De la Muzeul Vikingilor am plecat spre Reine, una dintre cele mai frumoase localități ale Lofotenului, poate cea mai fermecătoare, mai ales când e privită de sus (vom ajunge și acolo). Dar până aici, peisajele nu contenesc să îți scoată sunete de uimire aproape la fiecare cotitură a drumului. Piscuri ascuțite se ridică deodată din ape, plajele cu nisipuri albe licăresc chiar pe marginea șoselei iar, uneori, din luciul fiordului par că se ridică niște spinări de elefanți. Arcele de pod leagă insulele una de alta, purtându-ne pe căi înguste și sinuoase spre capătul arhipelagului. Căsuțe simple, dar cochete, albe, galbene, verzi sau roșu-maroniu se ivesc din pajiștele proaspăt cosite sau atârnă deasupra apelor limpezi. Plajele și valurile sunt atât de îmbietoare, mai ales când îi vezi pe urmașii urmașilor vikingilor aruncându-se în apele spumegânde și râzând dintre ele la crestele înzșpezite ale munților. Ne-am oprit și noi..., dar nu am reușit să ne afundăm nici măcar până la genunchi. Cred că apa nu avea nici 15 grade.