Clasament

S-au schimabat multe lucruri in bine in acest camping. Drumul de acces a fost betonat si nu mai sunt probleme la urcare, mai multe spati de campare cu terase , un bar, wc-uri moderne, hamace, trambulina pentru copiii si un loc de stat ca o scena. Am fost in toamna lui 2025.

Salutare și bine v-am regăsit. Vreau să vă aduc aminte să aruncați câte o privire și la cârligul de remorcare de pe mașină. Povestea mea cu final fericit este în felul următor: -cârligul de pe mașină l-am montat la un service în 2022, și nu îmi aduc aminte să fi fost întrebat la vremea respectivă dacă să pun ceva cârlig “mai bun” sau nu. In 2023 am făcut un traseu până în Turcia și de acolo m-am întors cu cârligul puțin strâmb. În proporție de 99% de la un bump la care nu am fost atent și l-am sărit în viteză. L-am reparat când am revenit, (îndreptat și sudat) la un service arătând foarte bine după aceea. Din fericire pentru mine acum în 2025, am avut inspirație (când am înlocuit cauciucurile de vară) să arunc o privire la cârlig iar atunci am constat în ce stadiu este cârligul. Evident că nu am putut vedea tot, dar suficient cât să caut să remediez problema. Într-o primă fază am încercat să găsesc pe cineva să îl sudez din nou, am și găsit defapt (neștiind exact cum arată când e dat jos), iar după mai multe analize chiar înainte de a îl demonta, din foarte multe alte motive am ales să îl înlocuiesc cu unul nou. Consider că am ales varianta corectă, mai ales când am văzut cum arata cârligul după demontare. Cel nou arată mai solid (cel puțin prinderile) și e mai greu puțin decât primul. Menționez că rulota are MMA 1350kg, încărcarea o fac tot timpul cu atenție pe zona centrala. În schimb traseul spre Grecia (care în cam fac de 2 ori pe sezon) are o zonă cu ceva km în Serbia, zona Kovin, unde este horror (plin de gropi). De fiecare dată lucrurile din rulotă sunt sărite de la loc oricât de încet merg. În concluzie, pe lângă restul verificărilor uzual de plecare mai aruncați o privire și la cârlig din când în când! Drumuri bune tuturor .

Apropiindu-ne de NORDKAPP, drumul pare să nu mai ducă nicăieri. Se urcă lent, printr-un peisaj tundric, aproape gol, unde vântul își face propriile legi și unde fiecare curbă îți dă impresia că ai ajuns la marginea continentului. Apoi, brusc, asfaltul se îndreaptă spre o platformă largă, tăiată în stâncă, iar oceanul apare jos, la peste 300 de metri sub tine, un plan infinit de apă gri-albastră. În față, solitar, stă globul metalic — simbolul Nordkapp-ului. Nu impresionează prin dimensiune, ci prin ideea pe care o reprezintă: e punctul în care omul a simțit nevoia să marcheze sfârșitul drumului, „capătul Europei”. Totuși, când te apropii de el, cu vântul împingându-te din lateral, nu te mai interesează detaliile tehnice. Simți doar că ai ajuns într-un loc extrem. Sub platformă se află Nordkapphallen, un complex modern, îngropat parțial în stâncă, unde turiștii intră pentru a scăpa de frig, pentru un film panoramic de câteva minute sau pentru o cafea băută în fața unui geam uriaș care dă spre Marea Barents. Nu imi mai aduc aminte cât am plătit inttrarea, însă îmi amintesc că nu a meritat. Adevărata experiență nu este în interior, ci afară, în sunetul continuu al vântului sau a razelor de soare care te mângâie ușor în puținele momente senine.

Frumaoasa prezentare. Am parcurs toate postarile... sunt de vis... multumim! Si noi am fost in perioada 7-17 Iunie cu si a fost foarte frumos! O adevarata aventura de-a lungu a 7000km in 2 saptamani !

La Mulți Ani România!

Felicitari! Cablurile ar fi trebuit protejate cu un copex. In timp se vor rascoace.