Căutare în site

Afișez rezultate pentru tagurile 'arinis'

  • Căutare după etichete

    Introdu cuvinte cheie separate prin virgulă
  • Căutare după autor

Tipul conţinutului


Forum

  • Reguli Generale
    • Bun venit in comunitatea ForumRulote
    • Regulament forum
    • Cum devin membru pe forum
    • Reguli postare anunt Mica Publicitate
  • Prezentare generala
    • Prezentare Membru
    • Rulota mea
    • Autorulota mea
    • Despre masina mea
  • Despre Rulote si nu numai
    • Discutii diverse despre rulote si autorulote
    • Sfaturi initiere rulotist incepator
    • Sfaturi achizitionare rulota
    • Noutati in Domeniu
  • Discutii Tehnice
    • Probleme tehnice Rulota
    • Proiecte autorulote si rulote homemade
    • Intretinere si Sfaturi
    • Probleme tehnice Auto
    • Manuale de utilizare
  • Iesiri cu rulota si locatii campare
    • Intalniri rulotisti
    • Iesiri ocazionale
    • Concedii Rulotisti
    • Locatii Camping si Off camping
    • Trasee, Rute, Locatii GPS
  • Timp liber
    • Stiri importante
    • Zile de nastere, de nume & Aniversari
    • Clipuri video
    • Sport si miscare
    • Hobby-uri
    • Postari Diverse
  • Mica Publicitate
    • Vanzari
    • Cumparari
    • Inchirieri Rulote
    • Diverse
  • Administrative-Suport Tehnic
    • Postari Administrative
  • Off-Topic
    • Postari Off-Topic

Calendare

  • Community Calendar

Bloguri

  • Blog cu diferite articole
  • Aventuri cu si fara rulota
  • Blog de calatorii - Drinovan Ovidiu
  • Valea Nirajulu

S-au găsit 1 rezultat

  1. 30 mai 2015 După o noapte agitată – nu dormisem deloc bine gândindu-mă că a doua zi voi face prima mea ieșire cu rulota – am mers la părinții mei să iau rulota. Nu țin rulota acasă pentru că nu am loc în curte. Rulota stă la părinții mei care locuiesc la doi km depărtare de mine. Așadar, am plecat la părinții mei, după ce am pus cele trebuincioase în mașină. Am găsit rulota în regulă. Cu o zi înainte am dat cu aspiratorul, am șters praful, am pus la punct ultimile amănunte. Așa fac întotdeauna când plec de acasă cu rulota. În fine, am pus la geamul din spate-dreapta STEAGUL ROMÂNIEI, am agățat rulota de mașină și am plecat la drum. Era o zi superbă de primăvară. O căldură plăcută făcea ca totul să dea o strălucire aparte soarelui de primăvară. Nu vă pot spune cât de bucuroși erau băieții mei și cum mai săreau în mașină. Se mișca destul de tare mașina. Doresc să subliniez faptul că a fost singura dată când am știut să-i spun tatei încotro merg (poza 1). Tata mă întreabă de fiecare dată când plec de acasă de la el, unde, în ce zonă merg. În general nu știu încotro merg. Pur și simplu plec de acasă cu rulota, și, în mașină, discut cu soția și cu copiii unde să campăm. Nu e acesta un lucru minunat? Pleci de acasă și nici măcar nu știi încotro mergi. Dar, până la urmă, ce importanță are încotro mergi? Important este că pleci de acasă, că faci o ieșire și încerci să te simți cât mai bine. Întreaga călătorie a decurs normal, fără incidente. Toți eram bucuroși că ieșim de acasă și vom petrece momente de neuitat – departe de casă. Zona în care am făcut prima ieșire se află la aproximativ 35 de km de Suceava, aprox 40 de km de acasă. Arinișul este un complex de agrement care se află pe marginea stângă a râului Moldova, situat în parcul cu același nume, lângă orașul Gura Humorului. La locul unde am campat se ajunge în felul următor: se ajunge mai întâi în Gura Humorului – în cazul meu, dinspre Suceava – se traversează întreg orașul, apoi, la ieșirea din oraș se face la stânga, spre Mănăstirea Voroneț. Se traversează calea ferată, apoi podul peste râul Moldova și se face imediat la stânga, după pod. Zona respectivă, datorită faptului că e situată în apropierea complexului Ariniș, poartă inclusiv aceeași denumire. Este un spațiu situat în lunca Moldovei, pajiștea are o întindere foarte mare, este un spațiu larg care deschide priveliști superbe. Te lasă fără respirație. După ce am făcut la stânga – imediat ce am trecut peste podul de pe Moldova – mă gândeam unde să campez. Răspunsul a venit în câteva secunde. Am văzut o rulotă deja campată, așa că am mai virat încă o dată la stânga și m-am îndreptat spre locul de campare. Pe cine credeți că am întâlnit? Un vechi, drag și bun prieten din Suceava. Era venit acolo cu familia și părinții lui. Am oprit, am campat și am rămas acolo (poza 2, 3). Nu vă pot descrie ce bucuroși eram toți. Băiatul meu mai mare își luase de acasă cărțile de școală pentru a-și scrie temele (poza 4, 5). În pauzele scurte, după ce scria, se juca puțin cu zmeul (poza 6). Toată lumea era ocupată cu câte ceva. Soția mea citea, iar băiatul cel mic era ocupat cu volanul mașinii (poza 7). Eu făceam fotografii și apoi am fost la pensiunea din imagine și am adus apă (poza 8). Foarte de treabă doamna administrator de la pensiune. Ne-a dat apă, am mai vorbit cu ea despre una, despre alta. Mi-a făcut plăcere să o cunosc. Și așa, și tot așa, și oto șaa, ... nici nu am știut când ziua s-a dus încet, încet la culcare. Era destul de întuneric, când am auzit pe cineva bătând la ușă. Cine credeți că era? Ionuț, prietenul meu rulotist. Îmi adusese niște tochitură, proaspăt făcută, fierbinte. O bunătate! Am împărțit-o imediat cu ceilalți membri ai echipajului. Delicioasă! Nu vă mai povestesc nimic despre tochitură... ca să nu leșinați...cea mai bună tochitură se mănâncă doar în Bukowina. Încă de dimineață, când am ajuns la locul campării, am văzut o mulțime de oameni care tot cărau lemne ca să facă un foc de tabără. Seara, pe la ora 22, 30 a fost aprins focul de tabără. Eu i-am întrebat pe oameni, încă din timpul zilei, dacă pot veni seara, să stau și eu la foc, să mă uit puțin. Binențeles că oamenii mi-au spus că pot veni, ba, chiar mai mult, am văzut că s-au bucurat sincer că vreau să vin. Ei erau mai mulți, un grup compact. Așadar, am mers la întrunirea cea mare, în jurul focului. Toți s-au bucurat că am mers la ei. Mi-au oferit tot ce se poate oferi: bere, țuică, pălincă, vin, ș. a. m. d. Am refuzat pt. că nu am vrut să amestec bauturile (lor, cu ale mele....). M-am simțit foarte bine, alături de ei. M-au acceptat foarte repede în grupul lor. Am discutat cu ei, am spus glume, eram unul de-al lor. Focul dădea o căldurică foarte plăcută care mă învăluia în aerul rece al nopții și care parcă încerca să facă o delimitare între rece și cald, între întuneric și lumină (poza 9). Am stat ceva timp acolo, apoi am mers la culcare pentru ca să fiu fit a doua zi, adică pe 31 mai Ziua a început cu servirea micului dejun (poza 10). În timp ce luam micul dejun, am observat că se aduceau din nou lemne de pe albia râului, pentru încă un foc. Mi s-a părut foarte distractiv faptul că acei oameni pe care îi vedeți în imagine (poza 11), cântau fel de fel de cântece, în timp ce cărau lemnele pentru foc. După ce am servit micul dejun și ne-am distrat cu cântecele celor ce cărau lemne, am plecat la slujba de hram a Bisericii din Gura Humorului. A fost frumos. Am participat la întreaga slujbă, am făcut poze (poza 12, 13, 14), și apoi ne-am întors la „căsuța noastră”. Ce sentiment minunat trăiești când ești cu rulota după tine. Ești independent, ești aproape de casă. Ai totul. Ajunși „acasă”, am pregătit prânzul: felul I, felul II și desert (poza 15, 16). Am avut tare multă baftă că, tocmai la sfârșitul mesei, a apărut un domn cu o dronă. Vă puteți ușor închipui că cei mici ai mei au lăsat masa imediat și pe noi (poza 17, 18), și au fugit la domnul cu telecomanda dronei. Au început să-l bombardeze pe bietul domn, cu tot felul de întrebări. Șansa acelui domn a fost că i s-au terminat bateriile la dronă și a trebuit să plece acasă. După acest eveniment, Ionuț, prietenul meu de suflet a plecat acasă. Băieții mei l-au însoțit și petrecut, făcându-i semn cu mâinile și țopăind fericiți pe lângă rulotă și mașină (poza 19). Ulterior am observat că așa fac de fiecare dată când vreun prieten rulotist placă, cu întregul echipaj spre casă. Acesta e felul copiilor mei de a-și lua la revedere. Noi am mai stat acolo până după amiază (poza 20). A fost o ieșire minunată. Ne-am simțit foarte liberi și foarte fericiți. Problema a fost că ai noștri copii erau disperați la plecare. Erau foarte supărați, triști, disperați că plecăm acasă. Ca să-i liniștesc, le-am promis că vom mai veni, că vom mai face astfel de ieșiri. Multe ieșiri. M-am ținut cu adevărat de cuvânt. Acum, la finalul relatării mele, vă adresez o întrebare: Spuneți-mi, cu mâna pe inimă dacă nu e frumoasă, superbă, minunată, magnifică, Bucovina? Un loc binecuvântat, un colț de rai. E atât de frumos aici! Dragi colegi, voi, doar voi aveți dreptul să mă judecați. V-am prezentat doar o mică parte din minunata mea Bucovina. Dacă v-a plăcut relatarea mea, vă pot prezenta și alte locuri unde am fost anul acesta. Cu respect, Florin