Clasament

@Ciprian P Am sunat la ei, am vorbit și cu ei. Prețurile sunt la fel în toată țara. Într-adevăr, aceste butelii se găsesc la stațiile mari OMV și Petrom. Nu se găsesc în absolut toate aceste stații, ci în cele mai mari, mai importante. Costă 500 de lei, dacă iei butelia în custodie. Predai definitiv butelia după un timp, îți iei înapoi banii. Costă 500 de lei butelia, dacă o cumperi și rămâne a ta. Și costă ceva peste o sută de lei să o schimbi cu una plină.

Din cate stiu eu buteliile Gaspeco se gasesc in benzinariile Petrom si OMV, la linkul de mai jos gasesti reteua de distributie: https://www.gaspeco.ro/ro/lista-locatiilor-petrom-si-omv-unde-vei-gasi-buteliile-cu-propan.html

@Mogos Mihai Bravo, Mihai! Ai procedat întotdeauna foarte corect și apreciez foarte mult acest lucru. Buteliile primite de la stațiile Peco sunt încărcate corespunzător, verificate și exact cu gazul care trebuie. În mod normal, chiar ideal, consider că cel mai bun gaz pentru rulotă este propanul, indiscutabil. Și unde să mai punem faptul că le putem folosi fără stres și iarna. Astfel, totul este folosit cum trebuie. La sfârșitul lunii aprilie, anul acesta, am fost la Putna. Diminețile erau - 4 grade și butelia cu GPL auto deja a înghețat în botul rulotei, încălzirea începea să facă probleme. Între timp, am rezolvat problema. Mai nou, folosesc doar butelii de compozit, cu propan, originale, le cumpăr sigilate de la vecinul meu. Cea mai mare problemă la rulotele englezești este cu spațiul la compartimentul buteliilor. O spun chiar eu, care am englezoaică. Încape la limită. De aceea colegul nostru @Cosmin B a prezentat și această posibilitate. Neavând spațiu suficient, e destul de complicat. @Ciprian P mulțumim pentru informație! De mare, mare preț este link-ul. Dragi colegi care mergeți prin lume cu rulotele sau camper - ul. Aveți grijă mare! Cei care mergeți în Europa sau cel puțin în Germania, trebuie să știți că buteliile trebuie să fie fixate în trei puncte distincte: tava/ suportul de jos și două chingi. Eu am aflat întâmplător acest detaliu. Rulota mea are tăvițe jos, pentru două butelii, pentru butelii mici, de rulotă și doar o singură chingă. Sper să nu fie o problemă. Așa am cumpărat-o și totul este original acolo. Nu știu dacă voi ieși vreodată în Germania cu rulota. Încă un detaliu care vă va surprinde și la care eu mă gândesc de vreo câteva luni de zile încoace. În Germania nu sunt permise furtunele cu colier. Sunt permise doar furtunele ambutisate (sau cum s-or numi), cele pe care le vinde, dau un exemplu care îmi vine acum în minte, le vinde Exis-ul. @Cosmin B, poate ne auzim la un telefon, dacă nu deranjez.

Eu am vazut ceva nou in statiile Petrom, butelii compozit cu propan Gaspeco si cred ca este o solutie foarte interesanta, eu voi trece pe aceasta varianta. Mentionez ca eu am utilizat doar butelii cu butan si de iarna trecuta am trecut pe varianta cu propan. https://www.gaspeco.ro/ro/produse-noi/butelii-compozit.html Numai bine!

Florin, nu stiu despre aceasta obligativitate. Am stat o saptamana in Berlin si nimeni nu m-a intrebat cum sunt prinse buteliile. Valabil si pentru alte tari din Europa pe unde am mai fost. Poate am fost eu norocos?!

Da si eu planuiesc sa returnez in prima faza una din buteliile de propan luate in custodie tot de la ei si sa o schimb cu una din compozit. Si daca achizitionezi o butelie de compozit pretul incepe tot undeva in jurul valorii de 500 lei deci merita investitia.

Ar putea fi o solutie daca acea companie ar avea o retea de distribuite mare si de incredere. Nu am gasit nimic la ei pe site. Problema mea cea mai mare este ca am nevoie de 2 cai de distributie (camper + arzator exterior pentru gatit), pana acum foloseam o butelie mare si una mica, venite cu camperul. Cred ca voi alege solutia lui @Florin Smolnicki cu butelie mare de propan Petrom + regulator cu 3 iesiri + butelia mica in caz ca mi-o umple cineva.

Da, de alea vorbesc. Rulotele ce le-am intalnit eu aveau loc suficient pentru butelie de dimensiunile respective, din cunostintele mele rulotele europene au compartiment in care incap astfel de butelii. Asadar nu este deloc o solutie particulara. Spor la gasirea solutiei ideale.

@Mogos Mihai Despre ce butelii vorbesti, acelea pentru "aragaz" ex. Petrom? Sunt grele si de multe ori nu incap in compartimentele dedicate. Incerc sa duc discutia inspre o solutie general acceptabila, de tip butelii mai mici, citesc aici despre solutii particulare, bune punctual, dar fara utilitate generalizata. Multumesc tuturor pentru contributie!

Noi nu am incarcat butelii la statii de GPL niciodata. Folosim butelii standard romanesti incarcate cu propan, fie iarna sau vara. Exista distribuitor de butelii, sun - vine si o aduce la poarta intr-o ora. Consider ca este simplu, sigur si la indemana oricui.

Am găsit puțin timp liber si mă gândesc sa împărtășesc impresiile din Grecia, partea 2. Am pornit dimineața din Gold Beach, am prins o zi mai răcoroasă decât precedentele, așa ca ne-am bucurat foarte mult de peisajele spectaculoase de pe drum oferite de munți, tuneluri, viaducte si localitățile ce se vedeau aruncate, parca, pe munți. Am făcut chiar si concurs cu copiii sa ghicim lungimile următoarelor tuneluri. Drumul a fost foarte liber, am mers întins pana la ieșirea de pe Egnatia Odos, dar am avut parte de o surpriza. Nu mă așteptăm la o coborâre așa abrupta in apropiere de Ioanina către parcul național Amvrakikos, la un moment dat am oprit pe dreapta sa mă asigur ca totul este ok. Mirosea a ferodouri încinse, iar in rulota era totul OK cu excepția TV-ului care căzuse pe podea (a uitat soția sa asigure spațiul dedicat al acestuia, iar de atunci facem împreună ultima inspecție înainte de a porni ca sa ne asiguram ca nu mai exista asemenea scăpări), dar am aflat mai târziu ca era in regula, funcționa, nu s-a spart nimic. Am pornit din nou, iar înainte de parcul național am oprit la o taverna locală, noi eram singurii turistic, unde am găsit loc de parcare la umbra pentru ansamblul nostru. Continuam apoi si in 45 minute ne aflam deja traversând tunelul pe sub apa către Lefkada. In alte 30 minute ieșim din Nydri, iar după alte 10 minute părăsim șoseaua principală a insulei către Poros Beach. Un drum îngust unde cu greu reușeau sa treacă pe lângă noi mașinile de pe contrasens. Ajungem într-un sat unde lățimea benzii de trafic era suficientă încât sa acomodeze ansamblul nostru si, poate, pietoni pe margine insa a fost nevoie sa ne mai oprim astfel încât ceilalți sa poată da cu spatele ca sa putem trece. Ajungem într-un final pana la intrarea din camping, eram transpirați bine…deh, caldura, emoțiile, discuțiile din mașina ca sa descoperim un loc foarte cochet așezat oarecum in trepte, deoarece relieful mai cobora către plaja. La nivelul unde ne aflam se găseau recepția din camping, piscina si intrarea in micul hotel cu camere de închiriat. Las pașaportul, facem checkin, iar doamna Irene urmează sa ne conducă spre camping către, surpriza, era o coborâre extrem de abrupta. Ca un om prevăzător ce sunt am întrebat daca este singura cale de acces si ca răspuns primesc încurajarea “trust me, your caravan will fit, you don’t want to use the other road because you will get stuck”. Pornim, cobor ușor sceptic, dar am ajuns cu bine pana pe platoul de jos (la același nivel cu plaja) unde se afla campingul. Găsim un loc la umbra, cum îmi promisese ca va păstra (am sunat cu 2 zile înainte de a ajunge ca sa fim siguri ca sunt locuri), campam si fugim către plaja (se făcuse deja ora 17). 50 metri mai încolo vedem șezlonguri, umbrele si câteva restaurante, dar am rămas fără suflare la vederea apei turcoaz specifica acestei insule minunate. Urmatorea zi am petrecut-o in același loc, insa am hotărât sa închiriem un drăguț taxi de apa acționat de pedale de pe care copiii au făcut sărituri in apa dar am pedalat pe lângă bărcile ce se vad in pozele de mai sus către o plaja sălbatică unde ne-am bucurat de liniște si copiii au făcut sărituri in apa. Ziua următoare am ales ca destinație Kathisma, o plaja cu pietricele foarte mici care seamănă puțin cu plajele nisipoase ale continentului grecesc. Aceeași rețetă de drum: se merge o bucata buna pe drum normal după care intri prin satele vechi care, pe alocuri, au străzi foarte înguste puțin mai late de o banda, insa toate acestea contribuie la farmecul si maretia Lefkadei. Drumul de acces duce pana la marginea plajei unde sunt foarte multe parcări, libere dar si cu taxa care au un umbrar deasupra si ești sigur ca nu vin alte mașini care ar putea bloca, prețul pentru toată ziua era 10 euro. Sunt câteva restaurante insa mi-a atras atenția un beach bar mai posh, ce mă ducea cu gândul către cele din Mamaia, unde era o amenajare de excepție cu piscina unde oaspeții se puteau răcori. Plaja era înțesată de șezlonguri de diferite feluri unde am observat unele de top făcute din lemn, umbreluțe cu acoperiș din stuf si lockere pentru bunurile personale; apoi cele normale din plasa. Prețurile mi-au părut mari la prima vedere, cele din lemn costau 55 euro setul in primele doua rânduri, iar de la rândul 3 in spate erau 45. Cele din pânză costau 45 euro in primele doua rânduri, iar din rândul 3 costau 35. Gândul către Mamaia m-a dus si după organizarea de personal cu hostesele care se ocupau cu prezentarea tarifelor si apoi a ospătarilor ce serveau la șezlong, dar si după cum erau organizate, spre exemplu cele din rândul 2 pana in rândul 5 erau toate rezervate si era perceput un tarif mai mare, insa am găsit o umbreluță unde presupun ca angajații au omis instalarea plăcii cu rezervat si ne-am putut așeza (moment in care, după ce am plătit, angajații au început o cearta de toată frumusețea intre ei). In tarifele mai sus menționate ofereau apa rece pe tot parcursul zilei. La plecare am condus către fostă baza de radare NATO, abandonată de ani buni, iar acolo am avut parte de cele mai frumoase priveliști de pe insula. Va las informații daca am stârnit curiozități cu acest obiectiv. Am ramas impresionat sa mă pot plimba liber prin fostă baza si sa inspectez clădirile ce, deși erau degradate, puteau servi ușor altor scopuri. Ultima zi a șederii pe insula am dedicat-o plajei Porto Katsiki, ce am vizitat-o prin 2013, si am fost la fel de impresionat sa o vad... Drumul duce către niște parcări unde se percepe un tarif de 10 euro pentru toată ziua, după care se coboară undeva la 100-150 trepte pana se poate calcă pe plaja. Deși devreme, plaja începuse a se aglomera, noi am ales capătul opus fata de trepte fiindcă era încă umbra. Plaja este cu pietricele foarte fine si disconfortul chiar mic fata de alte plaje ale insulei. Îmi aminteam ca, in urma cu 10 ani, făcusem o croaziera si am experimentat accesul din spre mare si priveliștea din larg este superioară celei de la malul apei. Seara am ajuns înapoi in camping unde am început sa strângem fiindcă urma sa pornim devreme. Ora recomandata pentru plecări era la maxim 8:30, altminteri riscam sa nu putem ieși cu ansamblul nostru datorită mașinilor de turiști parcate pe marginea drumului îngust de la plaja. Am oprit înainte de ieșirea de pe insula pentru a servi un mic dejun si a face o recapitulare a experienței Lefkada. La plecare am decis ca sa conducem pana in Bulgaria, către același camping 7 Lakes pe care l-am vizitat si la dus. Am ajuns undeva in jur de ora 18, am găsit un loc mare, am făcut checkin si ne-am bucurat de temperatura mai răcoroasă. A doua zi am fost la piscina cu apa termala, unde copiii s-au bucurat teribil. Am ajuns la concluzia ca ei prefera piscinele in detrimentul plajelor. Campingul se afla in stațiunea Sapareva Banya, renumita pentru apele termale si bazele de tratament, dar si de faptul ca la 20 minute de condus este punctul de pornire al tele scaunului către cele 7 lacuri ale masivului Rila. După amiaza am hotărât sa mergem si noi către platou, zis si făcut, plecat cu toată trupa inclusiv câine si după 20 minute am ajuns sus, la 2134m de unde, după o plimbare ușoară de 15 minute, am zărit primul din cele 7 lacuri. Superbitatea locului nu poate fi surprinsă in fotografii, încurajez pe oricine sa se aventureze către aceste locuri deosebite. Din păcate nu am putut face o plimbare mai lunga deoarece ultima coborâre se făcea la ora 18:00, așa ca ne-am întors către camping. A doua zi dimineața am văzut ca aveam vecini de seama din Belgia, erau o familie cu 2 Land Rover Defender preparate pentru overlanding. După micul dejun am pornit către casa. In încheiere va pot spune ca recomand cu drag toate locațiile in care am fost. Totodata concluzionez ca pentru noi nu se pretează drumuri așa lungi deoarece copiii se plictisesc repede, iar pe viitor alternam locațiile cu piscina si locațiile cu plaja.