sezonul cald) Apa era destul de crescuta Frumos amenajat atat pentru cei mici cat si pentru cei mari! Am putut gasi personal amabil,gazon frumos intretinut, terasa in apropierea locului de joaca pentru copii. grup sanitar curat! De aici am mers spre Nadrag, loc unde am gasit un magazin cu mancare mai calda ( familiarii Hot-dogi ) In drum spre cascada! Noi am mers cu masina pana la ea, deoarece ploua ! Fiind duminica am intrat pe drumul forestier ! Asa pe jos ar fi de mers vreo 10 minute! A nu se merge cu rulota, doarece e mai greu de intors! Cum debitul a fost prea mare nu s-a vazut forma de cornet in schimb am vazut de sus viteza si forta de cadere a apei! In partra dreapta a ei este o cascada mai mica! La intoarcere ne-am oprit in frumoasa statiune Buzias, unde avea loc 'Festivalul zilele veveritelor' !

Despre nepasarea in viata a unor persoane, este un articol care l-am scris si in blogul personal. Doresc ca si in acest articol sa scot in evidenta modul de viata al unor persoane, pe care eu unul nu le pot intelege. De ce scriu asta? Fiindca am fost in Olanda cu cineva (nu-i dau numele, dar cei care ma cunosc stiu ca nu-mi place sa mint) din Craiova sa achizitioneze o masina si o rulota impreuna si cu un alt prieten al lui din Caracal. Problema este ca a mai facut deplasare cu mine aceasta persoana, am considerat ca poate a realizat care este modul desfasurarii activitatii, facandu-i "instructajul" la acel moment cum este bine sa faca. Cu alte cuvinte, sa sune, sau sa sunam de acasa la tot ce dorea sa cumpere, urmand ca noi sa ne deplasam la adresele obtinute in urma convorbirilor telefonice sau a email-urilor. Toate acestea nu duc decat la o economie de timp si bineinteles de banii pentru combustibil. Nu mai adaug si hotelul, fiindca familia de olandezi care ne gazduia, deja erau bine cunoscuti. Dar, indiferenta si nepasarea "amicului" meu, a dat roade tot drumul. In primul rand, tot ce a putut scoate din internet, din site-urile de anunturi, au fost cateva numere de telefon, fara adresa, fara nimic. Felul lui de a fi, nici macar sa ma anunte de acest aspect, m-a facut sa am o stare nu tocmai placuta. I-am explicat pe tot traseul, ca el este cel care va plati convorbirile telefonice avute in roaming, convorbiri pe care putea sa le faca de acasa si cu costuri mai mici, poate si gratis. Bineinteles ca in Olanda, dupa ce am sunat, nu mai erau de actualitate anunturile (nefacandu-se nicio rezervare), dar ceea ce a pus capac, a fost modul sau de a intelege motivul pentru care a plecat de acasa. Ajunsi in Olanda si avand posibilitatea de a accesa internetul de la aceea familie din Olanda, dupa ceva timp, i-am zis sa intre pe net si sa se uite daca este ceva ce l-ar interesa. Raspunsul sau: - nu ma lasi nea Viorele sa beau si eu berea asta?! Raspunsul meu a fost: - ok, scuza-ma! Din acel moment, practic, nu m-a mai interesat acest personaj, deoarece am considerat ca degeaba vrei sa ajuti pe cineva, sa-i oferi tot ce este de facut bine si gandit, fara cheltuieli mari in primul rand, iar acel cineva sa nu-i pese cat de putin. Mi-am vazut de discutiile mele cu acea familie primitoare, a sosit ora de culcare, ne-am dus la odihna, urmand ca dimineata sa ne trezim la 6, prietenul lui din Caracal, urmand sa faca o deplasare de 140-160 km catre o rulota, iar eu sa-mi fac treburile pentru care plecasem de acasa. Spre surprinderea mea, "indiferentul" ma intreaba: - si eu ce fac nea Viorele?! Raspunsul meu: - mai ai bere? I-a si bea, ca pentru bere ai plecat de acasa. L-am lasat sa faca deplasarea impreuna cu cel din Caracal (poate descopera ceva pe traseu), deoarece se cunosteau destul de bine, eu plecand spre locurile unde trebuia sa ajung si care pentru care plecasem de acasa. Concluzia, aceasta persoana nu va mai face nicio deplasare cu mine, fiindca, oricat imi doresc sa ajut pe cineva, iata ca sunt unii, care intradevar nu merita sa fie ajutati, indiferenta si nepasarea in viata este cea care isi pune amprenta pe astfel de caractere. Adaug 2 imagini facute din mers, pe o autostrada, in Olanda, cu aceasta superba masina.

O zi la Palatul Sanssouci - Eleganță, istorie și grădini imperiale în Potsdam Dacă ajungeți vreodată în Potsdam, nu ratați o plimbare prin Parcul Sanssouci – un complex imens, plin de istorie, artă, grădini spectaculoase și clădiri care spun povești din alte vremuri. O zi petrecută aici e ca o călătorie în timp, printre capriciile regale ale lui Frederic cel Mare și urmașii săi. Parcul Sanssouci – o bijuterie arhitecturală și peisagistică ce combină gustul rafinat al monarhiei prusace cu liniștea grădinilor meditative. Aici nu ai parte doar de palate – ai parte de o poveste. Am petrecut o zi întreagă explorând acest imens palat si parc, plin de verdeață, alei umbrite, statui și fântâni, dar mai ales de clădiri fascinante. Fiecare colț are farmecul său și fiecare pas aduce un nou cadru demn de o carte de istorie sau o scenă de film. Noi am început vizita cu Schloss Sanssouci, reședința de vară a lui Frederic cel Mare, regele Prusiei. Numele Sanssouci înseamnă „fără griji” – și exact asta a vrut regele: un refugiu elegant și liniștit, departe de rigorile curții de la Berlin. Palatul, construit între 1745–1747, este o bijuterie în stil rococo, nu foarte mare ca dimensiuni, dar extrem de rafinat. Interiorul păstrează un aer intim, cu camere somptuoase dar calde, decorate cu tapeturi de mătase, mobilier fin și lucrări de artă. Unul dintre punctele de atracție este Sala de Marmură, unde Frederic organiza dineuri filozofice alături de invitați precum Voltaire. Din fața palatului, priveliștea spre grădinile în terase este pur și simplu spectaculoasă – podgorii amenajate simetric, fântâni, statui clasice și alei care se pierd în verde. Un detaliu emoționant este faptul că Frederic a dorit să fie înmormântat chiar în fața palatului, pe terasa cu viță-de-vie, și a fost îngropat acolo abia în 1991, după reunificarea Germaniei. Azi, pe mormântul său simplu, turiștii și localnicii lasă… cartofi – în semn de recunoștință față de regele care a introdus cartoful în Prusia și a încurajat cultivarea lui în rândul populației. După vizita în palatul Sanssouci, am continuat plimbarea prin parc și am ajuns la Neues Palais – un contrast puternic față de palatul „fără griji”. Aflat la capătul opus al parcului, Noul Palat a fost construit între 1763–1769 ca un simbol al puterii și bogăției Prusiei, după încheierea Războiului de sapte ani. Clădirea e impunătoare, în stil baroc, cu o fațadă lungă și cupole verzi strălucitoare. Interiorul este absolut grandios – săli de bal, galerii somptuoase și o colecție impresionantă de artă și mobilier. Pe drum între cele două palate, ne-am oprit la una dintre cele mai neobișnuite și fermecătoare clădiri din parc: Chinesisches Haus (Casa Chinezească). Această mică construcție circulară, cu acoperiș aurit și coloane în formă de palmieri, este un exemplu tipic de "turquerie" și "chinoiserie" – tendințe orientale populare în Europa secolului XVIII. Deși nu are nicio legătură reală cu cultura chineză autentică, casa e decorată cu statui aurite de muzicieni și servitori "exotici", iar interiorul e un mic muzeu al fanteziei regale. Ultima oprire a fost la Schloss Charlottenhof, un mic palat în stil neoclasic, construit în secolul XIX pentru Prințul Moștenitor Frederic Wilhelm al IV-lea. Spre deosebire de fastul altor palate, Charlottenhof are un aer calm și elegant, inspirat din arhitectura romană – ca o vilă mediteraneană în inima Germaniei. Încăperile sunt luminoase, decorate cu gust simplu, iar grădinile din jur sunt perfect integrate în peisajul natural al parcului. Parcul Sanssouci nu este doar un loc de vizitat, ci o experiență completă: istorie, artă, natură și povești la fiecare pas. De la rococo-ul rafinat al palatului Sanssouci, la grandoarea barocă a Neues Palais, fantezia orientalistă din Chinesisches Haus și liniștea clasică a Charlottenhof-ului, fiecare oprire îți arată o altă față a regalității prusace. Este un loc unde poți petrece ore întregi fără să te plictisești, fie că ești pasionat de arhitectură, istorie, grădini sau pur și simplu vrei să te bucuri de un cadru deosebit. Parcul în sine este o experiență completă – poți petrece aici o zi întreagă și tot nu vezi totul. E genul de loc unde istoria se simte, dar nu apasă. Te învăluie, te încântă și îți oferă acea liniște "fără griji" pe care o căuta și regele Frederic. Iar dacă vii cu sufletul deschis, poate vei înțelege de ce Frederic cel Mare a ales să-și petreacă aici cele mai liniștite zile din viață – fără griji. Pe scurt – ce ne-a plăcut cel mai mult: - Palatul Sanssouci – pentru frumusețea intimă și grădinile în terase - Neues Palais – pentru măreția arhitecturală și atmosfera imperială - Chinesisches Haus – pentru exotismul decorativ și aerul de poveste - Charlottenhof – pentru liniștea, simplitatea elegantă și grădinile senine Unde am stationat peste noapte cu autorulota: aici Zur Historischen Mühle 1 / 14469 Potsdam Drumuri bune tuturor !

Iarna bate la ușă! Cel târziu în noiembrie, mulți camperisti își pregătesc rulotele și caravanele pentru „hibernare”. Sezonul de campare se apropie de sfârșit, iar mulți camperiști se instalează confortabil acasă. Asta fac eu ... acum! Dar înainte de asta, mai sunt câteva lucruri de făcut! Îți arăt cum să- ți pregătești autorulota/rulota pentru "hibernare", astfel încât să fie în formă maximă la ieșirea din "somn", la primăvară. Înainte de iernare: curățați complet autocaravana În primul rând, ar trebui să curățați bine exteriorul autocaravanei sau rulotei. Șamponul pentru mașini, buretele și o perie moale pentru curățat sunt instrumente excelente pentru acest lucru. Și, desigur, trebuie să curățați și interiorul vehiculului de praf, nisip și pânze de păianjen.... si cuiburile de "bau-bau". Curățarea exterioară În primul rând, verificați dacă pe rulotă există depuneri mari de frunze și pământ, deoarece acestea pot duce la formarea „ruginii”. În special pe cadru și pe partea inferioară a caroseriei trebuie să evitați apariția ruginii. Există și produse de curățare speciale pentru geamurile din sticlă acrilică. La spălarea exterioară este recomandat să curățați și partea inferioară a caroseriei. Astfel, veți îndepărta pământul și nisipul care s-au acumulat. Și încă un sfat: nu uitați să curățați și copertina. Aceasta trebuie să fie uscată și curată înainte de iernare. Curățarea interiorului autocaravanei: Pentru curățarea interiorului, mai întâi aspiră complet, apoi curăță mobilierul și restul amenajării interioare. Pernele scaunelor și saltelele trebuie ridicate pentru a preveni apariția petelor de mucegai cauzate de condensul format. În spațiile de locuit și de depozitare trebuie amplasate dezumidificatoare disponibile în comerț. Nu uita de frigider, altfel se pot forma mirosuri neplăcute. Se recomandă să ții frigiderul (gol, fara produse perisabile) deschis în timpul iernii. Pentru aceasta, poți, de exemplu, să fixezi o lavetă în ușă. Aerisirea: Când curățați interiorul, cel mai bine este să aerisiți complet vehiculul. Deschideți toate ferestrele, ușile și trapele de pe acoperiș (dacă vă aflați sub un adăpost), precum și toate dulapurile și sertarele din interior. Chiar și în timpul pauzei de iarnă, ar trebui să aerisiți regulat rulota. Pentru aceasta, sunt potrivite zilele însorite și uscate. Golirea instalațiilor de apă: Unul dintre cele mai importante aspecte ale pregătirii rulotei pentru iarnă este golirea instalațiilor de apă, pentru că, sau de obicei, nu poți folosi încălzirea rezervoarelor în timpul pauzei de iarnă. De aceea, rezervoarele trebuie să fie complet goale! În caz contrar, apa se dilată la îngheț, ceea ce poate duce la spargerea conductelor și a rezervoarului de apă. Repararea acestor daune cauzate de îngheț este foarte costisitoare. De aceea, trebuie să procedați cu mare atenție! Rezervorul de apă proaspătă: Goliți mai întâi rezervorul de apă proaspătă: fie prin supapa corespunzătoare, fie prin robinete sau pompa submersibilă. Cel mai bine este să deschideți capacul rezervorului și să lăsați rezervorul să se usuce. Când rezervoarul este gol, lăsați robinetele deschise. Astfel, veți împiedica înghețarea eventualelor picături de apă rămase și deteriorarea mecanismului din interior. În cel mai bun caz, scoateți apa rămasă din conducte cu ajutorul aerului compresor. Boilerul pentru apă caldă: De asemenea, trebuie să goliți boilerul pentru apă caldă. Acesta conține o rezervă de aproximativ 9 litri de apă, care, în cazul sistemelor moderne, se golește automat datorită dispozitivului de protecție împotriva înghețului, dacă temperatura scade sub 5 °C. Dacă acționați preventiv, veți evita formarea unei bălți sub rulotă. În cazul sistemelor mai vechi, este necesar „manual” să luați măsuri urgente: în acest caz, boilerul poate ”exploda” (fisura, crăpa) la temperaturi sub zero grade. Goliți rezervorul de apă uzată și caseta toaletei: Golirea rezervorului de apă uzată. De obicei, acest lucru se face prin intermediul unei valve (robinet, supapa...) corespunzătoare, montată in exterior. Nu uitați să goliți și caseta toaletei, deoarece și aceasta poate îngheța. Opțional: [Când golești rezervoarele, ar trebui să cureți bine și sistemul de apă, pentru a preveni apariția mucegaiului și a bacteriilor. Detergenții de curățat speciali din magazinele specializate vă ajută să îndepărtați depunerile de alge și bacterii (s-a povestit despre acest aspect). După aceea, clătiți din nou rezervorul de apă proaspătă +( conductele de apă + pompa) dar și boilerul de apă caldă. Nu uita de rezervorul toaletei + caseta.] Opriți alimentarea cu gaz în rulotă: În timpul pauzei de iarnă, nu ai nevoie de alimentarea cu gaz în rulotă. Prin urmare, ar trebui să închizi buteliile de gaz din rulotă, să le deconectezi și să le separi de rețeaua de alimentare. Regulatorul și furtunurile de cauciuc rezistă cel mai bine la temperaturile scăzute dacă le păstrezi la adăpost de îngheț. Cu ajutorul capacelor de protecție și al huselor de iarnă, poți proteja orificiile exterioare ale frigiderului, încălzirii rulotei și boilerului. Pregătirea rulotei pentru iarnă: pregătirea echipamentelor de bord pentru pauza de iarnă Mai întâi, asigură-te că vehiculul este complet deconectat de la sursa de curent. Dacă ai un întrerupător principal, acesta este cel mai potrivit. Apoi, deconectează toate sursele de consum din vehicul. Reține că unele surse de consum (de exemplu, încălzirea și frigiderul) pot fi conectate permanent și consumă cantități mici de energie electrică chiar și în timpul pauzei de iarnă. Sistemul electric: În cazul rulotelor cu baterii sau al autocaravanelor cu baterii de alimentare, acestea trebuie demontate sau deconectate pe timpul iernii (atenție: mai întâi polul negativ!). Dacă există posibilitatea alimentării vehiculului de la rețeaua electrică pe timpul iernii, nu este necesară demontarea. Dacă bateria este demontată, aceasta trebuie încărcată timp de cel puțin 24 de ore în primăvară. Deoarece la unele vehicule bateria este greu accesibilă, fiind montată sub scaunul șoferului, soluția cea mai bună este să ... apelați la un specialist. Daunele cauzate de acțiuni neprofesionale sunt disproporționate în raport cu costurile unui atelier specializat. Reîncarcă bateria periodic Asigură-te că reîncarci bateria periodic și în timpul iernii, pentru a evita descărcarea completă – odată la fiecare 4 – 6 săptămâni. Dacă locul de parcare oferă alimentare cu energie electrică, ar trebui să alegi chiar și încărcarea de întreținere. Dacă acest lucru nu este posibil: verifică capacitatea bateriei, apoi deconectează bateria și demonteaz-o complet. Demontați sau să deconectați bateria? Dacă aveți posibilitatea de a demonta complet bateria și de a o depozita într-o încăpere ferită de îngheț, atunci sunteți în siguranță. În caz contrar, puteți doar să o deconectați, pentru a evita o eventuală descărcare cauzată de curenții de scurgere proveniți de la consumatorii lasați conectați. În ambele cazuri, ar trebui să reîncărcați bateria din când în când (vezi mai sus!) Completați rezervorul de combustibil pentru a evita formarea condensului. Anvelopele: În timpul iernii, rulota/autorulota va sta mult timp într-un loc fix. Acest lucru poate fi problematic pentru roți. De aceea, înainte de iernare, este recomandat să ridici rulota (capre sau ...). În acest fel, anvelopele nu vor fi solicitate – acest lucru previne deformarea. Alternativ: umflați anvelopele cu aproximativ 0,5 bari peste presiunea normală de funcționare. Cu ajutorul suporturilor pentru anvelope disponibile în magazinele de accesorii, se pot evita deteriorările anvelopelor cauzate de staționare. Ufff... sunt multe lucruri de care trebuie să ții cont. Dar nu-ți face griji – pregătirea rulotei pentru iarnă nu este chiar atât de dificilă! Dar nu-ți face griji – pregătirea rulotei pentru iarnă nu este chiar atât de dificilă! Pentru a te ajuta, am rezumat oarecum toate punctele într-o simplă "listă". 1. Inspectați și curățați - Verificați dacă rulota prezintă urme de murdărie grosolană (frunze, pământ etc.). În special la șasiu și la partea inferioară a caroseriei, este important să se evite apariția ruginii. - Aerisiți rulota, curățați-o cu atenție în interior și exterior, inclusiv ușile și ferestrele. - Verificați dacă există zgârieturi ale vopselei și alte mici deteriorări și remediați-le imediat. - Lustruiți vopseaua și sigilați-o cu ceară. - Protejați garniturile ferestrelor și ușilor, precum și elementele elastice din cauciuc împotriva intemperiilor cu vaselină. 2. Apă, gaz + "tehnologie sau echipamentul" de bord - Alimentați vehiculul cu combustibil. - Completați antigelul pentru apa de răcire și sistemul de ștergătoare pentru a preveni înghețarea. - Goliți toate rezervoarele de apă (apă proaspătă, apă caldă, apă uzată, caseta toaletei și toaleta). - Curățați bine rezervoarele și aerisiți-le - Deschideți ușor frigiderul, pentru a permite circulația aerului și a preveni formarea mucegaiului. - Deconectați buteliile de gaz de la sistem și puneți capacele de protecție. - Opriți curentul electric, deconectați toate consumatoarele de la curent. - Încărcați complet bateria de bord, dacă este necesar, deconectați-o sau demontați-o complet. - În timpul pauzei de iarnă, reîncărcați bateria la aproximativ 4-8 săptămâni pentru a evita descărcarea profundă. 3. Depozitarea vehiculului - Alegeți un loc uscat, la nivelul solului, cu acoperiș (de exemplu, garaj, carport). - În cazul parcării în aer liber: protejați vehiculul cu o prelată care lasă aerul să circule, protejați-l, dacă este necesar, cu un dispozitiv antifurt - Autorulota: Bagați în viteză, eliberați frâna de mână, blocați eventual roțile cu ”pene”. - Închideți cu atenție ferestrele, ușile și țevile (ex: țeava de eșapament) pentru a împiedica pătrunderea animalelor. - Aerisiți regulat, preveniți umiditatea cu granule din comert. - După iernare, verificați vehiculul pentru a detecta petele de mucegai care pot apărea Pentru cei care se pregatesc de "iernat": hibernare placuta! Pentru cei activi și iarna: aventuri placute! Tu ce faci? Hibernezi sau esti activ si iarna? Intrebări ... Lasa un comentariu mai jos!

Cum se masoara dimensiunea potrivita pentru cort de rulota masurarea sau cautarea dimensiuni dupa model rulota si an Locati de campare in partea de vest a europei:die-camping Masina electrica - masina viitorului Radio Antena Satelor - un radio care imi este la suflet si care il pot asculta oriunde cu placere Radio - Shine music sau Nature Relaxation - muzica placuta insotita de peisaje frumoase Bucuria de a calatori - un topic in care sunt prezente locati cu peisaje de vis, insoatite in unele cazuri de o muzica pe masura - Andra Visan si George Mihai in frumoasele lor calatori - ROventura - Povestea casutei Gabrielei - Casuta plimbareata - O adevarata poveste de aventura de la cei Doi Nomazi - Seasick & Grumpy. Calatoria plina de aventura si frumos prezentata de @Matei Angelescu la trcerea dintre ani 2018 si 2019 in Te Pito o Te Henua / The Navel of the World O a doua calatorie intr-un tinut indepartat si rece facuta de cei doi nomazi se poate vedea in Ecourile unui sarut 2018 O calatorie mai lunga (5000km) prin Argentina si Chile facuta la trcerea dintre ani 2017 si 2018 Ragi Pañi Mo ( Al Rayo Del Sol ) - 2017 Lectura si filmarea Yiwarra Kuju - 2017 Tot ei intr-o frumoasa calatorie printre ghetari Qivittoq-2016 - Un mare pasionat al calatoriilor,Ioan Stoenica cu frumoasele filmari surprinse in natura Pe poteci spre inima ta - Un alt personaj ce iubeste aventura este Jorj din Wildstate - Paul & Liz UK - Paulchen on tour - Surse care mi-au fost de ajutor si din care m-am inspirat pentru unele calatori Natura si aventura o emisiune pe care o urmaresc de cate ori am ocazia cu Dan Pavaloiu Natura si anentura Pasi in 2 pe munte un blog a lui Gianina si Alin gianinalin Blogul de calatorii al Alexandrei bloguldecalatorii Vertical Adventure si Equilibrium TEAM O sursa de informati pentru campare in Romania Take the long way home Hoinarii un blog a lui Elena si Alexandru hoinarii Fun Bike cu frumoasele iesiri facute alaturi de bicicleta de catre Marcel Savu Fun bike Pentru adevarati iubitori ai naturii romanianatura24 Frumasele povesti din La povestile mele Povesti amuzante: Povestirile pline de umor ale lui Flavius Baican Minunatele povestiri ale navetistului banatean Alte bloguri utile: Medicina: Vasi Radulescu Calatori - familie: Romania travel guide Cu cortul Dana Rogoz Alexandra Cristian Jurnal de rulota Lavinia si Alex Calatorii de weekend Anca Pavel Aventurescu Vlog 5 copii Ce sa vezi Familia hai hui Kindertrips Parinti calatori Lipa-lipa Mihai Jurca Taraba cu amintiri Tiptrip Travel with a smile Travelship Tuktuk mariuscucu.ro Umblu teleleu Vacantele lui Mircea Visator prin lume Valiza cu calatorii Whisper wanderlust Travel holyc Imperator travel Diva in bocanci Sa calatorim Smiley traveler motorcyclingTO Prin lume prin ganduri Cristina Badea740 vacantape6roti die-camper akela.world morpheusreisen Calator in bascheti SunChase Journey rotravel.info blogulmeudecalator Dulciuri: Atelier de ciocolata Magazine online: Exis Camping-spareparts Peti Lidort Camping wagner- Germania Camping plus- Germania Caravans Olanda Camping-lager -Germania

O data cu sositrea zapezi sus la munte,nu am putut sa rezistam sa nu facem o iesire cu cei mici la sanius! Locatia aleasa a fost muntele Semenic, un loc drag mie, unde nu am mai ajuns de la prima iesire cu rulota iarna! O scurta oprire la Trei ape ...si am plecat intr-o plimbare pana in cel mai inalt loc al muntelui ... ...se vede in departare... ...Varful Semenic - alt.1446m

Despre cum sa fi corect in viata, este un articol scris cu ceva vreme in urma pe blogul personal, dar doresc sa-l reiau, deoarece in viata, mereu gasesti persoane (sau te gasesc ele), care-ti tradeaza increderea si mai mult de atat, incearca sa te copieze. Nu am sa insirui tot felul de vorbe, doar am sa fac un rezumat la cele intamplate. Am avut un moderator pe forum (nu am sa-i dau numele, fiindca pentru mine acum, este un oarecare), care se pare ca a dorit sa paraseasca comunitatea pe care am fondat-o si pe care o administrez, printr-un mod prin care dorea sa lase in urma ceva ce avea sa duca la discutii neprincipiale intre mine si un alt moderator. Dovada stau mesajele trimise in privat. Motivul invocat de catre el, ar fi fost ca nu se regaseste in aceasta comunitate de rulotisti, comunitate in care culmea, s-a putut regasi mai mult de doi ani. Ce se intelege!!? Se intelege faptul ca nu a stiut cum sa se desparta de cineva care nu l-a tradat, asa cum a facut-o el si incercarea sa de a gasi motive intemeiate (ar zice el), care pentru mine nici nu sunt de luat in seama! La inceput, in dimineata zilei respective a postarii sale cum ca vrea sa ne paraseasca, am incercat sa discut cu el telefonic, sa-l conving sa se mai gandeasca la pasul pe care doreste sa-l faca. Nu a dorit sa-mi zica adevaratul si realul motiv pentru care doreste sa plece din forum, invocand alte discutii si evitand faptul ca si-a creat un forum, lucru ce l-am descoperit in aceeasi zi. Multi au inteles ca supararea mea este ca si-a facut forum. Nici vorba! Poate sa faca 5 si el si altii, nu ma deranjeaza, fiindca mi-a placut si-mi place concurenta, iar din toate acestea, au de castigat rulotistii. Dar, ca sa nu fi sincer si sa tradezi o persoana care a avut incredere in tine, care te-a promovat moderator, iar tu sa incerci sa "bagi nuia printre gard" (cum spune o vorba romaneasca), sa-i inseli increderea si respectul pe care ti l-a afisat, nu cred ca poate fi corect! Si culmea culmilor, din toate cuvintele existente in limba romana, nu a gasit alt titlu la forumul lui, decat "despre rulote", titlul blogului meu. Bravos! Oare, in astfel de momente, cine este de condamnat?! Dar cum scriam si la inceputul acestui articol, este cam greu sa fi corect in viata, iar daca se poate, copieaza ce face altul, ca doar este mult mai usor, decat sa-ti pui mintea la contributie. Rusine!

Limita viteza cu sau fara rulota, un subiect ce s-ar parea ca intereseaza pe multi soferi si chiar rulotisti, care doresc sa calatoreasca prin Europa. Regulile de circulatie in majoritatea tarilor din Europa, sunt cam la fel, insa fiecare tara are particularitatile sale. Nu o sa ma refer la regulile de circulatie in sine, ci la viteza cu care se face deplasarea, mai ale atunci cand se tracteaza o rulota. Am scris un articol despre Deplasare cu rulota, dar nu am specificat limita vitezei de deplasare cu rulota si astfel am crezut de cuviinta ca nu ar strica sa adaug un tabel cu limitele de viteza din tarile mai importante, mai ales ca posesorii de rulote din tara noastra cresc de la o zi la alta (realizez asta prin valul de noii membri care se inregistreaza pe Forum Rulote), iar cei care doresc sa se deplaseze in afara tarii sunt din ce in ce mai multi. Ce trebuie retinut, este faptul ca in fiecare tara, exista zone in care sunt amplasate radare si care sunt afisate mereu limitele de viteza. Acum, ca exista destui viteji care nu i-au in considerare acest lucru, este problema lor, fiindca, din experienta proprie, cunosc si astfel de personaje, care ignora mai mereu viteza de deplasare si amenzile (care nu sunt deloc mici) sunt cele care le mai potolesc "graba". Tabelul care apare in acest articol, este luat de pe un site olandez (tradus cu google translate).

Ziua în care m-am pierdut (cu drag) prin Stralsund Cărămida gotică și hering ul (peștele) După atâtea păduri, faleze și plimbări în care GPS-ul părea doar un ornament pe ecran, azi am decis să-mi dau o zi mai urbană. Așa că am pornit spre Stralsund, un oraș care, sincer, a reușit performanța rară de a-mi distrage atenția de la chestiile naturale. Și zic asta eu, care încă am pietricele din Parcul Jasmund în buzunar. Ce n-am știut (dar m-am prefăcut că știu, ca un turist cultivat) e că Stralsund e o fostă cetate hanseatică, adică un fel de “club medieval“ de orașe bogate care știau să facă bani din comerț, mai ales pe mare. Și da, se vede că orașul a fost înstărit: clădirile vechi, piețele și bisericile arată ca și cum cineva a zis „hai să construim ceva ce o să-i lase pe turiști cu gura căscată și telefonul plin de poze.” Piața centrală e absolut fabuloasă. În mijloc tronează Rathaus-ul din Stralsund, adică Primăria, o construcție gotică din cărămidă roșie care arată ca o prăjitură complicată la un concurs de arhitectură medievală. Fațada e atât de detaliată și bogat ornamentată încât am pierdut vreo 10 minute uitându-mă la ea fără să-mi dau seama că aproape m-am lipit de un grup de japonezi care făceau tur ghidat. Fix lângă Primărie e și Stadtwaage, o clădire istorică ce a fost cândva folosită pentru cântărirea mărfurilor – să nu creadă cineva că trișezi la pește sau lână. Acum nu mai cântărește nimic, dar tot atrage atenția. Pe cealaltă parte a pieței se află Commandantenhus, o bijuterie arhitecturală barocă, perfect restaurată. Aș zice că arată a palat, dar cu mai puțini bodyguarzi și mai multă istorie. Trei biserici și nicio predică Nu poți vizita Stralsund fără să te lași „intimidat” de cele trei biserici gotice Marienkirche (Biserica Sf. Maria): o catedrală uriașă, care a fost la un moment dat cea mai înaltă clădire din lume. Nu știu cum au măsurat, dar clar aveau încredere în treaba lor. Urcatul în turn e pentru cei cu genunchi de fier și frică de înălțime, zero. Nikolaikirche: biserica navigatorilor și comercianților – logic, având în vedere că orașul e pe malul mării. Interiorul e absolut uimitor, cu decorațiuni care te fac să-ți scoți pălăria. Jakobikirche: mai retrasă, mai liniștită, dar cu o atmosferă caldă și o acustică de vis. Dacă ai noroc, poate prinzi și un concert de orgă. Și apoi… pești! După atâta istorie și cărămidă, am mers la ceva mai… viu: OZEANEUM, un muzeu marin imens, cu acvarii uriașe, schelete de balene suspendate și explicații interactive care m-au făcut să mă simt ca un biolog entuziast ... de clasa a patra (sic!). Cel mai mult mi-a plăcut secțiunea dedicată Mării Baltice – e fascinant să vezi ce se ascunde sub apa aia liniștită pe care o admiram ieri de pe faleză. Concluzia? Stralsund e un oraș care știe să-și spună povestea fără să pară muzeu. Cu clădiri care îți arată cât de bogat a fost cândva, cu biserici care dau lecții de arhitectură gotică dar și … cu pești – mulți pești – care înoată liniștiți în acvarii, cu aer condiționat pentru vizitatori. M-am plimbat toată ziua cu zâmbetul pe față și gândul că o astfel de combinație de istorie, cultură și daca era si glühwein ar fi greu de egalat. Ah, Craciunul … Stralsund are un Târg de Crăciun care, din câte am aflat, e considerat unul dintre cele mai autentice din nordul Germaniei.

Rostock – un oraș cu istorie în ziduri și viață în străzi Am ajuns în Rostock într-o dimineață răcoroasă, cu autorulota, și am găsit rapid un loc generos de parcare în Stadthafen – portul vechi al orașului. O parcare uriașă, dedicată autorulotelor, fără servicii speciale, dar pentru noi n-a fost o problemă: aveam tot ce ne trebuia la bord. În schimb, locația e excelentă: aproape de portul animat, aproape de centrul vechi, și la doar câțiva pași de Doberaner Platz, un loc plin de viață, cafenele, tramvaie și energie urbană. O zi de plimbare prin trecut și prezent Am luat portul la pas, de la Stadthafen până la impunătorul Hellingkran, o macara istorică folosită în vremurile în care șantierele navale dominau economia orașului. Astăzi, Hellingkran nu e doar un obiect industrial decorativ – este funcțională și în continuare utilă pentru port, o relicvă vie a unei epoci în care Rostock însemna muncă grea și industrie grea. Zona Werftstrasse, odinioară sufletul industriei navale, și-a schimbat complet înfățișarea. Ce era cândva un spațiu dominat de fabrici, utilaje și miros de ulei de motor este acum transformat: clădiri moderne, spații culturale, locuințe și birouri care reflectă un Rostock renăscut, dar conștient de propriul trecut. Am traversat apoi portul spre cele cinci Speicher – foste depozite transformate ingenios în spații multifuncționale. Odată folosite pentru grâne și marfă, aceste clădiri impunătoare din cărămidă roșie sunt astăzi adevărate repere arhitecturale. Reutilizarea lor este un exemplu de respect față de patrimoniu și viziune urbanistică modernă. Impresionant! De la biserici înalte la piețe pline de viață Ne-am continuat plimbarea spre Petrikirche, cel mai vechi lăcaș de cult din Rostock, cu un turn care oferă o panoramă uluitoare asupra orașului. Apoi am pășit în inima orașului: Neuer Markt, piața centrală, unde se află impunătorul Rathaus (Primăria) – o combinație unică de gotic hanseatic și baroc. Fațada sa roz, cu turnulețe elegante, este una dintre cele mai fotografiate din oraș. În apropiere se află și Ratschow-Haus, o clădire impresionantă ce găzduiește astăzi biblioteca orașului, dar care odinioară aparținea unei familii de negustori înstăriți. Aici, istoria se simte în fiecare cărămidă. Mai departe, în drum spre Universität Rostock, am trecut prin Große Wasserstraße și Beginenberg, două străzi care mi-au tăiat respirația – nu doar prin frumusețea clădirilor, ci prin atmosfera lor autentică. Mă simțeam ca într-un oraș care îmbină Viena, Hamburg și ceva complet propriu. Am ajuns și la St. Marienkirche, o capodoperă a goticului din cărămidă, care adăpostește un ceas astronomic spectaculos, încă funcțional după sute de ani. Biserica este martoră la momentele de glorie, dar și la cele de suferință ale orașului. Istorie cu răni și renașteri Rostock a cunoscut vremuri grele. Ocupată de trupele franceze în timpul lui Napoleon, a devenit apoi un important centru industrial în perioada modernizării Germaniei. Aici s-au construit nave, s-au dezvoltat industrii și s-au scris pagini importante ale epocii. Dar perioada național-socialistă a adus întuneric: orașul a fost puternic bombardat în Al Doilea Război Mondial, iar fabricile din Rostock au fost implicate în producția de armament. Multe clădiri au fost distruse, dar "astăzi", orașul a renăscut cu demnitate, păstrând vie memoria acelor vremuri. Clădiri istorice și simboluri moderne Am trecut și pe la Ständehaus, o clădire somptuoasă, sediu al parlamentului regional de odinioară. Nu departe, Steintor – una dintre porțile medievale ale orașului – veghează și astăzi centrul cu eleganță și soliditate. Clădirea Oberlandesgericht Rostock, în care funcționează în prezent Curtea Superioară, este un alt exemplu de arhitectură impunătoare, un simbol al justiției și stabilității în istoria zbuciumată a regiunii. Încheiere cu zâmbet și dorință de întoarcere Am încheiat ziua în zona Kröpeliner Tor, una dintre cele mai vechi porți ale orașului, înconjurată de străduțe comerciale pline de viață. Cu gura căscată – la propriu – am privit în sus la detalii de pe clădiri, la turlele bisericilor, la eleganța liniilor arhitecturale. Locuințele din Rostock sunt astăzi un amestec armonios între vechi și nou. Clădiri istorice restaurate impecabil, alături de construcții moderne, creează un peisaj urban viu, bine îngrijit, în care locuitorii par să fie conectați profund la orașul lor. Rostock m-a surprins. Cu istoria sa grea, dar prezentul său luminos. Cu arhitectura sa solidă și străzile pline de viață. Cu portul reinventat și spiritul său hanseatic care încă dăinuie. Da, e un oraș care merită descoperit la pas, cu ochii larg deschiși și cu mintea pregătită să învețe ceva la fiecare colț de stradă. Alte Hafen Rostock (parcare pt autorulote) Primaria Rostock Curtea superioară Zona Werftstrasse *** ar trebui să fac o pagină separată despre trecutul acestei strazi (zone). Despre trecutul ei in perioada "DDR" (comunistă)*** si despre felul in care arată astazi după căderea comunismului si unificarea cu RFG (Germania Federala) ! *** Zona portului vechi - Alte Hafen Rostock ** Specială ** Vacantă plăcută tuturor !

O zi în Würzburg – cu autorulota, soare și voie bună Am avut parte de o zi tare reușită în Würzburg, o oprire programată (după un traseu creionat de acasă) dar cu adevărat memorabilă în călătoria noastră cu autorulota prin Germania. Orașul ăsta a fost o surpriză frumoasă, genul de loc unde simți imediat că ai făcut alegerea bună să te oprești. Am parcat într-o zonă amenajată pe malul Main ului – parcare cu plată (special pt autorulote, nu și pt rulote), dar curată și liniștită, cu posibilitate de curent electric (220V), dacă ai nevoie. Locația a fost excelentă, perfectă pentru o plimbare scurtă, foarte aproape de centru. Vremea ne-a ținut din plin partea: cer senin, soare cât să te bucuri de tot ce are orașul de oferit, dar fără să fie sufocant. Primul nostru obiectiv a fost Residenz Schloss, celebrul palat baroc care face cinste orașului. Nu mă așteptam să fie atât de impresionant – interioare spectaculoase, fresce imense, detalii aurite și o eleganță care-ți taie puțin respirația. Dacă aveți ocazia, recomand cu căldură turul ghidat. Iar grădinile din jur sunt o poveste în sine – verdeață, flori, fântâni, alei perfecte pentru plimbat sau stat la umbră. După vizită, am luat orașul la pas, fără grabă. Würzburg are un centru vechi plin de farmec, cu străzi pietruite, clădiri vechi și o atmosferă plăcută. Unul dintre momentele care mi-au rămas în minte a fost plimbarea pe Alte Mainbrücke, podul vechi de piatră peste râul Main. E genul de loc viu – localnici cu pahare de vin în mână, turiști cu aparatele foto pregătite, muzicieni de stradă și o priveliște de carte poștală spre cetate și oraș. Ne-am plimbat fără plan, am hoinărit pur și simplu, și tocmai asta a fost partea frumoasă – să descoperim locuri faine la fiecare colț, fără grabă, fără presiune. Pe scurt, Würzburg ne-a oferit tot ce ne doream într-o zi de pauză din drum: cultură, peisaje frumoase, atmosferă relaxată și soare din plin. Dacă aveți drum prin zonă și ceva timp liber, chiar merită o oprire. Cu autorulota sau nu, e un oraș care te primește cu brațele deschise. Unde am stationat peste noapte cu autorulota: aici 97082 Würzburg/Dreikronenstrasse 2 Drumuri bune tuturor!

Ziua în care m-am îndrăgostit de niște stânci (și n-am fost singurul!) Locul faptei: insula Rügen, Parcul Național Jasmund Două zile in Zingst Dacă ești în căutarea unui loc unde liniștea și natura se îmbină perfect cu istoria și tradițiile unui sat pescăresc german, atunci Zingst, o mică stațiune din Mecklenburg-Vorpommern, este destinația ideală. Situată pe malul Mării Baltice, această oază de liniște și frumusețe naturală te va cuceri de la prima vizită. Am ajuns la Zingst într-o dimineață însorită, după un drum de aproximativ 2 ore de condus din Rostock. Orașul este mic, dar își poartă cu mândrie frumusețea și farmecul său. Am ales să stăm în parcarea special amenajată pentru autorulote, la marginea stațiunii, perfect poziționată pentru a explora împrejurimile. Timpul parcă s-a oprit – o liniște completă ne înconjoară, iar aerul curat, sărat de la mare, este o adevărată binecuvântare. La doar câțiva pași de parcarea autorulotei se întindeau plajele imense cu nisip fin, alb. În fiecare dimineață, am fost atrași de aerul sărat al mării, care, parcă, te îmbia la relaxare totală. Dacă ești iubitor de plaje liniștite și locuri neaglomerate, aici este locul ideal pentru a te conecta cu natura. Noi am decis să scaotem biciclete, având la dispoziție piste excelente care "te poartă" prin păduri de conifere și de-a lungul lagunelor. Regiunea este o adevărată comoară naturală, iar traseele sunt perfecte pentru a te conecta cu peisajul rural al zonei. Plimbarea a fost perfectă pentru a înțelege mai bine cum se îmbină natura cu istoria locului. Concluzia călătoriei: Zingst este un loc în care timpul parcă stă pe loc Zingst este locul perfect pentru a te reconecta cu natura și cu tine însuți. O combinație între frumusețea naturală a regiunii și istoria fascinantă, acest colț de lume este o destinație de vis, atât pentru iubitorii de natură, cât și pentru cei care caută liniște și relaxare.bDrumul până aici este simplu, iar odată ajuns, totul este bine pus la punct pentru a te face să te simți ca acasă. De la plaje și piste de biciclete la mângâierea aerului curat și peisajele spectaculoase, Zingst este cu siguranță un loc pe care nu îl vei uita niciodată. După 2 zile părăsim acest minunt loc ... ne indreptăm spre Parcul National O altă zi printre faleze albe și păduri tăcute, în Parcul Național Jasmund ... mi-am început ziua cu un plan ambițios și un sandviș cu brânză. Urma să pornim pe celebrul traseu de-a lungul falezelor de cretă din Parcul Național Jasmund. Deși creta îmi amintea de tablă și orele de mate din școală, aici e o cu totul altă poveste: alb strălucitor, valuri care se izbesc dramatic de stânci și un aer care te face să te simți de parcă ai putea scrie ... chiar și o poezie, asta chiar dacă abia ai luat bacul la română. Am pornit din Hagen-Lohme dintr-o parcare special amenajată pentru autorulote. Traseul de 15 km începe chiar din partea sudică, printr-o padure de fag .... și, foarte important: e doar pentru drumeți. Cicliștii au trasee separate, probabil și ca să nu dea peste noi în viteză când încercăm să ne facem selfie-uri pe marginea prăpastiei. Pe traseu, totul e semnalizat impecabil. Nu ai cum să te rătăcești, decât dacă te ia peisajul cu totul. Și o face, crede-mă ... Vedeta traseului e, evident, Königsstuhl – o stâncă de 118 metri înălțime care arată ca un tron de piatră pentru un rege nordic în "pensie". De sus, vezi doar mare și cer și, dacă e liniște, îți poți auzi propriile griji evaporându-se. Plus, bonus: acolo e și un centru pentru vizitatori, cu expoziții, cafenea și toaletă (prioritățile adevăratei aventuri). După ce m-am simțit rege preț de 20 de minute (și am refuzat să cobor până nu am mâncat un baton de cereale „cu vedere la Marea Baltică”), am pornit mai departe până în Lohme, un sat micuț și liniștit, cu exact atâta semnal cât să-ți postezi story-ul cu #wanderlust și să fugi. Am trecut pe la Wissower Klinken – care nu e o marcă de mobilă suedeză, ci niște stânci cretacee absolut superbe. Apoi am oprit la Kieler Ufer și Viktoriasicht, unde m-am prefăcut că admir natura în timp ce de fapt căutam semnal să trimit o poză cu descrierea: „În caz că nu mai dau de mine, să știi că m-am mutat aici.” Fun fact: Parcul Național Jasmund e parte din Patrimoniul UNESCO, în special datorită pădurilor lui seculare de fag. Pădurea chiar arată a basm – doar că în loc de pitici și vrăjitoare, întâlnești pensionari nemți super bine echipați și entuziasmați. Dacă ai chef de o zi mai lungă (și picioare care nu protestează după 25 km?), poți încerca traseul circular „Weißes Rügen”. Pornește din gara Sassnitz și durează cam șapte ore. Și da, am întrebat: șapte ore fără pauze de pozat copaci, deci realist vorbind, cam nouă. Concluzia zilei: am făcut febră musculară în numele frumuseții naturale și nu regret nimic. Parcul Jasmund e locul perfect dacă vrei să-ți detoxifiezi mintea, telefonul (semnalul e slab) și genunchii (care vor ceda puțin, dar demn). Mâine: zi de pauză. Poate .... Sau poate nu.

O schimbare radicala de la caderea cortinei si Zidului de la Berlin După cateva ore de condus, am ajuns în Erfurt, capitala regiunii Turingia (220.000 mii de locuitori), și trebuie să recunosc: a meritat oprirea în acest superb oraș. Am găsit o parcare imensă, destinată special pentru autorulote (nu si rulote), situată chiar la intrarea în oraș. Un loc foarte bine gândit, cu “toate facilitățile necesare“: curent electric, apă potabilă, sistem de deversare pentru apa menajeră, și – lucru mai rar întâlnit – băi și dușuri moderne, impecabil de curate. Accesul se face pe bază de cartelă (o primești la recepție), iar de acolo începe totul. Organizarea si vizitarea orasului; planul orasului (city map) + pliante si “ mii de informati utile”. Ce ne-a plăcut enorm a fost faptul că parcarea e “foarte aproape de stația de tramway”, ceea ce a făcut vizita în oraș super simplă. De la recepție am cumpărat bilete valabile 24 de ore pentru Tram & Bus (7,50 euro/pers), așa că ne-am bucurat de libertate totală, fără să ne batem capul cu traficul din centru. În aproximativ “15 minute eram în inima orașului”. Erfurt ne-a întâmpinat cu o atmosferă relaxată, medievală și foarte autentică. Am început plimbarea cu o vizită la Domul din Erfurt, situat pe Domplatz – un loc impresionant, unde te simți mic foarte mic sub bolțile gotice și în fața vitraliilor uriașe. Priveliștea din fața Domului este superbă, mai ales spre seară, când clădirea capătă o lumină caldă, aurie. Domul din Erfurt, cu silueta lui impunătoare, domină orașul de pe colină și e cu adevărat impresionant. E una dintre cele mai frumoase catedrale gotice din Germania, cu vitralii uriașe și o atmosferă solemnă, dar primitoare. Centrul vechi al Erfurtului, care ne-a cucerit imediat cu farmecul său medieval. Clădirile vechi, restaurate cu grijă, străduțele pietruite, cafenelele cochete – totul respiră istorie și bun gust. De acolo, ne-am plimbat printre străduțele pietruite și ne-am oprit în Fischmarkt, una dintre cele mai frumoase piețe din oraș. Aici se află Primăria (Rathaus) – o clădire impunătoare, cu o arhitectură gotică superbă și detalii care te fac să ridici privirea din nou și din nou. Piața e plină de viață, cu terase, cafenele și turiști relaxați care savurează o cafea sau un pahar de vin franconian. Am trecut apoi prin zona Anger, o arteră centrală animată, cu magazine, restaurante și un amestec interesant de clădiri vechi și moderne. E genul de loc unde poți să te plimbi, să faci shopping sau pur și simplu să observi viața orașului. Un alt punct de atracție este Krämerbrücke, faimosul pod cu case locuite, un simbol al orașului. Plimbarea prin zona aceasta e un mic salt în timp – galerii de artă, magazine de suveniruri, artizani locali, totul într-un decor de poveste. Seara ne-am întors în parcarea noastră liniștită, unde ne-am bucurat de un duș cald și de tihna unei zile pline de descoperiri. Ne-am odihnit bine – pentru că a doua zi urma ceva cu totul diferit: o porție zdravănă de natură la egaPark. A doua zi am schimbat ritmul. Am lăsat în urmă clădirile istorice și ne-am dus direct spre egaPark (foarte aproape de parcarea pt autorulote) – una dintre cele mai mari și mai frumoase grădini publice din Germania. Și spun asta fără exagerare. egaPark, un adevărat colț de rai pentru iubitorii de natură. Parcul este uriaș, impecabil întreținut și extrem de bine gândit. Plin de alei largi, grădini tematice, pajiști, fântâni, bănci și locuri de relaxare. Fiecare colț are altă energie, altă poveste. Grădina japoneză ne-a adus o doză de liniște, serele cu plante tropicale ne-au teleportat în altă lume, iar mirosul de flori ne-a însoțit peste tot. Cel mai special moment al zilei a fost vizita în căsuța cu fluturi – o seră tropicală în care trăiesc zeci de specii de fluturi exotici. Te plimbi printre plante mari exotice,luxuriante, colorate, în aer cald și umed (aidoma unei jungle amazoniene), și din toate părțile zboară fluturi colorați care ți se așază pe mână, pe rucsac, pe … pălărie. E ceva aproape copilăresc și magic în același timp – un loc unde e imposibil să nu zâmbești. E liniște, e calm, e o experiență care te face să zâmbești fără motiv. În egaPark sunt și zone speciale pentru familii cu copii, mici chioșcuri cu gustări, toalete curate și tot ce ai nevoie pentru câteva ore plăcute în mijlocul naturii. Dacă ajungeți în Erfurt, vă recomand cu drag să vă păstrați o zi doar pentru acest loc. Merită fiecare minut, e genul de ‘paradis’ unde poți petrece câteva ore bune fără să simți când trece timpul. Unde am stationat peste noapte cu autorulota: aici Wartburgstrasse / 99094 Erfurt Drumuri bune tuturor!

Despre o pedeapsa ciudata si aplicata celor in trafic, am descoperit pe site-ul theblaze.com, o stire referitoare la unii politisti chinezi de la Politia rutiera din orasul Shenzhen (undeva la granita Chinei), care aplica o pedeapsa fizica soferilor care conduc cu faza lunga pe timpul noptii. Astfel, acelor soferi auto care sunt prinsi ca circula pe timpul noptii cu faza lunga si orbesc ceilalti soferi in trafic, li se aplica pe langa o amenda contraventionala de circa 40 de dolari, si o pedeapsa fizica, pedeapsa ce consta in fortarea soferului vinovat sa priveasca in farurile aprinse ale masinii de politie, comutate pe faza lunga, timp de cinci minute. Conform sursei chineze, pedeapsa este destinata pentru a oferi soferului aceeasi experienta pe care o au ceilalti soferi din trafic pe timpul noptii. Cu alte cuvinte "ochi pentru ochi". Conform celor descoperite pe net, in prima seara a aplicarii noii pedepse, 61 de soferi au fost depistati folosind incorect faza luminilor de intalnire, fiind amendati contraventional si obligati sa priveasca faza lunga a farurilor aprinse ale masinii de politie. Multi sunt de parere ca aceasta corectie fizica este prea stricta si ca poate avea rol negativ asupra sanatatii celor pedepsiti. Asa consider si eu, mi se pare chiar aiurea, insa sunt constient ca exista multi care se declara in favoarea aplicarii acestei legi. Parerea ta care este? Este prea stricta pedeapsa guvernului chinez?

Wismar într-o zi: istorie, liniște și farmec hanseatic Într-o zi senină de toamnă, am ajuns în Wismar cu autorulota, alegând să ne parcăm în vechiul port – un loc bine amenajat, cu toate facilitățile necesare: curent electric (220 V), apă potabilă, posibilitatea de deversare a apei menajere, toalete și dușuri curate. Pentru o noapte, am plătit 22 de euro – un preț corect pentru condițiile oferite și pentru priveliștea minunată asupra portului și clădirilor istorice din apropiere. Wismar m-a cucerit de la prima plimbare. Atmosfera sa calmă, combinată cu un centru istoric bine conservat și plin de povești, face ca orașul să fie o destinație în care aș reveni oricând cu plăcere. Am început explorarea cu Wasserkunst, o bijuterie arhitecturală în stil renascentist, amplasată în Piața Mare (Marktplatz). Această fântână de piatră, adusă din Țările de Jos în secolul al XVI-lea, a fost timp de secole sursa principală de apă potabilă pentru locuitorii orașului. Chiar lângă ea se află Bürgerhaus „Alter Schwede“, construită în 1360 – una dintre cele mai vechi clădiri din Wismar, numită sugestiv după un vechi hanseatic care se pare că a trăit aici. Nikolaikirche (Biserica Sf. Nicolae), cu turnul său impunător de 37 de metri înălțime, este una dintre cele mai impresionante construcții gotice din cărămidă din nordul Germaniei. Interiorul său aerisit și luminos adăpostește o atmosferă de liniște profundă – o liniște care contrastează puternic cu trecutul tulbure al orașului. Plimbându-ne prin oraș, nu am putut trece cu vederea urmele lăsate de istorie. Trupele lui Napoleon au ocupat orașul în timpul războaielor napoleoniene, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Wismar a fost martor la suferințe profunde. Victimele regimului național-socialist sunt comemorate prin plăci și memoriale discrete, dar pline de semnificație. În 1945, orașul a fost eliberat de Armata Roșie, iar urmele acelor vremuri pot fi încă simțite în structura socială și arhitecturală a orașului. Două dintre cele mai impresionante simboluri religioase – Marienkirche și Georgenkirche – spun și ele povestea distrugerii și reconstrucției. Marienkirche, deși în mare parte distrusă în timpul războiului, păstrează un turn solitar care domină orașul ca o mărturie tăcută a vremurilor trecute. În schimb, Georgenkirche a fost restaurată cu minuțiozitate după reunificarea Germaniei și este astăzi un spațiu cultural vibrant. Pe malul portului, Ohlerich-Speicher, un fost depozit de cereale transformat în spațiu de locuit și comercial, reflectă perfect modul în care Wismar reușește să îmbine trecutul industrial cu modernitatea. Este o zonă ideală pentru plimbări la apus, cu vedere spre iahturi și nave ancorate. Am încheiat ziua la Heiligen-Geist-Kirche, o biserică modestă în exterior, dar cu un interior deosebit, care găzduiește picturi murale medievale și o atmosferă intimă, aproape mistică. Wismar nu este doar un oraș de vizitat, ci unul de simțit. Fiecare clădire, fiecare stradă păstrează ceva din trecut, dar fără a fi copleșitoare. Este un loc în care timpul pare să curgă mai încet, iar istoria – deși uneori dureroasă – este integrată cu respect în prezentul viu și colorat al orașului. Da, mi-a plăcut enorm. Și da, aș reveni oricând. Am parcat aici: langa port Schiffbauerdamm / 23966 Wismar Vacanta placuta tuturor!

O zi în Schwerin, între istorie, liniște și eleganță Schwerin - După decenii petrecute în umbra regimului comunist (DDR), landul Mecklenburg-Vorpommern – ca și restul estului Germaniei – a cunoscut un drum lung și complex către redresare economică și reconstrucție socială. De la căderea Zidului Berlinului în 1989, orașe ca Schwerin au fost martore ale unei transformări spectaculoase. În doar câteva decenii, ruinele industriale au fost înlocuite de centre culturale, clădirile gri au prins culoare, iar patrimoniul istoric a fost restaurat cu respect și migală. Cu aceste gânduri în minte, am pornit într-o zi senină spre Schwerin – un oraș despre care știam puține, dar care m-a cucerit din primul moment. Am călătorit cu autorulota, alegând confortul mobil și libertatea de a sta cât vrem, unde vrem. Am găsit o parcare special amenajată pentru autorulote chiar lângă port, aproape de centrul vechi și la doar câțiva pași de Palatul Schwerin. Locația era perfectă – liniștită, sigură (camere video) dar foarte centrală, cu o priveliște care te făcea să uiți că te afli într-un spațiu urban. Palatul Schwerin – povestea începe pe insulă Palatul mi-a apărut în față ca o ilustrație desprinsă dintr-un basm – turnuri elegante, fațade somptuoase și un aer regal care îți taie respirația. Amplasat pe o insulă, înconjurat de lacuri liniștite, Palatul Schwerin este simbolul orașului, dar și al întregului land. E de ajuns o privire ca să înțelegi de ce imaginea lui a fost aleasă în 2007 pentru moneda de 2 euro reprezentând Mecklenburg-Vorpommern. Să vezi palatul în realitate, apoi să recunoști contururile lui gravate pe o monedă – e o senzație plină de semnificație. Am petrecut timp plimbându-ne prin grădinile palatului, care se întind în jurul său ca o pelerină verde – alei impecabil întreținute, fântâni discrete și o liniște care pare să protejeze trecutul. Un oraș care vorbește cu blândețe Schwerin nu e un oraș agitat. Dimpotrivă, totul pare construit în jurul ideii de calm. Străzile pietruite, impecabil de curate, au farmecul acela vechi care te face să încetinești pasul fără să-ți dai seama. Am descoperit parcuri întinse, alei umbrite, spații care te invită să te așezi pe o bancă și să nu faci nimic altceva decât să asculți vântul printre copaci. Întâlniri cu trecutul – catedrala și centrul vechi În centrul istoric, am intrat în Dom St. Marien und St. Johannis – o catedrală gotică impunătoare, cu turnuri înalte și vitralii spectaculoase. Liniștea din interior, combinată cu rafinamentul arhitectural, mi-a lăsat o impresie profundă. Este genul de loc în care simți cu adevărat greutatea istoriei. Apoi, plimbându-mă prin piața centrală, am ajuns la Altstädtisches Rathaus, vechea primărie – o clădire sobră și elegantă, cu o arhitectură specifică nordului german. Fiecare clădire părea să spună o poveste, iar poveștile acestea nu sunt stridente – ci șoptite, pline de respect față de trecut. Cultură, cunoaștere și detalii care contează Am făcut o scurtă oprire și la Muzeul orașului (langa port), apoi la Biblioteca regională – un spațiu cald și luminos, care aduce împreună trecutul și prezentul. Fostul Hauptpostamt (Oficiul Poștal Principal) mi-a atras atenția prin detaliile arhitecturale și poziționarea sa centrală – o altă piesă de patrimoniu păstrată cu grijă. Spre seară, m-am întors la autorulotă, iar de pe marginea portului am privit încă o dată către silueta palatului luminat discret. Schwerin nu e un oraș care te impresionează prin zgomot sau agitație. Te cucerește în tăcere, cu eleganța lui naturală, cu istoria lui bine purtată și cu atmosfera de oraș care știe cine este, fără să încerce să demonstreze nimic. Concluzie: Schwerin nu a fost doar o oprire pe traseul nostru, ci o adevărată descoperire. Un oraș care îți oferă un echilibru rar între patrimoniu, natură și liniște. O zi aici nu e de ajuns să vezi totul, dar e suficientă ca să-ți dorești să te întorci. Am stationat peste noapte cu autorulota: aici Schliemannstrasse 20/19055 Schwerin Drumuri bune tuturor!

Salutare tuturor! Am initiat un conurs cu premii pe blogul meu, constant in castigarea unei butelii gaz Benegas Light si stickere cu blogrulote.ro. Daca exista doritori care vor sa participe, exista link-ul Un alt concurs cu premii pe Blogrulote in care se pot descoperii detaliile. Multumesc!