Clasament

Seara am înnoptat aici: 59.028484, 6.660233 Este alături o mica acumulare de apă, foarte limpede si rece, asa ca am pus cu bidonul in rezervor câțiva zeci de litri. Pe drumul către Kjerag, de o parte si de alta, sunt multe locuri unde poți campa gratis. Însă parcarea de la baza locului de plecare spre stanca este cu plată, 300 rok (coroane norvegiene) pe zi. Primele 2 ore sunt gratuite, însă dacă urci la stâncă nu îți ajunge atât. Noaptea nu poți rămâne ain aceasta parcare. Locul in care am rămas noi era cel mai aproape d3 locul de plecare spre stâncă, la 2,5 km Asa ca am ales sa plătim 300 rok ca sa nu ne deplasam pe jos. Si am făcut bine Ziua 5, 4 iulie Noaptea a început sa plouă. Nu s-a oprit. De la locul de înnoptări am coborât in parcarea cu plata. Am mâncat, ne-am echipat si pe la 10.30 am plecat la drum: eu, soția si băieții de 10 ani. De la baza ne-au spus ca durează vre 2 ore soli jumătate urcarea si vreo 2 coborârea. Noi am făcut dublu. Am ajuns înapoi pe la 19.30. Ploaia nu s-a oprit deloc. Am crezut ca bocancii de munte de la Dechatlon de vreo 300 lei vor rezista, dar nu a fost asa. Au rezistat doar la urcare, iar la coborârea s-au umplut cu apa. Data viitoare vom lua mai scumpi. Traseul este doar din piatră care, acoperită cu un strat de apă de la ploaie, era destul de alunecoasa. La urcare nu au fost probleme; acestea au apărut la coborâre când eram destul de obosiți sicfiecare a luat câte 2-3 trânte, dar nimic grav. Din pacate nu am întâlnit niciun roman, majoritari erau chinezii si nemții. Am mai întâlnit englezi, arabi, sud-americani si scandinavi. Deși a plouat continuu, a fost înnorat si ceață, totuși traseul a fost spectaculos. Poze nu am sa mai postez acum pentru a'mi pastra resursele. Le voi pune când ajung acasă. Am ajuns in cele din urma la stanca, mergând la final peste 100 metri printr-un canion lat de doar 2-3 metri, iar apă se scurgea de pe ambii pereți si ma întrebam ce fac dacă se umple canionul cu apă. Stanca in sine nu a fost foarte spectaculoasa pentru ca parca atunci parca s-au rupt toți norii si era si multă ceață. Am stat mai bine de jumătate de ora acolo, am mâncat un pateu boieresc si am băut o bere Ursus, dupa care am început sa coboram. A fost foarte dificil, iar acum, adică a doua zi, suntem la odihna. Ne gândim dacă sa mergem la Preikestolen, sa rămânem in Stanger sau sa mergem spre Bergen. Vremea nu se arata prea prietenoasa in următoarele zile.