Căutare în site

Din colectia o duminica muncita, a fost de parca n-ar fi fost, daca nu m-ar durea inca fundul, spatele si pielea arsa... Dupa aproape patru ani de tacere si neutilizare, cu o saptamana in urma am incercat sa iesim pe apa si Nissan-ul nostru marin a refuzat sa mai porneasca. L-am dus la "doctor" si i-au curatat carburatorul de rezidu-urile depuse. In ciuda temerilor, motorul a pornit duminica trecuta la "juma' de sfoara" de fiecare data, dar dupa ultima plimbare cu o barca de 9 m si 2 x 115 CP in Florida, gonflabila noastra, prin comparatie, parea sa se comporte ca un colac de plaja cu cap de ratzushca. Desi am bagat aer in cele 4 baloane si in podea pana n-a mai mers pompa, in sarcina continua sa flexeze buimacind turatia motorului cand incercam sa trec de jumatatea RPM-ului. Aerul "inghitit" pe dedesupt cand trecea/sarea peste valuri imi "alearga"elicea si motorul se cabra “rasufland” ciudat la fiecare "punga" de aer strecurata pe sub chila barcii. Rar am atins mai mult 11 noduri... In total, dus-intors, nu am parcurs decat aproape 27 de mile nautice, dar, ca si in plimbarile precedente, conducatorii de barci adevarate care catadicseau sa ne intrebe de sanatate, se aratau sceptici ca "our thing" poate strabate distanta respectiva... Cert este ca "the thing", asa "de jucarie" cum este, poate strabate distanta in cateva ore daca-i dai timp suficient si baletezi gingas cu valurile. Zona lagunara cu adancimi predominante relativ mici, intre 1 m si 3 m se aseamana foarte mult cu Lacul Razem. Acelasi tip de serii de 4-5 valuri naravase si abrupte care incalecau usor bordurile rotunjite ale barcii silindu-ma sa stau cu mana pe pompa cea mai mare parte a marsului. La intoarcere am avut parte de combinatia in care vantul impingea valurile intr-o directie si fluxul in cealalta, antrenand valuri "stationare" care pareau nedumerite pana ajungeau la baloanele barcii noastre cand pareau sa se hotarasca brusc sa vina cu noi in barca... Intr-o duminica de August aproape perfecta, traficul auto si traficul pe apa a fost sufocant. Daca pe sosea se respecta sensurile si benzile, pe apa fiecare trage cam pe unde ii vine in momentul respectiv si se ivesc permanent situatii in care doua barci gonind in directie opusa te incadreaza de o parte si de alta trecand pe ambele parti la distante de cel mult 10-15 m formand siaje ale caror valuri le poti supravietui doar daca te opresti... In larg nu se respecta vreo limita de viteza si "monstrii" treceau in tromba complet indiferenti la ce se intampla in urma lor... Pe de alta parte fiind singura gonflabila in mars si aflandu-ne la o viteza relativ foarte mica comparata cu traficul maritim de toate gabaritele din zona, de la barci supra-etajate cu 400-500 CP, la veliere si nave de pasageri ultra-rapide, nu se sinchisea nimeni sa ne acorde prioritatea cuvenita legal si trebuia sa invart capul in permanenta mai ceva ca radarul... Capitanii vaselor rapide de croaziera mai maraiau cate ceva pe canalul 16 cand cursurile ni se intersectau, dar nu pareau dispusi sa incetineasca chiar daca noi, cel putzin teoretic, aveam prioritate... E nasol sa fii mic si urat si toti copiii de pe maidan sa se impiedice de tine si probabil ca este motivul principal pentru care lumea pare sa se mire ca ne dam in zona cu gonflabila pe distante mari. Intr-o zi de vara in care ies pe apa sute de barci, traficul radio pe Ch. 16 este o distractie permanenta in care radio-ul nu tace nici o clipa. Avertismente, interpelari, garda de coasta, solicitari de ajutor relativ numeroase, de la barci care iau apa, sau li se opresc motoarele si intra in deriva (6 ieri), pana la sesizarile garzii de coasta pentru a lua masuri impotriva altor participanti la traficul maritim care au savarsit o nedreptate impotriva unui alt participant la trafic. Pana ieri nu m auzit niciodata atatea soliciteri radio la garda de coasta, gen "nenea, uie ce mi-a facut, sa ce face x"... Pana una alta, Ch. 16 este o cacofonie continua care continua si pe 22A si pe 71... Surpriza cea mai mare a fost cand am ajuns la destinatie... micul nostru golfuletz in care ne retrageam acum cativa ani "la cartofi prajiti" era intesat de barci si zeci de barci ce ancorasera in micul port si in apa mica din jurul golfului... Era greu de gasit un curs printre paramele de ancora intinse de vant. Sufocant si mizerabil... Am ajuns tarziu inapoi unde parcasem masina si am avut noroc ca am spalat si am strans la lumina frontalelor cand se mai rarise parcarea... evident, le-am pus in masina toate inca ude si am ajuns inapoi acasa pe la 01:12 hours... gata de plecare, am asteptat pana s-a eliberat pontonul suficient cat sa iesim rapid. nu puteam decat sa speram ca va porni la "prima sfoara" si ca va merge multe ore bune fara sa "tuseasca"... si a pornit si a mers impecabil. Au existat si barcagii cu bun simt care au incercat sa nu creeze un suaj prea mare pentru bordurile noastre joase. Exista inca sperante pentru umanitate... Trafic permanent din toate directiile... Cei mai linistiti si politicosi/sociabili raman velistii... Dupa aproape 14 nm am ajuns in sfarsit si la "cartofi prajiti"... dar e "bara la bara" si nu se poate acosta nicaieri... Sa incercam si noi sa ancoram "in rada" si sa montam o operatiune amfibie pentru a gasi cartofii prajiti? Am gasit un petec de nisip la est de "cartofi prajiti". Eu stau la barca si Seasick pleaca in recunoastere. Un "anchior de tractorist" aproape perfect... Si au sosit si cartofii prajiti, cu shrimpi cu tot... Cum sa te bage in seama cei cu care nu te poti compara?... "Hai inapoi, spre casa, mate..." Ne prinde noaptea si maine trebuie sa fim la servici de dimineata...