Căutare în site

Salutare, Un prieten ne povesteste ca si-a luat un teren la vreo 20 de km de Caransebes, aproape de Nadrag. Marti a facut actele, in weekend trebuia sa sarbatorim, cum altfel decat iesind cu rulota pe terenul omului. Agatam rulotele si plecam, unii de vineri altii de sambata dimineata. Ne intalnim toti acolo, bem cate una/doua/trei beri fiecare, dupa care ne apucam de facut una alta. Unii strangeau lemne pentru focul de tabara, altii un pic de curatenie, iar fetele au inaugurat cuptorul pe gaz (cadac-ul de la exis, na ca am facut si reclama), printr-o tura mare de gogosi. Pana aici toate bune si frumoase. Opreste o masina din care coboara un domn care vine spre noi (ulterior am aflat ca era dom' primar), ca lui i-au spus cei din localitatea pe care o pastoreste ca si-au pus tiganii rulotele aici. II povestim ca nu santem chiar tigani, ca suntem pasnici, si ca inauguram terenul printr-o iesire in natura. Edilul se lasa convins si dupa cateva minute pleaca, nu inainte sa ne asigure de suportul lui, orice avem nevoie sa-i spunem. Dupa inca una/doua/trei beri ne intoarcem la ale noastre treburi. Mai trece ceva timp, gogosile erau gata, cand apare alta masina, alt domn si ne intreba de la ce circ suntem, si de ce am pus rulotele acolo. I-am spus ca nu suntem nici circari, nici tigani, iarasi explicatii, iarasi omul se lasa convins si pleaca. Ziua de sambata se incheie cu un minunat foc de tabara, cu cartofi copti in jar, povesti spuse langa foc si cu inca una/doua/trei beri, la cine a mai fost in stare. Duminica dimineata, sunt trezit de generatorul proprietarului, care bagase expresorul in priza sa ne faca cafea. Cum poti sa fii suparat ca te-ai culcat dupa multe beri la 4 dimineata si la 8 si 10 minute esti trezit de galagia generatorului, cand omu' vrea sa te trezesti ca la hotel cu cafeluta "la botu' calului". Stam la povesti, de data asta fara beri ca toti eram soferi si trebuia sa plecam acasa, cand surpriza mare: apare alta masina. De data asta era seful de post. Intra pe proprietatea privata cu chin cu vai cu loganul din dotare, ne da buna ziua, sta la povesti cu noi, si ne spune ca a vrut sa vada ce fel de oameni suntem. Cu nervii aproape clocotind ii spunem ca nu suntem nici macar emigranti, ci suntem o gasca de prieteni care nu facem nimic altceva decat sa ne bucuram de soare si natura. Trece si pranzul si incet incet ne apucam sa strangem si sa impartim jucariile copiilor care erau toate adunate in singura groapa cu apa. Suntem pe punctul sa iesim de pe tarlaua proaspat cumparata, cand avem parte de o ultima surpriza: padurarul, care aflase ca suntem oameni ok, si care vroia sa vada cu ochii lui ca nu lasam mizerie in urma noastra. Chiar daca suna a telenovela, tot ce am scris este 100% adevarat, fiecare masina care trecea pe langa noi, incetinea sa vada ce e acolo, Se uitau la noi ca la niste ciudati, dar a fost un weekend foarte frumos, pe care vrem sa-l repetam cat mai curand. P.S Trebuie sa intelega toata comuna ca suntem oameni de comitet si nu avem treaba cu nimeni, de aia o sa mergem tot mai des pe acolo pana se vor obisnui cu noi. Cafeaua si gogosile