Clasament

Neața bună tuturor ! În dimineața asta fu mai bine cu gradele. Doar -7°C și cu ninsoare ușoară de mai mare dragul. Vă dorim o zi de miercuri ușoară, că doar numai mâine nu-i poimâine și e iarăși week-end !

Buna ziua. Am reusit sa cobor 3 et. Pana la masina la bord arata 0gr.si a pornit ușor.Le doresc numai drumuri bune celor care vor să meargă la munte. Sanatate la toti colegii. .

Neața bună !

colegi O zi cu chiar dacă temperatura de afară nu ne prea ajută Vine ea primăvara

rulotisti si sa aveti o zi buna!

Buna dimineata tuturor. Frig foarte frig afara -18.5C arata thermometrul.Va doresc o zi de miercuri usoara ori unde va aflati.

prieteni ! Ger de crapă pietrele și azi...

si sa aveti o zi usoara! @Marian Popa Cu siguranta (din partea mea cel putin), la primavara ne vedem! Ori veniti voi pe la noi, ori venim noi pe la voi!

colegi rulotisti! Gata, pentru azi am scapat din frig. Zi de reparatii auto. Demontat electromotor, inlocuit bobina si bucsa. Lamele stergatoare noi, completat stropgel, reglat diuze stropitoare si inlocuit becuri arse. Maine din nou la munca !!! O seara excelenta tuturor!

În atenția viitorilor colegi care vor să-și creeze cont pe forum! Vă rog să vă alegeți un user name corespunzător Regulamentului acestui forum, pentru că nu voi mai da accept niciodată unor nume de utilizator de genul: ctin Oni, mihai86, tao vk, Iulian Tutuianu Parola9753, pga 10376, Andrei2019, etc...

Din experiența mea, adică a unuia care petrece fiecare week-end la rulotă iarna, două soluții mi se par cel mai eficiente ca să nu înghețați de frig la temperaturi extreme: 1 - Gură de aer cald in compartimentul butelilor preluat de la truma vent. Am măsurat și crește temperatura acolo cu 6 - 9 grade fața de mediul exterior. Găsiți la Exis toate componentele 2 - Conectați ambele butelii la un singur ceas cu ajutorul acestui Racord T și acest Furtun de presiune pe care le procurati tot de la Exis...Ambele costă in jur de 200 lei, dar nu veți mai avea probleme cu evaporarea. Deschideți la inceput o butelie si după ce se consumă, mai aveți putin gaz in ea și nu se mai evaporă bine din cauza gerului, o deschideți și pe a doua...un fel de duo-control manual... Baftă și vacanțe frumoase tuturor, fie vara, fie iarna!

După vreo zece minute de așteptare in care recrutul părea indecis dacă e cazul să intrebe ceva sau să păstreze tăcerea, Seasick a apărut cu un zâmbet din spatele misterioasei uși de sticlă și s-a urcat in spate lângă recrut. “How is it going, mate?” Seasick a ridicat degetul arătător. “We’ll call tomorrow morning at 10:00 hours for confirmation. It depends on the wind…” Am întors capul spre șoferul taximetrului. “Now we can go to the hotel.” “Bueno.” Părea să fi înțeles. Soldatul de la poarta a ridicat bariera si ne-a salutat regulamentar. De data asta am raspuns salutului. A zambit. Ushuaia are o vreme schimbătoare in Decembrie. Aterizasem pe soare și deja in timpul petrecut la baza militară nori grei si negri se apropiau rapid dinspre vest de-a lungul Canalului Beagle. Am luat cheile de la recepție, am instalat recrutul in camera repartizată si în momentul in care am culcat geamantanul in camera noastră s-a dezlănțuit furtuna. Vântul sufla cu un șuierat puternic de sfârșit de lume, izbind picături de ploaie de sticla geamului mare prin care Canalul Beagle se zărea “in clocote”. Fereastra vibra și apăruseră firicele de apă ce se scurgeau pe undeva pe sub pervaz prelingându-se peste calorifer direct pe podeaua camerei. “Wow! I guess we landed on time…” Am despachetat rapid și am intrat la duș. Dupa mai bine de 36 de ore de nesomn îți vine cu greu să te dezlipești de mângâierea jetului fierbinte. Dorința de a prelungi desfătarea oferită de dușul fierbinte era înghiontită însă de tumbele apetitului. În afara unui cappuccino ingerat rapid la Starbucks-ul din aeroportul domestic din Buenos Aires si a unui RedBull, nu mai mâncasem nimic și foamea pârea mai hotărâtă decat plăcerea dușului cald… Ne-am imbrăcat rapid și am ieșit la recepția hotelului. Recrutul ne-o luase înainte si ne aștepta. “Voua va e foame?” “You betcha’”, am răspuns zâmbind. “Mergem la restaurantul nostru preferat…”, a adaugat Seasick. Deși nu mai calcasem în Ushuaia decât o singură dată, cu un an în urmă, aveam deja un “restaurant preferat”… Până a venit taxiul, s-a oprit și furtuna și s-a înseninat. Vremea din Ushuaia nu se dezmințea nici de data asta. “It looks good for tomorrow, mate.” Seasick a aprobat cu un zambet mai insorit decat cerul albastru de deasupra Canalului Beagle. Înainte de a intra in restaurant am admirat în vitrină mieii ce se perpeleau la proțap. “Yay! Finally, the cordero I was dreaming about for weeks…” am eclamat în timp ce incercam să-mi controlez surplusul de salivă. A fost un prânz-cină aproape pe măsura așteptărilor. Mai puțin chiflele ce pareau nedormite de cel puțin o zi și chelnerii bătrâiori si plictisiți care păreau să acorde încontinuu prioritate unor melci invizibili. “Time to go to the chocolate store.” Cu un an în urmă fusesem plăcut impresionați de rețeaua de magazine de dulciuri “Laguna Negra” din Argentina, în special datorită sortimentelor de ciocolată artizanală. Am ieșit cu greu din magazinul de ciocolată, nu înainte de a umple o cutie cu 1 Kg de ciocolată asortată, o sticlă de vin “Crabs” de “reserva Malbec, ediție limitată”, și incă câte un cappuccino delicios. Am mai căscat gura pe strada principală din Ushuaia si într-un tărziu ne-am urcat taxi mai leneș care ne-a dus înapoi la hotel. Cerul era predominant senin. Singurul lucru care lipsea în acel moment era un somn adânc și odihnitor. Tura aceastax, deopotrivâ, domestică dar si complicată, părea să înceapă cu dreptul… In dimineata urmatoare am ieșit mai tărziu din așternut și ne-am așezat leneși la micul dejun. Întregul program al zilei depindea și putea fi confirmat doar după telefonul de la ora zece. Noi eram gata de acțiune, nerăbdători sa explorăm și timpul părea să se scurgă dureros de încet. “Can’t wait here like a potato, mate. Let’s go downtown and we’ll call from there at 10:00 hours.” Taxiul ne-a lasat pe strada principala din Ushuaia și am luat la rand magazinele rămase nevizitate în ziua precedentă. Am cumparat câteva rahaturi ca orice turist plictisit dornic sa ducă acasă o iluzorie felie de vacanță. Am lasat si cele doua valize la biroul companiei care organizase croaziera si am continuat hoinareala doar cu celelate doua valize si rucsacul ce adaposteau echipamentul video. “Hola, habla ingles?” Seasick a sunat la 9:55. “So, is the wind OK?” Cerul era parțial noros și sufla o briză moderată ce părea dornică să-și scoată zgarda cât mai curând. “They said they’ll decide in an hour but they can send a car to pick us up now…” “Sure…” Seasick a comunicat în telefon cea mai apropiată intersecție și în mai puțin de 10 minute ne-a ridicat o mașină de la bordură. Recrutul nostru a trecut iarăși prin momente de nedumerire si confuzie cand mașina trimisă de cineva necunoscut s-a oprit din nou la aceeași barieră de ieri și un alt pușcaș marin a repetat rutina controlului pașapoartelor. De data asta, după ce soldatul ne-a salutat și mașina s-a pus în mișcare, n-a mai rabdat și a intrebat șoptit. “Unde suntem?” “Intr-o baza militară.”, i-am răspuns și eu șoptit “De ce?” Nu i-am mai răspuns pentru a-i amplifica aceasta amuzantă confuzie. Seasick se stăpânea cu greu să nu izbucnească in râs… Mașina a oprit in fața aceleași uși de sticlă ca in ziua precedentă si Seasick a coborât prima. Am intors capul spre recrut. “Ne dăm jos.” “Am voie?” “Da.” A coborat și recrutul și i-am făcut semn din cap să intre pe ușa de sticlă unde intrase Seasick. Mașina a demarat lăsându-ne acolo. Recrutul a intrat pe ușa de sticlă înaintea mea… Misterul s-a limpezit în momentul când recrutul a zărit pe unul din pereți o fotografie mare a unui helicopter…. În afara unei tipe la vreo treizeci de ani ce zâmbea cu amabilitate, nu mai are nimeni în incinta biroului iar Seasick era deja cu cartea de credit in mană sa achite zborul. “Plecam cu elicopterul?”, a intrebat recrutul cu o lumină nouă in ochi. “Yep. We’re gettin’ to the choppa’” “Unde?” “Mergem cu elicopterul…” Recrutul nu a mai zburat niciodată intr-un helicopter și voiam să-i facem o surpriză urcând-o la un ghețar sus pe una din crestele albe ale Anzilor. “Mie mi-e frica!” Chiar părea să se teamă, si asta incă înainte de a vedea gluma de helicopter a alora. “Cu ăla zburăm? Parcă e de jucărie… “ Până și recrutul, care nu a pus piciorul niciodată într-un helicopter, sesiza că helicopterul ăsta mic e ca o glumă proastă. Ni s-a facut instructajul de protecție și a trebuit sa vizionăm de două ori același video, o data in spaniolă și o dată in engleză. Cata diferenta in abordare intre zborurile din Groenlanda, Alaska, sau Australia si Argentina. Atâtea formalități și mofturi pentru un pârț de elicopter bun de purtat la chei ca breloc. La sfârșit ne-a dat la fiecare cadou câte o căciula neagră cu ecusonul companiei. Bun… După incă câteva minute a apărut și pilotul. “Hola…” “Hola…” Zâmbea când mi-a întins mâna, dar părea puțin îngândurat. “I have some bad new, but good news too…”. Vocea pilotului era oarecum lipsită de fermitate sau convingere. “The wind is too strong up at the glacier…” Elicopterele astea din Ushuaia sunt de-a dreptul exasperante. Încerc să mă abțin de la un comentariu despre expertiza sau curajul piloților, dar este cât se poate de clar că motoarele lor anemice nu sunt potrivite climatului. “…but we can fly east along the Beagle Channel…”, a continuat pilotul. “Are you sure? Maybe if we wait for later in the afternoon…” “The wind will be stronger in the afternoon… “ Știam că are dreptate dar incercam să mă agăț de orice speranță. “Can we, at least, try?” Recrutul, care când vrea întelege foarte bine engleza, a intrat in discuție. “Eu zic să nu mai mergem… E periculos.” “Nu mai avem când. La ora 17:00 ne îmbarcăm.” “Lasă, altădată…” “Nu mai există altădată. Ori ne ducem acum, ori nu te mai dai cu elicopteru’… “ “We can fly east and you see the Beagle Channel. Same price, same time…” “No. We want to go up to the glacier. We saw the Beagle Channel yesterday from the pkane, before we landed.” “We can’t fly to the glacier today. Do you want to try tomorrow?”, a intrebat pilotul. “We’re leaving this evening with a cruise… “ “Are you going to Antarctica?…” “No… All right. Forget it. We need a full refund.” Păcat, ar fi fost frumos sa mergem sus la ghețar, să aterizăm in zăpadă și să ciocnim un pahar de șampanie pe creasta Anzilor. Cel puțin pentru noi, asta ar fi fost o cheltuială mai ușor de acceptat decât spațiul de la picioare într-un avion. A intrat în vorbă și femeia din birou. “No problem, we’ll refund your card fully. And you can keep the hats.” “Cool, Thanks.” Seasick a scos cartea de credit și a completat forma de rambursare a sumei plătite. Am mangaiat căciula neagră. Nu-mi plăcea nici căciula, nici lipsa de curaj a pilotului, nici faptul ca pentru a doua oară nu puteam zbura cu elicopterul la destinația dorită. Am incercat cât am putut să nu comentez nimic despre curajul pilotului. In fond, era dreptul lui sa refuze un zbor pe care, independent de voința lui, “mașina” nu putea să-l execute. “Hasta luego” Pilotul a ieșit pe o altă ușă și s-a făcut nevăzut. “Can you, please, call a taxi?”, am întrebat-o pe femeia ce tocmai termina cu formalitățile cărții de credit. “Sure…” “Ce facem acum?” a intrebat recrutul. “Plan B”, a raspuns Seasick. “Mergem la trenuleț si ne apropiem de parcul Tierra del Fuego.”, am adăugat eu. Taxiul a sosit în puțin mai mult de cinci minute. “Can you take us to the train station, please?” Există o singură gară de tren cu ecartament îngust a carui linie ferată de doar cățiva kilometri a fost construită încă de pe vremea cănd Ushuaia nu se putea mândri decât cu închisoarea ce a plasat orașul pe harta argentinienilor. Era timpul să ne reajustăm planul. Noi văzusem parcul Tierra del Fuego cu un an în urmă, dar efortul pentru a ajunge până la acest capăt de lume a fost destul de mare și am fi vrut să nu ratăm ocazia de a-l arăta și recrutului. “Deci, mergem la gară și luăm trenulețul până la intrarea in parc.” Linia ferata se opreste la intrarea in parc. “Si de acolo, ce facem?… Cum vizităm parcul?” Este greu de spus dacă taximetristul argentinian a înteles frânturi de limba română, sau doar a intuit dilema noastră datorită unor experiențe anterioare similare. “Con permiso. Do you want to visit the park? I can wait for you at train and drive you through the park…” “How much?” “Thirty eight thousand pesos” Asta insemna cam USD 60 la cursul local. “Eu zic să mergem cu el, că mult timp până la îmbarcare oricum nu ne mai rămăne și așa vedem și parcul…”, a concluzionat Seasick. “Și eu zic că nu-i o variantă proastă.” Recrutul și-a dat cu părerea ultimul. “Cum stiti voi. Voi hotărâți.” “Și așa poate avem timp să măncăm în oraș la întoarcere.” “Nu mai vreau miel.”, s-a repezit recrutul . “Nici eu.”, a completat-o Seasick “OK mai este un restaurant pescăresc renumit. Mâncăm acolo…” “Nu ne dă cină pe vas?” “Probabil că da, dar până la cină mie mi-e foame.”, m-am vaicărit eu cu o grimasă. Taximetristul a intors capul spre mine. “Are you OK, senor?” “Doamne, cât poți să mănânci. Tot timpul ți-e foame…”, a mormăit recrutul la adresa mea. “Ce -ar fi dacă renunțăm la tren?” “Eu nu țin neapărat sa mergem cu trenul.” “Nici eu…” Am intors capul spre taximetrist. “Take us straight to the park.” “No train?” “No train. We’ll go to the park, you stay with us and you’ll bring us back to Ushuaia. Same price?” “Bueno.” Un zâmbet cât un curcubeu s-a deschis pe fața taximetristului și ne-a contaminat și pe noi. Taxiul a oprit la intrarea în parcul Tierra del Fuego să plătim taxa de acces apoi a continuat pe drumul neasfaltat spre cotloanele parcului. Nu știu dacă era mașina lui, sau dacă lucra “la stăpân”, dar îmi era oricum milă de amortizoarele ce nu sunau prea fericite pe denivelari. Ca un binevenit supliment la ceea ce învățasem și știam despre parcul Tierra del Fuego in timpul vizitei precedente, taximetristul, al cărui entuziasm se transformase rapid intr-o logoree amuzantă, ne-a oprit nu numai la locurile știute de noi, dar ne-a dus cu o vizibilă plăcere și la alte locuri noi cunoscute de el. Mai mult, s-a arâtat dispus să ne aștepte să vizităm pe îndelete fiecare obiectiv ales. Aproape că incepusem să ne simțim stânjeniți de excesul de amabilitate. Nu am intălnit un taximetrist ca cel din Ushuaia decat in Victoria Falls cu mulți ani in urmă. Sincer, deschis, amabil, exact ceea ce de obicei taximetristii nu sunt… Pe drumul spre ieșirea din parc am hotărât să oprim pentru o gustare și un suc, sau cafea. A fost cât se poate de firesc sa-i oferim si lui o porție si un suc. In final i-am înmânat cu mare plăcere o bancnotă de USD 100, in locul echivalentului a USD 60 cerut inițial de el. Am coborât din taxi în fața celui mai renumit restaurant pescăresc din Ushuaia pentru că aveam un apetit pe măsura renumelui acelui restaurant… După un prânz întârziat dar delicios am coborât spre cheu pentru a ne îmbarca. Am trecut prin vamă și controlul de pașapoarte si am început să grăbim pașii spre silueta svelta a vasului Stella Australis. Înainte să ajungem la vasul “nostru” am trecut pe lângă un vas de pasageri puțin mai mare care urma să ridice ancora pentru a-și începe voiajul spre Antarctica. Am mai făcut căteva poze langa pupa vasului nostru și am pășit cu oarecare emoție pe pasarela ce conducea la bord. Sigur ca se anunța a fi un voiaj ultra-domestic și aproape dureros de plictisitor printre pasagerii “pantofari”, majoritatea pensionari, sigur ca aveam să călătorim in regim all-inclusive unde aveam sa bem cu nesimtire atât cât încape și să măncăm mofturoși bucate alese preparate de un bucătar cu renume internațional, sigur că aveam să fim dădăciți până la sufocare de ghizi înfoiați de convingerea ca ei le-au văzut și le știu pe toate, dar tot mi-a rămas suficient loc pentru un dram de bucurie că aveam (totuși) să particip la o experiență nouă… Deși ne aflam incă ancorați în ape argentiniene, intram sub pavilion chilian. Sirena puternică ne-a făcut să tresărim sincron pe toți trei. Aici recrutul avea mai multa experiență decât noi căci mai fusese in două voiaje prin Caraibe. “Asta-i mic. Ultimul vapor pe care am fost avea magazine, terenuri de sport, pistă de biciclete, piscine…”, a zambit cu un aer superior recrutul. “Yuck! Mie si ăsta mi se pare prea mare..” am ripostat eu. Din păcate nu a fost suficient de mare pentru a rezerva două cabine separate pentru ca ne-am hotărât târziu când aproape toate cabinele fuseseră rezervate. A trebuit să plătim instalarea unui pat suplimentar în cabina rezervată. Probabil că rezervarea unei a doua cabine, imposibil de găsit la data când am decis că vom pleca pe acest traseu în trei, ar fi costat mai puțin decât instalarea acelui pat suplimentar pentru recrut. Noi suntem obișnuiți să ne găsim confort și într-un cort alpin de două persoane, dar nu voiam să inghesuim confortul recrutului. Am rasuflat cu ușurare cand a intrat in cabină fără să manifeste vreo umbră de neplăcere. “In restul excursiei vom continua să avem camere diferite dar în astea patru nopți pe vas trebuie să împărțim cabina. Din păcate nu s-a putut altfel.” “Patru nopți nu murim și dacă avem în continuare camere separate după aia, e OK” a răspuns recrutul fără a lăsa situația să-i umbrească buna dispozitie. Mi-am asumat o răspundere și un oarece risc invitând intr-o tură tip “DoiNomazi” o femeie de 81 de ani care insista să-și ia cu ea pastilele de tensiune. Am convins-o să le lase acasă pentru că se va simți mai puternică fără ele și i-am promis că vom avea grijă să-i fie bine. Până acum totul se desfășura conform planului. N-am apucat să despachetăm și am fost somați sa ne prezentăm pe puntea 4 pentru ceremonia de bun venit la bord și primul set de instrucțiuni aplicabile în viața la bord. Cu alte cuvinte începea circul si într-o oarecare măsură calvarul pentru mine, că deh, era vasul lor și toata lumea execută ordinul căpitanului. Am tresărit cu un reflex ingropat sub rugina multor ani. Nu mai suport ordine si ierarhii de foarte multa vreme și fug ca dracu’ de tâmâie de orice formă de înregimentare. Libertatea individuală imi este cea mai prețioasă stare… Altfel, mi-aș fi trăit viața fără probleme intr-o uniformă. În salonul de puntea 4, impulsul spre rebeliune mi-a fost indulcit de un pahar de șampanie oferit călduros de un membru al echipajului. Căpitanul ne-a urat bun venit la bord, ne-a prezentat pe rand echipajul, de la bridge la sala de mașini, făcându-i pe toți să defileze printre “pantofarii” urcați la bord. Echipajul nu era foarte pestriț. Majoritatea păreau chilieni si media de vârstă părea să fie in jur de 27-30. Echpajul s-a retras, pantofarii au ciocnit șampania dupa care ne-am retras cu toții în cabine să despachetăm și să ne pregătim pentru prima cină la bord. Se insera frumos pe Canalul Beagle. Spre vest cele câteva creste albite de zăpezi ale Anzilor ne priveau mândre incercând parcă să ne intimideze dacă am fi îndrăznit să pornim spre Pacific. Îinspre sud alți munți ascundeau cât puteau de bine calea spre Pasajul Drake si Antarctica. Stella Australis s-a desprins grațios de cheu și a pornit pe apele Canalului Beagle spre Atlantic… (va urma)

Bună ziua !

dragi colegi.

Montajul video jurnalului va dura vreo 2 luni. Va fi mai mult un montaj gen "slideshow", nu neaparat un video traditional. Imagini, foarte multe, exista deocamdata doar pe Facebook. Primul "segment" al povestirii se deruleaza mai jos: Este mult mai probabil ca buricul Pămăntului sa nu poată fi un om, ci un loc. Un anumit loc la care nu se ajunge ușor... Nu-mi amintesc exact de ce, poate doar teama de ziua in care nu ne vom mai putea vedea în ciuda oricărui efort, am hotărât s-o luăm cu noi in aceasta nouă căutare și pe una din mame. În ciuda celor 81 de ani de experiențe, a acceptat invitația. Ne-am rezemat cu incredere in manerele bagajelor si pe 21 Decembrie am plecat spre aeroportul JFK cu un minivan care ne-a incăput cu tot calabalâcul. Mai mult de jumatate din bagaj era compus din aparatura video si accesoriile aferente. Plecam la drum pregatit de un “lung metraj”, menit să acopere o călătorie întinsă pe mai bine de 25,000 Km. Pe drumul spre aeroport nu am intălnit traficul anticipat si am ajuns suficient de devreme pentru a o iniția si pe “musafira” noastră in ritualul plecărilor. La fiecare inceput de călătorie trecem să vizităm o “Corona” intr-unul din barurile aeroportului. Noul “recrut”, cum am hotărât să poreclim musafira în postările de pe Facebook, nu părea increzător in miracolul berii de la plecare și s-a convins de validitatea procedurii doar cănd a ajuns la fundul sticlei de Corona. Ce-i drept, nu-i niciodată prea tărziu... Cursa New York - Buenos Aires a decolat la timp si lungul zbor spre sud a trecut destul de greu. Am zburat la economy si spațiul de la picioare era ridicol de strămt. Sigur că inca USD 480 de persoană ne-ar fi creat mai mult spațiu la picioare, dar urmau incă multe cheltuieli neprevăzute pentru care trebuia să rămănem pregătiți. Am aterizat in Buenos Aires pe la 4 dimineața cu ochii cărpiți de somn. Aerul cald al verii argentiniene ne-a trezit din toropeală, mai ales ca a trebuit sa ne grăbim la autobuz pentru transferul de la aeroportul internațional la aeroportul domestic. Buenos Aires-ul matinal ne-a primit somnoros si leneș in acea sâmbătă matinală. Chiar și apele Atlanticului erau liniștite. Pentru a doua oară am remarcat că aeroportul domestic din Buenos Aires arată mult mai cald si primitor decăt cel internațional. Sala principală era intr-o forfotă inițial greu de înțeles. Mi-am amintit la un moment dat că era o sâmbătă de vară din vacanța argentinienilor și forfota era firească... Călătorii predominant argentinieni plecau in toate directiile. Singura destinație spre care păreau sa plece mai mulți străini decat localnici era Ushuaia, destinația noastră. Si Seasick si eu ne intirceam in Ushuaia dupa un an cu mare plăcere. După mai puțin de un an, purtam incă amintiri plăcute din micul oraș de la capătul lumii... Zborul de la Buenos Aires la Ushuaia a fost mai scurt dar căldura din avion combinată cu oboseala acumulată in timpul zborului din noaptea precedentă ne-au toropit. Am fost bucuroși să recuperăm rapid bagajul de cală și am sărit in primul taxi. Îi pregătisem “recrutului” o mică surpriză și drumul spre hotel trebuia deviat pentru a pregăti surpriza... Taxiul a deviat de pe asfalt si urmat sinuozitațile unui drum de pămănt presărat cu hărtoape care se termina intr-o barieră. Taximetristul a oprit la vreo doi metri de bara orizontală a barierei. Dintr-o baracă a apărut un puscaș marin argentinian cu un pistol automat purtat la piept. Soldatul s-a oprit in dreptul șoferului și i-a cerut actul de identitate. “Recrutul” părea nedumerit... Dupa ce și-a notat datele din actul de identitate al șoferului, soldatul a cerut pașapoartele noastre. Recrutul m-a privit gata să mă întrebe dar a sesizat că nu e momentul și a rămas tăcut. Am inmănat intr-o tăcere absolută soldatului cele trei pașapoarte. Au trecut câteva minute pănă și-a notat soldatul datele din pașapoarte. Se citea clar curiozitatea pe fața recrutului. Satisfăcut devrezuktat, pușcașul marin ne-a înapoiat pașapoartele, ne-a salutat regulamentar și a ridicat bariera lăsându-ne sa intram in unitatea militară. Recrutul părea din ce in ce mai derutat. Taxiul a oprit in fața unei uși și Seasick s-a uitat în ochii mei. Am încuviințat coborând bărbia. Seasick a coborăt din taxi și a dispârut în cosul ușii de sticlă. Taximetristul și-a scos o carte de nu știu unde și s-a apucat de citit. Ceasul taximetrului continua să marcheze la intervale precise. “Pot sa cobor din mașină?”, a intrebat recrutul. Nu i-am răspuns în cuvinte dar am scuturat capul negând și mi-am dus degetul la gură îndemnând-o la tăcere. (va urma)

Bine v am gasit dragi colegi !!! De 2 saptamani sunt posesorul unei rulote Hobby, model cu 2 zone de dormit, decent echipat si intr o stare foarte buna , spun eu !!! Ramane acum sa o echipam full pentru offcamping !!! Drumuri bune va doresc si abia astept sa va cunosc !!!

Buna seara baieti!! Popica, nu vinzi oglinzile de la camper? Mi-ar trebui si trapa aia laterala!! ( )

Buna seara tuturor. La noi nu mai e asa de frig -9grade celsius arata thermometrul, si cerul este innorat. O seara minunata va doresc ori unde va aflati

@Drinovan Ovidiu Camera web montate pe autostrada ! (live ! traficul & starea autostrazilor) Pret vignetei Austria ! ( ATENTIE: varianta online se comanda cu 18 zile inainte de-a fi folosita ! Varianta de culoare "galbena-lamaie" care se lipeste pe parbriz ,sub oglinda , se poate achizitiona din Shop-ul primei benzinari SHELL ,800 m dupa ce-ai intrat in Austria venind pe M1 din Ungaria) GPS: 47.928225, 17.102596 (klick!) --> https://goo.gl/maps/vcuNzGKRn562 Parcarile prin Austria , se platesc cu : a) aplicatia app tel mobil (germana / engleza) vezi link-ul alaturat : -> https://www.handyparken.at/ , https://beta.easypark.at/ , https://www.p-m.cc/pm.aspx b). Parcarile etajate se poate plati cu: 1). Card credit 2). monede 3). telefon-mobil Despre Viena gasesti multe informati utile aici ! (lb romana )

Eu după experiența de 1decembrie de la Curmătura Strezii am cumpărat 3 metri de furtun și am montat butelia sub masa de la mijlocul rulotei.Am etanșat foarte bine conexiunile buteliei ,apoi am verificat cu soluție de sapun.La ișirea de revelion am consumat o butelie mica (7kg) asigurând căldură pentru 3zile si 3 nopți.A patra noapte s-a terminat butelia ,in timpul zilei aveam 17grade nu era nimeni în rulotă noi eram la revelion iarnoaptea aveam 21grade.Acum o să înceapă apologia că nu e sigur că ne riscăm.... dacă am face tot la sigur, fără risc, nu am mai fuma,nu am bea, am mânca doar frunze și am trai toti 100 de ani.(nu am reușit să golesc niciodată o butelie atât de mult cu toate husele și izolațiile pe care le-am avut).

Doamne cum pot sa trăiască unii

Vad ca nu sunt singurul care si-a luat acest model de camper A mea este rosie si nu am masina Maine ma duc sa-mi iau alta ,daca mai au pe stoc Daca nu merg cu cortul in continuare de-al naibi

Nuuu...nu vand nimic Lulu, dar vezi ca gasesti pe OLX sau la Lidl

Nu te impacienta ! Vine primavara, totul o sa fie verde și nu o să o mai găsești.

Abia astept sa ne revedem, offf...mai este o groaza de timp pana la primavara. Pana atunci asa gasesc rulota

@Daniel P Tot de 1Dec la Curmătura Stezii am fost nevoit sa iau husa electrica. A funcționat foarte bine, singura problema fiind ca avea consumul de 3.5A iar pe timpul zilei bateria nu apuca sa se incarce suficient, rezultatul fiind inevitabil acelasi: Înghețul soluția lui @Emil Vinteler mi se pare buna. Acum cățelușul nu o sa mai bea apa inghetata din bol. Un detector de gaz pe 12v sau baterie de 9v mai trebuie si ai acoperit potentialele riscuri. Eu o sa adopt varianta cu o gaura spre portbagaj si un cooler silentios de pc (consum 0.3a). Și ptr mai multa comoditate, voi folosi un termoregulator(2$ la chinezi) setat sa porneasca cand scade sub 10 grade temperatura. Sper sa functioneze

Cricul era să poți ridica rulota sa bagi caprele(de lemn sau metalice),nu să rămână acolo.

dragi colegi !

Stai linistit Sorine, daca nu mai au aia pe stoc, mai am una de rezerva la rezerva, cu care ma duc la tara la Bailesti, sa vad daca a cules tata zaibaru si porumbu Ti-o dau tie, mi-oi da tu bani cand poti !

Nu-i problema, mai am una de rezerva

100 ron pe OLX. Asta e, rulota e mai importanta. Va multumesc frumos, oameni frumosi si imi cer scuze pentru habarnismul in domeniu.

Frumos tren . Sa aveti parte de ea, multe vacante reusite, drumuri bune sí vant din spate! Spor la echipare! .

„Draftul” a luat o forma mai aproape de adevar, adica am introdus si perioadele de campare. Am facut si rezervarile, deci se cam contureaza vacanta. Am inceput sa centralizez obiectivele, sa analizez ofertele pentru city-pass-uri... Ti-as fi recunoscator daca m-ai ajuta cu mai multe informatii. Vacanta Austria 2019 cu date.xls

@Lucian Vosin Despre Croatia (coasta dalmata) gasesti p'aici ! (Dubrovnik) Aici : si aici : Opatija / Rijeka / Pul* Aici despre : The Plitvice Lakes National Park

Va mulțumesc mult pentru urări.

Să o stăpâniți sănătoși, să aveți vacanțe plăcute și numai drumuri bune cu

Buna dimineata, Andrei! Este tot pentru nivelare in camping. De ce te complici? Varianta cea mai simpla ti-a fost sugerata deja. Daca nu ai, ar fi bine sa te dotezi cu un cric hidraulic. Daca ai noroc, costa si 30 lei la supermarket unul de 3 T. Poti sa iei si crocodil, insa este mult mai greu si voluminos. Sa verifici ce inaltime ai intre sosea si axul puntii si sa corelezi cu deschiderea minima-maxima a cricului.

Felicitari si s-o stapaniti sanatosi !

Felicitări pentru achiziție și s-o stăpâniți cu drag! Spor la echipare!

In cazul piezo automat lipsa flacarii face ca piezo sa dea scantei in continuu si auzi ca soba s-a oprit. Nu am vazut nici un piezo automat dar cred ca ar trebui sa porneasca daca robinetul de gaz ramane deschis. Rasturnarea butelie poate produce temporar mai mult gaz pentru butelia este mai rece jos unde este lichid si un pic mai calda in zona de gaz. Iarna cum am mai spus solutia este butelii cat mai mari sau mai multe mici legate in paralel sau incalzirea spatiului unde este butelia. O butelie mica nu tine 3 zile daca este frig. Eu folosesc iarna 2 butelii mari si la -10 grade Celsius ma tine 8-10 zile daca ziua reduc caldura si cu ventul pornit in spatiul buteliilor

@Drinovan Ovidiu Deci , "zonele ecologice " sunt denumite I-GL , situate de-a lungul autobenzi A1 , care leaga Viena de Salzburg. Despre amenzi, nu stiu cat sunt de mari. https://www.tippscout.de/wp-content/uploads/2017/02/IGL-Autobahn.jpg Anvelope de iarna , DA , obligatoriu 01. Noiembrie  - 15. Aprilie ! (use Google Translate ) Vizit SALZBURG - TOP ! (bifeaza pt parcari , WC public......etc)

In weekendul trecut am fost in off camping cu rulota in zapada destul de mare, si frig de -13C. Turma era reglat in pozitia 6 si ventilatorul pe automat pozitia 2.5. Recomand colegilor care tracteaza rulota cu masina care nu are 4*4 sa ia cu ei si lanturi de zapada. Eu abia am reusit sa scot pe drum rulota tras de Ford Tranzit. Si in offcamping mai ales iarna nu strica un motogenerator mic. Bateria rulotei dupa doua zile era aproape descarcat. Am panou fotovoltaic de 200w montat pe acoperis, dar asta nu a putut sa incarce inapoi acumlatorul, din cauza ca nu era deloc soare si eram intre copaci. ventilatorul turmei mergea non stop plus iluminatul interior destul de mult.

Multumesc frumos Antal!

Pai hai...uned, cand, cum? din primavara incepem da ???

Multumesc tuturor pentru urari si doresc la randul meu toate cele bune tuturor membrilor din forum! P.S. am retinut dintr-o emisiune tv un salut care mi s-a intiparit in minte si care doresc sa se adevereasca la toti: "Sa traim batrani!"

Salut @Andrei Daescu Te rog sa retii ca, atunci cand doresti sa te adresezi unui coleg imediat dupa postarea acestuia, nu trebuie sa-l mai citezi! Incarcam forumul inutil si dauneaza cursivitatii discursului. No offence!

Foloseste o cala de nivelare.

Am reusit si astazi sa robotesc putin. Am continuat cu chicineta, partea frontala. Am taiat dintr-o coala mare fata de 180x90cm: Am trasat prin spate golurile corespunzatoare si m-am apucat de decupat: Maine urmeaza slefuirea si montarea pe cant a furnirului. In weekend vor urma confectionarea si montarea usilor