Clasament

Rostock – un oraș cu istorie în ziduri și viață în străzi Am ajuns în Rostock într-o dimineață răcoroasă, cu autorulota, și am găsit rapid un loc generos de parcare în Stadthafen – portul vechi al orașului. O parcare uriașă, dedicată autorulotelor, fără servicii speciale, dar pentru noi n-a fost o problemă: aveam tot ce ne trebuia la bord. În schimb, locația e excelentă: aproape de portul animat, aproape de centrul vechi, și la doar câțiva pași de Doberaner Platz, un loc plin de viață, cafenele, tramvaie și energie urbană. O zi de plimbare prin trecut și prezent Am luat portul la pas, de la Stadthafen până la impunătorul Hellingkran, o macara istorică folosită în vremurile în care șantierele navale dominau economia orașului. Astăzi, Hellingkran nu e doar un obiect industrial decorativ – este funcțională și în continuare utilă pentru port, o relicvă vie a unei epoci în care Rostock însemna muncă grea și industrie grea. Zona Werftstrasse, odinioară sufletul industriei navale, și-a schimbat complet înfățișarea. Ce era cândva un spațiu dominat de fabrici, utilaje și miros de ulei de motor este acum transformat: clădiri moderne, spații culturale, locuințe și birouri care reflectă un Rostock renăscut, dar conștient de propriul trecut. Am traversat apoi portul spre cele cinci Speicher – foste depozite transformate ingenios în spații multifuncționale. Odată folosite pentru grâne și marfă, aceste clădiri impunătoare din cărămidă roșie sunt astăzi adevărate repere arhitecturale. Reutilizarea lor este un exemplu de respect față de patrimoniu și viziune urbanistică modernă. Impresionant! De la biserici înalte la piețe pline de viață Ne-am continuat plimbarea spre Petrikirche, cel mai vechi lăcaș de cult din Rostock, cu un turn care oferă o panoramă uluitoare asupra orașului. Apoi am pășit în inima orașului: Neuer Markt, piața centrală, unde se află impunătorul Rathaus (Primăria) – o combinație unică de gotic hanseatic și baroc. Fațada sa roz, cu turnulețe elegante, este una dintre cele mai fotografiate din oraș. În apropiere se află și Ratschow-Haus, o clădire impresionantă ce găzduiește astăzi biblioteca orașului, dar care odinioară aparținea unei familii de negustori înstăriți. Aici, istoria se simte în fiecare cărămidă. Mai departe, în drum spre Universität Rostock, am trecut prin Große Wasserstraße și Beginenberg, două străzi care mi-au tăiat respirația – nu doar prin frumusețea clădirilor, ci prin atmosfera lor autentică. Mă simțeam ca într-un oraș care îmbină Viena, Hamburg și ceva complet propriu. Am ajuns și la St. Marienkirche, o capodoperă a goticului din cărămidă, care adăpostește un ceas astronomic spectaculos, încă funcțional după sute de ani. Biserica este martoră la momentele de glorie, dar și la cele de suferință ale orașului. Istorie cu răni și renașteri Rostock a cunoscut vremuri grele. Ocupată de trupele franceze în timpul lui Napoleon, a devenit apoi un important centru industrial în perioada modernizării Germaniei. Aici s-au construit nave, s-au dezvoltat industrii și s-au scris pagini importante ale epocii. Dar perioada național-socialistă a adus întuneric: orașul a fost puternic bombardat în Al Doilea Război Mondial, iar fabricile din Rostock au fost implicate în producția de armament. Multe clădiri au fost distruse, dar "astăzi", orașul a renăscut cu demnitate, păstrând vie memoria acelor vremuri. Clădiri istorice și simboluri moderne Am trecut și pe la Ständehaus, o clădire somptuoasă, sediu al parlamentului regional de odinioară. Nu departe, Steintor – una dintre porțile medievale ale orașului – veghează și astăzi centrul cu eleganță și soliditate. Clădirea Oberlandesgericht Rostock, în care funcționează în prezent Curtea Superioară, este un alt exemplu de arhitectură impunătoare, un simbol al justiției și stabilității în istoria zbuciumată a regiunii. Încheiere cu zâmbet și dorință de întoarcere Am încheiat ziua în zona Kröpeliner Tor, una dintre cele mai vechi porți ale orașului, înconjurată de străduțe comerciale pline de viață. Cu gura căscată – la propriu – am privit în sus la detalii de pe clădiri, la turlele bisericilor, la eleganța liniilor arhitecturale. Locuințele din Rostock sunt astăzi un amestec armonios între vechi și nou. Clădiri istorice restaurate impecabil, alături de construcții moderne, creează un peisaj urban viu, bine îngrijit, în care locuitorii par să fie conectați profund la orașul lor. Rostock m-a surprins. Cu istoria sa grea, dar prezentul său luminos. Cu arhitectura sa solidă și străzile pline de viață. Cu portul reinventat și spiritul său hanseatic care încă dăinuie. Da, e un oraș care merită descoperit la pas, cu ochii larg deschiși și cu mintea pregătită să învețe ceva la fiecare colț de stradă. Alte Hafen Rostock (parcare pt autorulote) Primaria Rostock Curtea superioară Zona Werftstrasse *** ar trebui să fac o pagină separată despre trecutul acestei strazi (zone). Despre trecutul ei in perioada "DDR" (comunistă)*** si despre felul in care arată astazi după căderea comunismului si unificarea cu RFG (Germania Federala) ! *** Zona portului vechi - Alte Hafen Rostock ** Specială ** Vacantă plăcută tuturor !

Geiranger este unul dintre cele mai spectaculoase fiorduri ale țării, inclus în patrimoniul mondial UNESCO din 2005. Are aproximativ 15 kilometri lungime și este o ramură a marelui Storfjord. Este înconjurat de munți abrupți care depășesc 1.000 de metri înălțime. Din versanți se prăvălesc numeroase cascade, dintre care cele mai cunoscute sunt: De Syv Søstrene (Șapte Surori) – șapte șuvoaie paralele care coboară direct în fiord; Friaren (Logodnicul); Brudesløret (Voalul Miresei) – o cădere de apă mai subțire, care creează o perdea fină de vapori. Călătoria cu ferry pe acest fiord a fost destul de scumpă, cred că am plătit vreo 200 euro, însă a meritat. Peisajele mi-au adus aminte de de cele ale noastre, de la Cazanele Dunării. În una din poze am încercat să surprind o formațiune stâncoasă antropomorfă care iarăși mi-a amintit de Cazane, și anume de chipul lui Decebal.