Clasament

Buna dimineata!

Bună dimineața ! Pregatiți de iarnă ?

Neata, azi nu parasesc casa...

Si o zi de duminica asa cum ne-o dorim!!

Buna dimineata. Matinal Radule si cu o poza faina. In Bucuresti a inceput sa ninga ca-n povesti.

rulotisti! Asteptam ninsoarea promisa de meteorologi!

O duminica liniştită tuturor!

0 după amiază de duminică liniștită vă dorim și noi !

Buna seara..... nu mai rezist...cred ca imi mananc Camperul..

Salutare tuturor, sunt fericitul posesor al unei rulote LMC dominant cu un an de fabricatie destul de inaintat, 1993. Am achizitionat-o in toamna anului trecut si bineinteles ca am fost nerabdator sa o scot la plimbare. 2 spatii de dormit, baie, incalzire, aragar + frigider (cam mic). Am facut o revizie la soba truma pentru ca aprindea cam greu si am schimbat becurile cu unele pe led, urmeaza un panou fotovoltaic... Auto folosit la inceput a fost masina sotiei golf 6 break 1.6 diesel automat care din pacate la deal se simte; apoi am decis sa folosesc vechiul meu golf 4 1.9 4motion.

O intalnire foarte frumoasa alaturi de colegi minunati. Multumim tuturor celor prezenti pentru atmosfera creata.

!

Bună ziua la rulotistii!

Tot timpul am trăit cu impresia ca am scris in acest topic despre mașinile mele, fosta Audi A4 1,9 TDi si Hyundai Tucson 2.0 CRDi! Ei bine acum ca am mai cumpărat una si voi d sa scriu despre ea, am vazut ca nu le am prexentate: așadar Audi A4 ce l-am adus personal din Germania in noiembrie 2009 si inmatriculat cu o taxa de 824 de euro l-am vandut dupa achiziționarea Hyundai-ului Tucson! Am circulat cu numere de CT un an de zile, având contract de comodat, masina neavând taxa plătită. A fost înscrisă cu hotărâre judecătorească! "A căzut taxa" februarie trecut, am trecut-o pe mine, dar nu înainte de a recupera numerele! Si Audi a fost trecut pe noul proprietar! Am circulat cu ea "solo, imperechiat cu rulota dar si cu platforma!" In noiembrie 2017 am vandut Platforma, am recuperat numarul HD-58-DEV, numar ce-l avusesem reținut, dar am plătit din nou taxa de retinere! Multumit am fost de Audi, multumit sunt si de Tucson! Un pic consumul este mai mare, in rest este ok! Este din 2006 luna iunie si ca sa zic asa, full, dar fără tapiterie de piele, asa am dorit, dar si fără navigație! Dotări, CRDi de 140 cp, 1991 cc, 4x4, toate geamurile cu actionare electrica, incalzire-n scaune fata, CD+ cass+ radio, alarma si închidere centralizată... Jantele de aliaj model pana-n 2006, dar cum folosesc de vara si iarna separat am mai cumpărat un set, model după 2006! Am schimbat distribuția dupa ce am cuparat-o, iar ulterior placutele de frana fata + spate! Cum "imi bătea un pic in talpa" pedala de frana am schimbat si dis urile pe fata! De atunci este ok! Discul pe dreapta avea un pic uzura neuniforma! Cum spuneam sunt multumit, asta pentru banii mei si banii platiti pentru ea! Nu ca nu mi-ar place ceva "mai tare", dar asta e, ne-ni dem cat ne este pătura! Drumuri bune tuturor! S-auzim numai de bine! Cateva poze:

Seara buna, ne-am parcat...

de la Galati!

Eu, raman un "fan inrait" al celor cinci cercuri ! AUDI - forever !

Somn ușor vă dorim tuturor, noi am la .

Seară frumoasă tuturor !

Lumeee, Lumeee.....!!! Azi, sambata, 10 februarie, o vreme exceptionala pe Valea Cerbului, cu oameni deosebiti, care ne-au facut o primire calda, pentru care le multumim. Am prezentat bijuteria noastra 4x4. Ne-am simtit ca la Salonul Auto 2018 Pe Valea Cerbului este iarna, dar vestitorii primaverii ne promit un an bun si cu pace. Cei mai buni prieteni ai omului sunt alaturi de noi . O plimbare cu sania, ne-a facut sa ne simtim ca la 20 de ani. Am privit cu multa admiratie noile achizitii ale colegilor, dar casuta lui Marius si calutul lui, Land Rover, ne-au impresionat. Buna dispozitie si discutiile despre masini si nu numai, ne-au facut sa ne simtim bine, intre prietenii rulotisti. Speram sa ne reantalnim sanatosi si voiosi.

Acest topic se doreste a fi un ghid de calatorie pentru cei care iubesc Romania si doresc sa o cunoasca mai bine. Intr-o frumoasa zi de iulie am hotarat sa pornim cu rulotica spre o destinatie pe cat de misterioasa, pe atat de atragatoare: Conacul Bellu. Cine nu a auzit de Cimitirul Bellu din Bucuresti? Dar, putini sunt cei care stiu cine este Omul si recunostinta pe care ar trebui sa i-o acordam! Am plecat din Ploiesti pe Dn1B spre Buzau si la Albesti-Paleologu am virat la stanga pe DJ102C trecand prin Valea Mieilor si Urlati. Muzeul Conacul Bellu a fost usor de gasit si, dupa ce am parcat, am inceput inspectarea zonei. Conacul Bellu din Urlați este o bijuterie arhitecturală a zonei și un loc încărcat de istorie. Vizitarea Conacului Bellu este o idee excelentă pentru o zi de weekend cu soare. Conacul Bellu a fost construit la jumătatea secolului al XIX-lea, în stil vechi românesc. A fost casa familiei Baronului Alexandru Bellu, descendent al unei bogate familii macedonene care s-a stabilit la Urlați și a deținut proprietăți însemnate atât pe teritoriul țării noastre, cât și în Europa, inclusiv terenul pe care se află astăzi Cimitirul Bellu, donat de familie în secolul al XIX-lea administrației locale. Revenind la Conacul Bellu, am fost foarte plăcut surprinsi să găsim aici un muzeu frumos, bogat, bine întreținut, renovat și căutat de turiști. Complexul muzeal a fost donat Academiei Române în 1926 de către familia Bellu, în 1953 a intrat în patrimoniul muzeal, din 1954 a funcţionat ca muzeu regional, până când a intrat în componenţa Complexului Muzeal Prahova. Din 1990 este parte a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. La Conacul Bellu veți găsi un patrimoniu de artă plastică și decorativă, țesături, unelte, covoare românești din secolul al XIX-lea, fotografii, cărți rare în ediții de lux, picturi din secolul al XIX-lea, mobilier stil din diverse epoci, artă orientală și arme de colecție. Alexandru Bellu a fost și un fotograf iscusit și un om de cultură, fiind prieten cu pictorii Theodor Aman și Nicolae Grigorescu, așa că la Muzeul Conacul Bellu veți găsi tablouri, stampe și fotografii de mare valoare. Clădirea muzeului este declarată monument istoric. Daca nu ati vizitat acest obiectiv, noi va recomandam cu toata caldura sa o faceti si nu veti regreta. Cateva fotografii:

Nu era distanta Giurgiu - Praga (Cehia)1400 km, era Giurgiu - Parga (Grecia) 960 km in discutia cu domnul Ursu Florin.

Din nou o groaza de postari offtopic..., inca o data va rog sa postati la subiect ! Chiar nu puteti sa respectati cat de putin pe cel care a initiat acest topic si regulamentul acestui forum ? Primul care posteaza offtopic aici va fi BANAT !!!

O seara buna va doresc!

Buna seara tuturor si o noapte linistita !

" Daca judeci oamenii, nu vei mai avea timp sa-i iubesti!"

5 cercuri sunt la Jocurile Olimpice @Florea Mihai-Micki

Cred ca meteorologii au incurcat hartile. La noi e soare, 2 grade, iar lalelele si zambilele au scos capul din pamant. VINE PRIMAVARA!

Mănâncă-l sănătos!

Buna ziua! In cazul in care va era dor de mare ??

Va salut domnilor! E o dupa amiaza placuta la Ploiesti . Pace tuturor!

Bună ziua! @Viorel C, @Dragoș Marin, cred totuși ca chat-ul este o chestie făină, făină de tot! Oamenii pot intra, pot să se salute. Pot vorbi rapid. Poate vă mai gândiți! Cine nu înțelege ceea ce spun... Să mă ierte. O zi faina făină tuturor!

Weekend placut, azi odihna...

Partea 2 M. a atipit in cateva reprize intrerupte intre New York si Buenos Aires. Dupa mai bine de 12 ore inghesuite in menghina incomodului scaun de avion, am aterizat odata cu zorii diminetii in Buenos Aires. Aeroportul International EZE este mic si modest, comparat cu aeroporturile altor capitale, dar lipsa de forfota si culoare interminabile ni se asorta perfect cu oboseala acumulata. Inainte sa ne primim stampilele de intrare in Argentina, am fost intrebati unde intentionam sa mergem si unde vom locui pe perioada sederii in Argentina. “Well..” “What is the address of the hotel?” “It’s... different. No hotel. We’ll sleep in a tent...” “Like a camping? What is the address?” Devenise obositor politistul cu adresa lui. “We are touring in a car. No address. We have a rooftop tent and we’ll go to sleep wherever we want to...” Desi era clar ca a inteles ce i-am spus, nu parea multumit. A continuat intr-o engleza corecta impodobita cu intonatia si insistenta specifica profesiei. “I need an address.” “OK. We’ll give you the address of the place we rent the car from. How about that?” N-a raspuns. Statea cu degetele pregatite deasupra tastaturii. Am scos telefonul din buzunar incercand sa nu par exasperat. “I need to check my email... ok... one second... here... nope... this one... ready?” A continuat sa ma priveasca in tacere cu aerul care lucreaza cu un orar fix fara a avea vreo norma de indeplinit. A scris adresa batand tacticos in tastatura dupa care a aplicat stampila si ne-a inmanat passpoartele. Intrasem, in sfarsit, in Argentina. Ne-am recuperat valizele si am trecut fara sa ne oprim prin vama. Cafeneaua din aeroport parea deschisa non-stop si ne-am repezit in doua cafele sa mai invioram putzin pleoapele. Aveam de asteptat in aeroport mai bine de cinci ore pana aveam sa ne intalnim cu un tip care urma sa fie trimis sa ne preia pentru a ne duce in curtea celor de unde trebuia sa ridicam masina inchiriata. Habar nu aveam cum arata tipul si nici nu stabilisem unde anume in aeroport ne vom intalni. Incepand de la 08:00 hours holul aeroportului a inceput sa se aglomereze. Sosiri dupa sosiri, ba cursa de Miami, ba nu stiu ce cursa europeana, ba LAN-ul, ba Aerolineas, linistea matinala a aeroportului a fost inlocuita cu forfota celir sositi si a celor veniti in intampinare. Oare, “al nostru” va avea un semn cu numele noastre? Am adunat toate bagajele. “M. how the fuck am I gonna recognize this dude? I never liked this arrangement from the very beginning.” Aveam cu noi o suma semnificativa de bani gheata si incepusera sa ma alerge din ce in ce mai tare incertitudinile... “Do you think we can find a place to exchange money?” Intrebarea m-a surprins. Oare, sa fi ajuns la un asemenea nivel de rezonanta ca M. Imi ghicea gandurile? Spre mirarea noastra intr-o sambata la 06:00 hours am gasit in incinta aeroportului o coada formata la ghiseul de schimb valutar. Am trimis-o pe M. oferindu-ma sa raman cu bagajele. “Cat schimbam?” “Pai, tine banii de masina de-o parte asa cum sunt si schimba doua treimi din banii de cheltuiala.” “In aeroport?” M. stia ca de obicei incercam sa schimbam sumele mai mari la banca, cu speranta ca vom gasi un curs mai prietenos. “Nu prea avem de ales. Astazi e sambata si vreau sa pornim la drum cat mai repede. Maine probabil ca bancile sunt inchise si luni dimineata, cand intram in Patagonia, va fi ziua de Craciun si von fi deja intr-o regiune cu orasele extrem de rare si mici. Nu stiu cum merg card-urile la astia si nu putem sa risca sa ramanem fara motorina in pampas. Aproape ca schimba doua treimi si lasa o treime rezerva pentru trecerea prin Chile.” “OK.” M. s-a intors putzin stanjenita de plicul burdusit de hartie care nu incapea in nici un buzunar sau portofel. In conformitate cu procedura standard in calatorii, am impartit “caramida” in doua volume, la ochi. Daca vreunul din aluneca accidental de pe suprafata planetei si se rostogolea direct in neantul dintre planete cu tot cu bani, celalalt ramanea cu jumatate din suma sa iasa din belea. Cafeaua de la ora 5... dimineata... De abea pe la 10:47 hours am remarcat un tip, ce parea mai in varsta ca mine, care tot patrula in lungul si in latul holului incercand sa priveasca in ochii celor asezati pe banci. Nu avea nici un semn si nu parea inclinat da ajunga pana in coltul unde ne asezasem noi... Ce aveam de pierdut? I-am iesind in intampinare, barandu-i drumul cu un zambet cat mai impaciuitor. “Hola...” “A.?”, a intrebat el calm. Accentul latin a facut ca numele meu sa sune cum nu poate nici un american sa-i rotunjeasca vocalele “Si...” Din pacate, dupa primele doua cuvinte, vocabularul meu latino-american se terminase brusc. “Let me get my wife and we’re ready to go...” Zambetul abia inmugurit cu numai cateva clipe inainte i s-a stins brusc si si-a scuturat capul lateral. “No... “ In punctul parea sa se fi intrerupt vocabularul lui in engleza. I-am facut conspirativ cu ochiul si m-am rasucit pe calcaie pornind inapoi spre M. Si bagaje. “Whatever. Vamonos...” drumul mahalalelor dintre Buenos Aires si Mar del Plata. Am ajuns in curtea unde ne astepta Toyota gata de plecare aproape de 13:00 hours, dupa un trafic anevoios prin mahalalele periferice dintre Buenos Aires si Mar del Plata. Desi intemeiate, temerile initiale nu s-au adeverit. Nu ne-a dat nimei incap si nu ne-a luat nimeni cascavalul. Sau, cel putzin, nu cu fortza, ca pna sa ne putem porni motorul pentru a iesi din curte am semnat mai multe acte decat daca ne-am fi cumparat o casa si am tot cotizat numerar, ba pentru ratele masinii, ba o asigurare, ba o taxa, ba o plata prealabila pentru potetntiali kilometri peste cota alocata, ba alta taxa pentru actele de vama, de-ti venea sa te intrebi daca nu era mai avantajos sa fi cumparat o masina din talcioc... (va urma)

Si pentru ca montarea la "Ragi Pañi Mo - 2017 (Al Rayo Del Sol)" merge mai mult cu vant de prova, profit de cateva minute de ragaz sa astern doua, trei, vorbe mestecate printre amintirile inca proaspete. Partea 1 Planul initial era sa cautam o optiune de padelat un kayak tandem, ori in Argentina, ori in Chile, la sud de Stramtoarea Magellan. Timp de mai bine de doua luni am incercat fara success sa gasim o varianta potrivita modelului nostru independent de abordare a unei calatorii. Din pacatem toti cei reperati ca potentiali furnizori de kayace de inchiriat au refuzat sa inchirieze kayace fara ghid prin fjord-uri. Si cum nu aveam de gand sa petrecem 10 zile intr-un grup pastorit de vreun ghid, am renuntat la optiunea padelatului. Asa cum invatasem in ultimii ani, organizarea unei calatorii independente cu propriul echipament a devenit din ce in ce mai scumpa si anevoioasa datorita optiunilor fezabile de transport. In conditiile actuale U-Boat-ul pare condamnat la sarcofagul in care l-am zavorat cand ne-am intors de la Bluie East Two. Oare, in ce stare se afla, impaturit de aproape 4 ani in aceeasi pozitie si inchis ermetic in lada de transport? “Where shall we go, mate?” Am intrebat desi banuiam din start ca va fi imposibil, sau foarte greu, sa gasim raspunsul potrivit. “The Everglades?...” “Most chickees and several ground sites are gone after the last storm… very few camping sites left, especially on the interior…” “Would you take the U-Boat, or a canoe?...” “I don’t know… neither... I am not ready to return to the Everglades yet… I need a new place…” “The Keys?...” “A new place…” “South?” “As far south as we can…” “You said we can’t find a kayak in Argentina.” “We go hiking. Time to see Torres del Paine….” “OK.” In mai putzin de trei zile aveam sa intelegem ca Torres del Paine, in ciuda frumusetii peisajului, este un loc sufocant de aglomerat, usor accesibil autocarelor cu turisti ademeniti de brosurile frumos colorate. Alocarea intregului concediu parcului Torres del Paine, din punctual nostru de vedere, ar fi fost o experienta dureroasa. “Then, what? There are not enough days for a trip to the South Pacific. Antarctica?” “Too expensive and too geriatric. I’m not paying $ 12-15 K per person for a trip on a cruising ship filled with pensioners. ..” “Yeah, that’s too much… Add the flights and other expenses… So, no Antarctica. Good bye, penguins…” a incheiat M. cu un zambet adresat peretului dinspre sud al apartamentului. “Fuck the penguins! If we ever go to Antarctica, we’ll sail our own boat!” am declarant martial ca o porunca a destinului. “And that might never happen…”, a tinut M. sa-mi reaminteasca. “We’re going south! We go to Patagonia and Tierra del Fuego! We’ll visit Torres del Paine on the way and we drive all the way to the end of the world in Ushuaia to greet the pensioners who return from Antarctica. There…” “And how do we do that?” “We gonna drive… We’ll rent a car in Buenos Aires, or Santiago, and go south.” “OK.” A durat si circul inchirierii masini vreo doua saptamani. Ne-am trezit prea aproape de sezon si optiunile se rareau cu fiecare zi, in timp ce preturile cresteau cu aceeasi rapiditate. Decizia era imperios necesara. Si plata unei sume de bani in avans, la fel. Una din optiunile gasite, pana la urma, in Argentina, era mai avantajoasa decat oricare alta optiune din Chile. In frenezia negocierilor am omis un detaliu care avea sa modifice complet un anumit aspect al calatoriei. Dornici de un grad cat mai mare de independenta, am optat pentru o camioneta Toyota Hilux cu un cort montat pe acoperis, neglijand prezenta vanturilor ce matura pampasul necontenit in Decembrie si Ianuarie. Vanturi care bat non-stop si care pot ajunge deseori la 120 km/h impiedicand complet utilizarea unui cort pe masina… Dar asta era un aspect pe care aveam sa-l invatam pe parcurs. Bine ca n-am mai carat drone. Ar fi fost un exercitiu complet inutil… Cu trei zile inainte de Craciun descarcam cu elan bagajele din portbagajul taxiului la aeroprotul JFK din New York si faceam prima poza langa pomul de iarna al terminalului. Nu mai aveam timp sa scoatem trepiedul si am rugat un calator sa ne faca poza la repezeala... (va urma)

Dupa o zi plina, o berica si un gratar la Cheia era tot ceea ce ne mai puteam dori.

Am continuat calatoria pe DJ102C iar la Jercalai am cotit la stanga pe DJ102E si am vizitat Bisericuta din lemn care are o istorie interesanta. . Biserica a fost ridicată în 1731 de comunitatea de satul Luieriu-Reghin, din judeţul Mureş, mai exact de iobagii din localitate, aşa cum se precizează în fişa monumentului. Biserica emblematică pentru arta transilvăneană a servit vreme de două secole ca lăcaş de rugăciune credincioşilor din satul Luieriu. După ce şi-a construit o biserică de zid, obştea satului a dăruit-o pe cea de lemn Familiei Regale, pentru Castelul Bran, în vecinătatea căruia a fost strămutată, de Regina Maria, în anul 1932. În timpul cât a stat la Bran, a fost numită Biserica de lemn a Castelului, însă nu şi-a mai îndeplinit destinaţia de loc de slujbe şi închinăciune, deşi primeşte hramul „Sfânta Maria“, având doar un rol estetic-decorativ. Transportată în Prahova după 1947, când castelul a fost transformat în muzeu, neîngrjită, biserica începe să se degradeze. A fost observată la timp de patriarhul Iustinian care face demersurile pentru mutarea bisericii la Mănăstirea Jercălăi din Schitul Cricov – Prahova, a cărei biserică se ruinase. La mutarea bisericii a contribuit şi patriarhul Teoctist, astfel că în primăvara anului 1956, biserica a fost demontată, transportată şi reasamblată la Cricov, în preajma ruinelor vechii biserici de zid a Schitului, pe altarul căreia a fost aşezată o cruce mare de piatră cu o vechime de 400 de ani, adusă din părţile Dobrogei. Aşezată în noul loc, a fost resfinţită de patriarhul Teoctist pe 8 noiembrie 1956 şi primeşte şi hramul „Sfinţii Mihail şi Gavriil“, potrivit istoriei mănăstirii consemnată pe manastirea-jercalai.com. Bisericuţa din lemn în formă de corabie, cu turlă zveltă, pridvor la bază şi prispă pe latura sudică se remarcă prin armonia desăvârşită a proportiilor şi frumuseţea picturii interioare de mare valoare artistică. Pictura este compusă din două straturi, cel iniţial din 1731, pictură în tempera, care s-a păstrat pe catapeteasmă şi pe boltă, şi cel de-al doilea strat de pe pereţii laterali, din anul 1838, executat în ulei, după cum spune pisania aflată în naos Dreapta judecată, episoade din viaţa lui Isus Hristos, Jerfa lui Avram, Învierea lui Lazăr, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorului, Naşterea Precistei sau Buna Vestire. Daca ajungeti in zona, nu ratati vizitarea acestui exceptional loc de reculegere. Cateva fotografii:

Duminica ziua a-9-a Dupa cafeluta si o baita mi-am luat ramas bun de la gasca si cu un chef...de....am luat-o spre casa pe la ora 11 si seara pe la ora 22 am ajuns la Giurgiu. Drumul de acces de la campare spre sosea, acum reparat in urma viiturii. Se observa cat a fost de mare apa, plus ca a mai sapat si in jos O oprire la Greci aproape de vama la un depozit de unde am luat masline Si pauza la bulgari. Alta patanie dar am fost pe faza. Dupa ce am trecut vama de la Greci, pe autostrada spre Sofia, stiti ca se cam urca binisor pe acolo. Nu stiu cum am dat cu ochii in bord si vad acul de la temperatura apei trecuse putin de 90 grade, m-am speriat ca nu patisem niciodata asa ceva si vorba aia am trecut transfagarasanul cu rulota in spate....am tras imediat pe dreapta, nu am oprit motorul, cat m-am dat jos, am ridicat putin capota, m-am uitat la ac si revenuse la normal. Am mai stat cu ea asa putin pornita apoi m-am trezit cu cei de la autostrada cu remorcarea...m-am inteles cu ei ca nu am nevoie de ajutor si ca imi fierbe motorul...si prin semnele facute am inteles ca si caldura de peste 40grade...nu prea ii face bine. Am tinut-o asa usor, am mai oprit sa nu fortez, dar nici nu as fi vrut sa stau sa se lase seara sa ma prinda noaptea tocmai pe acolo. Am mai facut o oprire pentru un frapeee laa un OMV care mai mult cald decat rece....siii apoi usor spre casa. M-a pus pe ganduri situatia asta dar ajuns in tara am sunat mecanicul si a confirmat ca si caldura excesiva a daunat si din ce i-am povestit din pataniile cu viitura a spus ca sa ii fac o spalatura bine la radiator,a intrat multe gunoaie, nisip si nu si-a mai facut racirea bine. I-am facut si spalarea bine bine si nu am mai avut nici cea mai mica problema. Dar am tras o sperietura....sa se strice masina...sa mai raman si pe la Bulgari...pffff Dar a decurs totul cu bine. A fost un concediu cu multe multe peripetii ce nu le voi uita nici daca as vrea. Toate adunate la un loc pot spune doat atat, ca rulotistii adevarati sunt nainfricati si nimic nu-i poate opri.

@Geo Ghinea, pentru rulota recomand tipul monocristalin. Pentru a avea o instalatie cat mai simpla, sunt de parere ca in locul unui panou de 180 - 190W sa folosesti 2 buc. de cate 100w (total 200W). Pretul este aproape acelasi si vei folosi numai un regulator PWM simplu, bun si ieftin (de 20A sau mai mult, daca ai in vedere eventuale extinderi). Consider ca este mai avantajos. Bineinteles, exista posibilitati la preturi foarte rezonabile pentru a adapta si panoul pe care il doresti (urmareste postarile colegului @George M.)

salut , vezi ca s-a scris despre Semizkummocamp , aici... , @Cornel Mihailescu te poate ajuta !

si

Nemteasca ::))

Spor la treaba, daca gasesti clienti interesati e foarte bine, faci un banut, vezi locuri noi, te mentii activ. Poti chiar sa oferi si servicii de insotire a viitorului proprietar si sa il ajuti cu condusul pana in europa de vest de unde isi ia masina si inapoi, pt un comision.

Spor in antreprenoriat, dar cred ca te vei implica intr-o activitate care e sport national la romani :))) adica adusul de masini din afara. Piata e suprasaturata pe nisa asta, s-au importat peste 500.000 de masini sh anul trecut, sunt masini de vanzare la toate colturile si pe toate saiturile, dar in schimb ne paste la use o noua criza economica. Oricum incercarea moarte n-are. Bafta!

Si cateva imagini... Un Land Rover Defender usor modificat de armata australiana, care facea parte dintr-un convoi cu care ne-am intersectat, din fericire, intr-o zona deschisa. Din cate am inteles avea probleme la unul din cauciucuri si era tocmai masina "de asistenta" pe care ceilati din convoi se bazau. Proprietarul, un australian la vreo 60 de ani facut tot din muschi si tendoane parea imbatranit prin boscheti si chiar stia ce face cu sculele. Avea de toate, inclusiv o osie completa de schimb... In fiecare dimineata ne-am trezit inaintea rasaritului... Inspectia motorului se intampla in fiecare dimineatza, intre pipi si spalatul pe dintzi... In dreapta, pe suportul rosu, se observa filtrul de motorina aditional adaptat pentru conditiile calitatii indoielnice a matorinei de urgenta (apa) din comunitatea aborigena de la mijlocul traseului... La pranz fiecare strop de umbra devenea paradis... Serpi, scorpioni, paianjeni? Pai, nu e casa lor? Noi suntem musafirii... Uneori, cand si daca se ivea ocazia unui spatiu mai larg, mai lasam si motorul sa rasufle... Nisipul blond de pe ghetele de apa ne amintea ca suntem undeva intre doua oceane... Hrana pentru oameni si cea pentru masina sunt la fel de importante... Si ce daca sunt la a doua conserva? Cine sta sa mi le numere?... Perioada de tragere a sufletului dintre dune succesive. Unele se treceau usor in viteza a doua 4x4 hi, cu altele trebuia sa dansam strategic in functie de consistenta nisipului si mai ales de fagasurile create peste ani de alte 4x4. Se spune ca sunt in jur de 440 de dune rasfirate pe distanta de 1,800 Km. Noi am trecut cam doua treimi din ele... Si cateva imagini ale unora dintre masinile ce n-au mai iesit de pe Canning Stock Route... Asta parea sora geamana cu a noastra... Cu singura diferenta ca a noastra a iesit de acolo pe propriile roti... Asta fusese un mandru Jeep cu putzin timp in urma. Cand am trecut noi inca mirosea puternic a ars... Nissan-ul asta era o alta masina al carei sasiu nu a rezistat socurilor si s-a fisurat apoi s-a indoit... Acolo ramane pana o topeste timpul in rugina din care provine... Un alt Land Cruiser ars anul asta, mai la inceputul sezonului... Pe undeva prin nord, inainte de putzul 47 sau 48, nici Fordul asta n-a terminat "cursa"... Pe asta am intalnit-o imediat la iesirea din mica comunitate de aborigeni de la Bililuna si parea sa fi apartinut unui aborigen localnic pentru ca nu era 4x4... N-am reusit sa inteleg cu ce a avut loc coliziunea acestei masini pentru ca nu exista nici un copac cu diametrul ala si absolut nici o structura, stalp sau altceva... Gata sa ne luam la revedere de la civilizatie in Bililuna, dupa ce am umplut rezervoarele si canistrele de motorina si apa de la unicul "magazin satesc" pe o raza de 200 Km pe vest, 800 Km pe sud si 700 Km pe est. Spre nord nu exista nici o ruta de acces. Din pacate magazinul nu avea nici un strop de bere datorita prohibitiei impuse in comunitatile de aborigeni. Una calda... Unde-i crocodilu'?... Si una mai rece, matinala, inaintea verificarii masinii pentru drum... In ordine, de la stanga spre dreapta, ministerul constructiilor, ministerul apararii si ministerul transporturilor... Am arborat si noi ce am avut la indemana... Putzul 51, cel mai din nord pe CSR, nu mai are apa de multa vreme... Morisca rotita de vant are un zgomot foarte trist. "Stai cu ochii pe motorina de rezerva si vezi daca respira (linistit) canistrele, mate..." "Chiar trebuie s-o urcam si pe asta?..." "Dormim aici, mate, ca imi place cum se vede "in gradina"..." Locul unde am apucat sa filmez un singur clip cu drona inainte sa-i intre nisipul in suflet... :( "I am rolling (the camera)... Copy that, I'm driving toward you... Roger..." conversatie pentru realizare unei filmari de la distanta menita sa faca ce nu mai putea face drona... Din pacate, nu prea au iesit cum speram... Este un desert frumos, cu vegetatie... Inceputul unei noi zile ce va aluneca treptat in afara timpului... Si cateva imagini... Un Land Rover Defender usor modificat de armata australiana, care facea parte dintr-un convoi cu care ne-am intersectat, din fericire, intr-o zona deschisa. Din cate am inteles avea probleme la unul din cauciucuri si era tocmai masina "de asistenta" pe care ceilati din convoi se bazau. Proprietarul, un australian la vreo 60 de ani facut tot din muschi si tendoane parea imbatranit prin boscheti si chiar stia ce face cu sculele. Avea de toate, inclusiv o osie completa de schimb... In fiecare dimineata ne-am trezit inaintea rasaritului... Inspectia motorului se intampla in fiecare dimineatza, intre pipi si spalatul pe dintzi... In dreapta, pe suportul rosu, se observa filtrul de motorina aditional adaptat pentru conditiile calitatii indoielnice a matorinei de urgenta (apa) din comunitatea aborigena de la mijlocul traseului... La pranz fiecare strop de umbra devenea paradis... Serpi, scorpioni, paianjeni? Pai, nu e casa lor? Noi suntem musafirii... Uneori, cand si daca se ivea ocazia unui spatiu mai larg, mai lasam si motorul sa rasufle... Nisipul blond de pe ghetele de apa ne amintea ca suntem undeva intre doua oceane... Hrana pentru oameni si cea pentru masina sunt la fel de importante... Si ce daca sunt la a doua conserva? Cine sta sa mi le numere?... Perioada de tragere a sufletului dintre dune succesive. Unele se treceau usor in viteza a doua 4x4 hi, cu altele trebuia sa dansam strategic in functie de consistenta nisipului si mai ales de fagasurile create peste ani de alte 4x4. Se spune ca sunt in jur de 440 de dune rasfirate pe distanta de 1,800 Km. Noi am trecut cam doua treimi din ele... Si cateva imagini ale unora dintre masinile ce n-au mai iesit de pe Canning Stock Route... Asta parea sora geamana cu a noastra... Cu singura diferenta ca a noastra a iesit de acolo pe propriile roti... Asta fusese un mandru Jeep cu putzin timp in urma. Cand am trecut noi inca mirosea puternic a ars... Nissan-ul asta era o alta masina al carei sasiu nu a rezistat socurilor si s-a fisurat apoi s-a indoit... Acolo ramane pana o topeste timpul in rugina din care provine... Un alt Land Cruiser ars anul asta, mai la inceputul sezonului... Pe undeva prin nord, inainte de putzul 47 sau 48, nici Fordul asta n-a terminat "cursa"... Pe asta am intalnit-o imediat la iesirea din mica comunitate de aborigeni de la Bililuna si parea sa fi apartinut unui aborigen localnic pentru ca nu era 4x4... N-am reusit sa inteleg cu ce a avut loc coliziunea acestei masini pentru ca nu exista nici un copac cu diametrul ala si absolut nici o structura, stalp sau altceva... Gata sa ne luam la revedere de la civilizatie in Bililuna, dupa ce am umplut rezervoarele si canistrele de motorina si apa de la unicul "magazin satesc" pe o raza de 200 Km pe vest, 800 Km pe sud si 700 Km pe est. Spre nord nu exista nici o ruta de acces. Din pacate magazinul nu avea nici un strop de bere datorita prohibitiei impuse in comunitatile de aborigeni. Una calda... Unde-i crocodilu'?... Si una mai rece, matinala, inaintea verificarii masinii pentru drum... In ordine, de la stanga spre dreapta, ministerul constructiilor, ministerul apararii si ministerul transporturilor... Am arborat si noi ce am avut la indemana... Putzul 51, cel mai din nord pe CSR, nu mai are apa de multa vreme... Morisca rotita de vant are un zgomot foarte trist. "Stai cu ochii pe motorina de rezerva si vezi daca respira (linistit) canistrele, mate..." "Chiar trebuie s-o urcam si pe asta?..." "Dormim aici, mate, ca imi place cum se vede "in gradina"..." Locul unde am apucat sa filmez un singur clip cu drona inainte sa-i intre nisipul in suflet... :( "I am rolling (the camera)... Copy that, I'm driving toward you... Roger..." conversatie pentru realizare unei filmari de la distanta menita sa faca ce nu mai putea face drona... Din pacate, nu prea au iesit cum speram... Este un desert frumos, cu vegetatie... Inceputul unei noi zile ce va aluneca treptat in afara timpului... [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img] [/img]