Căutare în site

Ziua în care m-am pierdut (cu drag) prin Stralsund Cărămida gotică și hering ul (peștele) După atâtea păduri, faleze și plimbări în care GPS-ul părea doar un ornament pe ecran, azi am decis să-mi dau o zi mai urbană. Așa că am pornit spre Stralsund, un oraș care, sincer, a reușit performanța rară de a-mi distrage atenția de la chestiile naturale. Și zic asta eu, care încă am pietricele din Parcul Jasmund în buzunar. Ce n-am știut (dar m-am prefăcut că știu, ca un turist cultivat) e că Stralsund e o fostă cetate hanseatică, adică un fel de “club medieval“ de orașe bogate care știau să facă bani din comerț, mai ales pe mare. Și da, se vede că orașul a fost înstărit: clădirile vechi, piețele și bisericile arată ca și cum cineva a zis „hai să construim ceva ce o să-i lase pe turiști cu gura căscată și telefonul plin de poze.” Piața centrală e absolut fabuloasă. În mijloc tronează Rathaus-ul din Stralsund, adică Primăria, o construcție gotică din cărămidă roșie care arată ca o prăjitură complicată la un concurs de arhitectură medievală. Fațada e atât de detaliată și bogat ornamentată încât am pierdut vreo 10 minute uitându-mă la ea fără să-mi dau seama că aproape m-am lipit de un grup de japonezi care făceau tur ghidat. Fix lângă Primărie e și Stadtwaage, o clădire istorică ce a fost cândva folosită pentru cântărirea mărfurilor – să nu creadă cineva că trișezi la pește sau lână. Acum nu mai cântărește nimic, dar tot atrage atenția. Pe cealaltă parte a pieței se află Commandantenhus, o bijuterie arhitecturală barocă, perfect restaurată. Aș zice că arată a palat, dar cu mai puțini bodyguarzi și mai multă istorie. Trei biserici și nicio predică Nu poți vizita Stralsund fără să te lași „intimidat” de cele trei biserici gotice Marienkirche (Biserica Sf. Maria): o catedrală uriașă, care a fost la un moment dat cea mai înaltă clădire din lume. Nu știu cum au măsurat, dar clar aveau încredere în treaba lor. Urcatul în turn e pentru cei cu genunchi de fier și frică de înălțime, zero. Nikolaikirche: biserica navigatorilor și comercianților – logic, având în vedere că orașul e pe malul mării. Interiorul e absolut uimitor, cu decorațiuni care te fac să-ți scoți pălăria. Jakobikirche: mai retrasă, mai liniștită, dar cu o atmosferă caldă și o acustică de vis. Dacă ai noroc, poate prinzi și un concert de orgă. Și apoi… pești! După atâta istorie și cărămidă, am mers la ceva mai… viu: OZEANEUM, un muzeu marin imens, cu acvarii uriașe, schelete de balene suspendate și explicații interactive care m-au făcut să mă simt ca un biolog entuziast ... de clasa a patra (sic!). Cel mai mult mi-a plăcut secțiunea dedicată Mării Baltice – e fascinant să vezi ce se ascunde sub apa aia liniștită pe care o admiram ieri de pe faleză. Concluzia? Stralsund e un oraș care știe să-și spună povestea fără să pară muzeu. Cu clădiri care îți arată cât de bogat a fost cândva, cu biserici care dau lecții de arhitectură gotică dar și … cu pești – mulți pești – care înoată liniștiți în acvarii, cu aer condiționat pentru vizitatori. M-am plimbat toată ziua cu zâmbetul pe față și gândul că o astfel de combinație de istorie, cultură și daca era si glühwein ar fi greu de egalat. Ah, Craciunul … Stralsund are un Târg de Crăciun care, din câte am aflat, e considerat unul dintre cele mai autentice din nordul Germaniei.

Rostock – un oraș cu istorie în ziduri și viață în străzi Am ajuns în Rostock într-o dimineață răcoroasă, cu autorulota, și am găsit rapid un loc generos de parcare în Stadthafen – portul vechi al orașului. O parcare uriașă, dedicată autorulotelor, fără servicii speciale, dar pentru noi n-a fost o problemă: aveam tot ce ne trebuia la bord. În schimb, locația e excelentă: aproape de portul animat, aproape de centrul vechi, și la doar câțiva pași de Doberaner Platz, un loc plin de viață, cafenele, tramvaie și energie urbană. O zi de plimbare prin trecut și prezent Am luat portul la pas, de la Stadthafen până la impunătorul Hellingkran, o macara istorică folosită în vremurile în care șantierele navale dominau economia orașului. Astăzi, Hellingkran nu e doar un obiect industrial decorativ – este funcțională și în continuare utilă pentru port, o relicvă vie a unei epoci în care Rostock însemna muncă grea și industrie grea. Zona Werftstrasse, odinioară sufletul industriei navale, și-a schimbat complet înfățișarea. Ce era cândva un spațiu dominat de fabrici, utilaje și miros de ulei de motor este acum transformat: clădiri moderne, spații culturale, locuințe și birouri care reflectă un Rostock renăscut, dar conștient de propriul trecut. Am traversat apoi portul spre cele cinci Speicher – foste depozite transformate ingenios în spații multifuncționale. Odată folosite pentru grâne și marfă, aceste clădiri impunătoare din cărămidă roșie sunt astăzi adevărate repere arhitecturale. Reutilizarea lor este un exemplu de respect față de patrimoniu și viziune urbanistică modernă. Impresionant! De la biserici înalte la piețe pline de viață Ne-am continuat plimbarea spre Petrikirche, cel mai vechi lăcaș de cult din Rostock, cu un turn care oferă o panoramă uluitoare asupra orașului. Apoi am pășit în inima orașului: Neuer Markt, piața centrală, unde se află impunătorul Rathaus (Primăria) – o combinație unică de gotic hanseatic și baroc. Fațada sa roz, cu turnulețe elegante, este una dintre cele mai fotografiate din oraș. În apropiere se află și Ratschow-Haus, o clădire impresionantă ce găzduiește astăzi biblioteca orașului, dar care odinioară aparținea unei familii de negustori înstăriți. Aici, istoria se simte în fiecare cărămidă. Mai departe, în drum spre Universität Rostock, am trecut prin Große Wasserstraße și Beginenberg, două străzi care mi-au tăiat respirația – nu doar prin frumusețea clădirilor, ci prin atmosfera lor autentică. Mă simțeam ca într-un oraș care îmbină Viena, Hamburg și ceva complet propriu. Am ajuns și la St. Marienkirche, o capodoperă a goticului din cărămidă, care adăpostește un ceas astronomic spectaculos, încă funcțional după sute de ani. Biserica este martoră la momentele de glorie, dar și la cele de suferință ale orașului. Istorie cu răni și renașteri Rostock a cunoscut vremuri grele. Ocupată de trupele franceze în timpul lui Napoleon, a devenit apoi un important centru industrial în perioada modernizării Germaniei. Aici s-au construit nave, s-au dezvoltat industrii și s-au scris pagini importante ale epocii. Dar perioada național-socialistă a adus întuneric: orașul a fost puternic bombardat în Al Doilea Război Mondial, iar fabricile din Rostock au fost implicate în producția de armament. Multe clădiri au fost distruse, dar "astăzi", orașul a renăscut cu demnitate, păstrând vie memoria acelor vremuri. Clădiri istorice și simboluri moderne Am trecut și pe la Ständehaus, o clădire somptuoasă, sediu al parlamentului regional de odinioară. Nu departe, Steintor – una dintre porțile medievale ale orașului – veghează și astăzi centrul cu eleganță și soliditate. Clădirea Oberlandesgericht Rostock, în care funcționează în prezent Curtea Superioară, este un alt exemplu de arhitectură impunătoare, un simbol al justiției și stabilității în istoria zbuciumată a regiunii. Încheiere cu zâmbet și dorință de întoarcere Am încheiat ziua în zona Kröpeliner Tor, una dintre cele mai vechi porți ale orașului, înconjurată de străduțe comerciale pline de viață. Cu gura căscată – la propriu – am privit în sus la detalii de pe clădiri, la turlele bisericilor, la eleganța liniilor arhitecturale. Locuințele din Rostock sunt astăzi un amestec armonios între vechi și nou. Clădiri istorice restaurate impecabil, alături de construcții moderne, creează un peisaj urban viu, bine îngrijit, în care locuitorii par să fie conectați profund la orașul lor. Rostock m-a surprins. Cu istoria sa grea, dar prezentul său luminos. Cu arhitectura sa solidă și străzile pline de viață. Cu portul reinventat și spiritul său hanseatic care încă dăinuie. Da, e un oraș care merită descoperit la pas, cu ochii larg deschiși și cu mintea pregătită să învețe ceva la fiecare colț de stradă. Alte Hafen Rostock (parcare pt autorulote) Primaria Rostock Curtea superioară Zona Werftstrasse *** ar trebui să fac o pagină separată despre trecutul acestei strazi (zone). Despre trecutul ei in perioada "DDR" (comunistă)*** si despre felul in care arată astazi după căderea comunismului si unificarea cu RFG (Germania Federala) ! *** Zona portului vechi - Alte Hafen Rostock ** Specială ** Vacantă plăcută tuturor !

O zi la Palatul Sanssouci - Eleganță, istorie și grădini imperiale în Potsdam Dacă ajungeți vreodată în Potsdam, nu ratați o plimbare prin Parcul Sanssouci – un complex imens, plin de istorie, artă, grădini spectaculoase și clădiri care spun povești din alte vremuri. O zi petrecută aici e ca o călătorie în timp, printre capriciile regale ale lui Frederic cel Mare și urmașii săi. Parcul Sanssouci – o bijuterie arhitecturală și peisagistică ce combină gustul rafinat al monarhiei prusace cu liniștea grădinilor meditative. Aici nu ai parte doar de palate – ai parte de o poveste. Am petrecut o zi întreagă explorând acest imens palat si parc, plin de verdeață, alei umbrite, statui și fântâni, dar mai ales de clădiri fascinante. Fiecare colț are farmecul său și fiecare pas aduce un nou cadru demn de o carte de istorie sau o scenă de film. Noi am început vizita cu Schloss Sanssouci, reședința de vară a lui Frederic cel Mare, regele Prusiei. Numele Sanssouci înseamnă „fără griji” – și exact asta a vrut regele: un refugiu elegant și liniștit, departe de rigorile curții de la Berlin. Palatul, construit între 1745–1747, este o bijuterie în stil rococo, nu foarte mare ca dimensiuni, dar extrem de rafinat. Interiorul păstrează un aer intim, cu camere somptuoase dar calde, decorate cu tapeturi de mătase, mobilier fin și lucrări de artă. Unul dintre punctele de atracție este Sala de Marmură, unde Frederic organiza dineuri filozofice alături de invitați precum Voltaire. Din fața palatului, priveliștea spre grădinile în terase este pur și simplu spectaculoasă – podgorii amenajate simetric, fântâni, statui clasice și alei care se pierd în verde. Un detaliu emoționant este faptul că Frederic a dorit să fie înmormântat chiar în fața palatului, pe terasa cu viță-de-vie, și a fost îngropat acolo abia în 1991, după reunificarea Germaniei. Azi, pe mormântul său simplu, turiștii și localnicii lasă… cartofi – în semn de recunoștință față de regele care a introdus cartoful în Prusia și a încurajat cultivarea lui în rândul populației. După vizita în palatul Sanssouci, am continuat plimbarea prin parc și am ajuns la Neues Palais – un contrast puternic față de palatul „fără griji”. Aflat la capătul opus al parcului, Noul Palat a fost construit între 1763–1769 ca un simbol al puterii și bogăției Prusiei, după încheierea Războiului de sapte ani. Clădirea e impunătoare, în stil baroc, cu o fațadă lungă și cupole verzi strălucitoare. Interiorul este absolut grandios – săli de bal, galerii somptuoase și o colecție impresionantă de artă și mobilier. Pe drum între cele două palate, ne-am oprit la una dintre cele mai neobișnuite și fermecătoare clădiri din parc: Chinesisches Haus (Casa Chinezească). Această mică construcție circulară, cu acoperiș aurit și coloane în formă de palmieri, este un exemplu tipic de "turquerie" și "chinoiserie" – tendințe orientale populare în Europa secolului XVIII. Deși nu are nicio legătură reală cu cultura chineză autentică, casa e decorată cu statui aurite de muzicieni și servitori "exotici", iar interiorul e un mic muzeu al fanteziei regale. Ultima oprire a fost la Schloss Charlottenhof, un mic palat în stil neoclasic, construit în secolul XIX pentru Prințul Moștenitor Frederic Wilhelm al IV-lea. Spre deosebire de fastul altor palate, Charlottenhof are un aer calm și elegant, inspirat din arhitectura romană – ca o vilă mediteraneană în inima Germaniei. Încăperile sunt luminoase, decorate cu gust simplu, iar grădinile din jur sunt perfect integrate în peisajul natural al parcului. Parcul Sanssouci nu este doar un loc de vizitat, ci o experiență completă: istorie, artă, natură și povești la fiecare pas. De la rococo-ul rafinat al palatului Sanssouci, la grandoarea barocă a Neues Palais, fantezia orientalistă din Chinesisches Haus și liniștea clasică a Charlottenhof-ului, fiecare oprire îți arată o altă față a regalității prusace. Este un loc unde poți petrece ore întregi fără să te plictisești, fie că ești pasionat de arhitectură, istorie, grădini sau pur și simplu vrei să te bucuri de un cadru deosebit. Parcul în sine este o experiență completă – poți petrece aici o zi întreagă și tot nu vezi totul. E genul de loc unde istoria se simte, dar nu apasă. Te învăluie, te încântă și îți oferă acea liniște "fără griji" pe care o căuta și regele Frederic. Iar dacă vii cu sufletul deschis, poate vei înțelege de ce Frederic cel Mare a ales să-și petreacă aici cele mai liniștite zile din viață – fără griji. Pe scurt – ce ne-a plăcut cel mai mult: - Palatul Sanssouci – pentru frumusețea intimă și grădinile în terase - Neues Palais – pentru măreția arhitecturală și atmosfera imperială - Chinesisches Haus – pentru exotismul decorativ și aerul de poveste - Charlottenhof – pentru liniștea, simplitatea elegantă și grădinile senine Unde am stationat peste noapte cu autorulota: aici Zur Historischen Mühle 1 / 14469 Potsdam Drumuri bune tuturor !

Ziua în care m-am îndrăgostit de niște stânci (și n-am fost singurul!) Locul faptei: insula Rügen, Parcul Național Jasmund Două zile in Zingst Dacă ești în căutarea unui loc unde liniștea și natura se îmbină perfect cu istoria și tradițiile unui sat pescăresc german, atunci Zingst, o mică stațiune din Mecklenburg-Vorpommern, este destinația ideală. Situată pe malul Mării Baltice, această oază de liniște și frumusețe naturală te va cuceri de la prima vizită. Am ajuns la Zingst într-o dimineață însorită, după un drum de aproximativ 2 ore de condus din Rostock. Orașul este mic, dar își poartă cu mândrie frumusețea și farmecul său. Am ales să stăm în parcarea special amenajată pentru autorulote, la marginea stațiunii, perfect poziționată pentru a explora împrejurimile. Timpul parcă s-a oprit – o liniște completă ne înconjoară, iar aerul curat, sărat de la mare, este o adevărată binecuvântare. La doar câțiva pași de parcarea autorulotei se întindeau plajele imense cu nisip fin, alb. În fiecare dimineață, am fost atrași de aerul sărat al mării, care, parcă, te îmbia la relaxare totală. Dacă ești iubitor de plaje liniștite și locuri neaglomerate, aici este locul ideal pentru a te conecta cu natura. Noi am decis să scaotem biciclete, având la dispoziție piste excelente care "te poartă" prin păduri de conifere și de-a lungul lagunelor. Regiunea este o adevărată comoară naturală, iar traseele sunt perfecte pentru a te conecta cu peisajul rural al zonei. Plimbarea a fost perfectă pentru a înțelege mai bine cum se îmbină natura cu istoria locului. Concluzia călătoriei: Zingst este un loc în care timpul parcă stă pe loc Zingst este locul perfect pentru a te reconecta cu natura și cu tine însuți. O combinație între frumusețea naturală a regiunii și istoria fascinantă, acest colț de lume este o destinație de vis, atât pentru iubitorii de natură, cât și pentru cei care caută liniște și relaxare.bDrumul până aici este simplu, iar odată ajuns, totul este bine pus la punct pentru a te face să te simți ca acasă. De la plaje și piste de biciclete la mângâierea aerului curat și peisajele spectaculoase, Zingst este cu siguranță un loc pe care nu îl vei uita niciodată. După 2 zile părăsim acest minunt loc ... ne indreptăm spre Parcul National O altă zi printre faleze albe și păduri tăcute, în Parcul Național Jasmund ... mi-am început ziua cu un plan ambițios și un sandviș cu brânză. Urma să pornim pe celebrul traseu de-a lungul falezelor de cretă din Parcul Național Jasmund. Deși creta îmi amintea de tablă și orele de mate din școală, aici e o cu totul altă poveste: alb strălucitor, valuri care se izbesc dramatic de stânci și un aer care te face să te simți de parcă ai putea scrie ... chiar și o poezie, asta chiar dacă abia ai luat bacul la română. Am pornit din Hagen-Lohme dintr-o parcare special amenajată pentru autorulote. Traseul de 15 km începe chiar din partea sudică, printr-o padure de fag .... și, foarte important: e doar pentru drumeți. Cicliștii au trasee separate, probabil și ca să nu dea peste noi în viteză când încercăm să ne facem selfie-uri pe marginea prăpastiei. Pe traseu, totul e semnalizat impecabil. Nu ai cum să te rătăcești, decât dacă te ia peisajul cu totul. Și o face, crede-mă ... Vedeta traseului e, evident, Königsstuhl – o stâncă de 118 metri înălțime care arată ca un tron de piatră pentru un rege nordic în "pensie". De sus, vezi doar mare și cer și, dacă e liniște, îți poți auzi propriile griji evaporându-se. Plus, bonus: acolo e și un centru pentru vizitatori, cu expoziții, cafenea și toaletă (prioritățile adevăratei aventuri). După ce m-am simțit rege preț de 20 de minute (și am refuzat să cobor până nu am mâncat un baton de cereale „cu vedere la Marea Baltică”), am pornit mai departe până în Lohme, un sat micuț și liniștit, cu exact atâta semnal cât să-ți postezi story-ul cu #wanderlust și să fugi. Am trecut pe la Wissower Klinken – care nu e o marcă de mobilă suedeză, ci niște stânci cretacee absolut superbe. Apoi am oprit la Kieler Ufer și Viktoriasicht, unde m-am prefăcut că admir natura în timp ce de fapt căutam semnal să trimit o poză cu descrierea: „În caz că nu mai dau de mine, să știi că m-am mutat aici.” Fun fact: Parcul Național Jasmund e parte din Patrimoniul UNESCO, în special datorită pădurilor lui seculare de fag. Pădurea chiar arată a basm – doar că în loc de pitici și vrăjitoare, întâlnești pensionari nemți super bine echipați și entuziasmați. Dacă ai chef de o zi mai lungă (și picioare care nu protestează după 25 km?), poți încerca traseul circular „Weißes Rügen”. Pornește din gara Sassnitz și durează cam șapte ore. Și da, am întrebat: șapte ore fără pauze de pozat copaci, deci realist vorbind, cam nouă. Concluzia zilei: am făcut febră musculară în numele frumuseții naturale și nu regret nimic. Parcul Jasmund e locul perfect dacă vrei să-ți detoxifiezi mintea, telefonul (semnalul e slab) și genunchii (care vor ceda puțin, dar demn). Mâine: zi de pauză. Poate .... Sau poate nu.

Wismar într-o zi: istorie, liniște și farmec hanseatic Într-o zi senină de toamnă, am ajuns în Wismar cu autorulota, alegând să ne parcăm în vechiul port – un loc bine amenajat, cu toate facilitățile necesare: curent electric (220 V), apă potabilă, posibilitatea de deversare a apei menajere, toalete și dușuri curate. Pentru o noapte, am plătit 22 de euro – un preț corect pentru condițiile oferite și pentru priveliștea minunată asupra portului și clădirilor istorice din apropiere. Wismar m-a cucerit de la prima plimbare. Atmosfera sa calmă, combinată cu un centru istoric bine conservat și plin de povești, face ca orașul să fie o destinație în care aș reveni oricând cu plăcere. Am început explorarea cu Wasserkunst, o bijuterie arhitecturală în stil renascentist, amplasată în Piața Mare (Marktplatz). Această fântână de piatră, adusă din Țările de Jos în secolul al XVI-lea, a fost timp de secole sursa principală de apă potabilă pentru locuitorii orașului. Chiar lângă ea se află Bürgerhaus „Alter Schwede“, construită în 1360 – una dintre cele mai vechi clădiri din Wismar, numită sugestiv după un vechi hanseatic care se pare că a trăit aici. Nikolaikirche (Biserica Sf. Nicolae), cu turnul său impunător de 37 de metri înălțime, este una dintre cele mai impresionante construcții gotice din cărămidă din nordul Germaniei. Interiorul său aerisit și luminos adăpostește o atmosferă de liniște profundă – o liniște care contrastează puternic cu trecutul tulbure al orașului. Plimbându-ne prin oraș, nu am putut trece cu vederea urmele lăsate de istorie. Trupele lui Napoleon au ocupat orașul în timpul războaielor napoleoniene, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Wismar a fost martor la suferințe profunde. Victimele regimului național-socialist sunt comemorate prin plăci și memoriale discrete, dar pline de semnificație. În 1945, orașul a fost eliberat de Armata Roșie, iar urmele acelor vremuri pot fi încă simțite în structura socială și arhitecturală a orașului. Două dintre cele mai impresionante simboluri religioase – Marienkirche și Georgenkirche – spun și ele povestea distrugerii și reconstrucției. Marienkirche, deși în mare parte distrusă în timpul războiului, păstrează un turn solitar care domină orașul ca o mărturie tăcută a vremurilor trecute. În schimb, Georgenkirche a fost restaurată cu minuțiozitate după reunificarea Germaniei și este astăzi un spațiu cultural vibrant. Pe malul portului, Ohlerich-Speicher, un fost depozit de cereale transformat în spațiu de locuit și comercial, reflectă perfect modul în care Wismar reușește să îmbine trecutul industrial cu modernitatea. Este o zonă ideală pentru plimbări la apus, cu vedere spre iahturi și nave ancorate. Am încheiat ziua la Heiligen-Geist-Kirche, o biserică modestă în exterior, dar cu un interior deosebit, care găzduiește picturi murale medievale și o atmosferă intimă, aproape mistică. Wismar nu este doar un oraș de vizitat, ci unul de simțit. Fiecare clădire, fiecare stradă păstrează ceva din trecut, dar fără a fi copleșitoare. Este un loc în care timpul pare să curgă mai încet, iar istoria – deși uneori dureroasă – este integrată cu respect în prezentul viu și colorat al orașului. Da, mi-a plăcut enorm. Și da, aș reveni oricând. Am parcat aici: langa port Schiffbauerdamm / 23966 Wismar Vacanta placuta tuturor!

O zi în Schwerin, între istorie, liniște și eleganță Schwerin - După decenii petrecute în umbra regimului comunist (DDR), landul Mecklenburg-Vorpommern – ca și restul estului Germaniei – a cunoscut un drum lung și complex către redresare economică și reconstrucție socială. De la căderea Zidului Berlinului în 1989, orașe ca Schwerin au fost martore ale unei transformări spectaculoase. În doar câteva decenii, ruinele industriale au fost înlocuite de centre culturale, clădirile gri au prins culoare, iar patrimoniul istoric a fost restaurat cu respect și migală. Cu aceste gânduri în minte, am pornit într-o zi senină spre Schwerin – un oraș despre care știam puține, dar care m-a cucerit din primul moment. Am călătorit cu autorulota, alegând confortul mobil și libertatea de a sta cât vrem, unde vrem. Am găsit o parcare special amenajată pentru autorulote chiar lângă port, aproape de centrul vechi și la doar câțiva pași de Palatul Schwerin. Locația era perfectă – liniștită, sigură (camere video) dar foarte centrală, cu o priveliște care te făcea să uiți că te afli într-un spațiu urban. Palatul Schwerin – povestea începe pe insulă Palatul mi-a apărut în față ca o ilustrație desprinsă dintr-un basm – turnuri elegante, fațade somptuoase și un aer regal care îți taie respirația. Amplasat pe o insulă, înconjurat de lacuri liniștite, Palatul Schwerin este simbolul orașului, dar și al întregului land. E de ajuns o privire ca să înțelegi de ce imaginea lui a fost aleasă în 2007 pentru moneda de 2 euro reprezentând Mecklenburg-Vorpommern. Să vezi palatul în realitate, apoi să recunoști contururile lui gravate pe o monedă – e o senzație plină de semnificație. Am petrecut timp plimbându-ne prin grădinile palatului, care se întind în jurul său ca o pelerină verde – alei impecabil întreținute, fântâni discrete și o liniște care pare să protejeze trecutul. Un oraș care vorbește cu blândețe Schwerin nu e un oraș agitat. Dimpotrivă, totul pare construit în jurul ideii de calm. Străzile pietruite, impecabil de curate, au farmecul acela vechi care te face să încetinești pasul fără să-ți dai seama. Am descoperit parcuri întinse, alei umbrite, spații care te invită să te așezi pe o bancă și să nu faci nimic altceva decât să asculți vântul printre copaci. Întâlniri cu trecutul – catedrala și centrul vechi În centrul istoric, am intrat în Dom St. Marien und St. Johannis – o catedrală gotică impunătoare, cu turnuri înalte și vitralii spectaculoase. Liniștea din interior, combinată cu rafinamentul arhitectural, mi-a lăsat o impresie profundă. Este genul de loc în care simți cu adevărat greutatea istoriei. Apoi, plimbându-mă prin piața centrală, am ajuns la Altstädtisches Rathaus, vechea primărie – o clădire sobră și elegantă, cu o arhitectură specifică nordului german. Fiecare clădire părea să spună o poveste, iar poveștile acestea nu sunt stridente – ci șoptite, pline de respect față de trecut. Cultură, cunoaștere și detalii care contează Am făcut o scurtă oprire și la Muzeul orașului (langa port), apoi la Biblioteca regională – un spațiu cald și luminos, care aduce împreună trecutul și prezentul. Fostul Hauptpostamt (Oficiul Poștal Principal) mi-a atras atenția prin detaliile arhitecturale și poziționarea sa centrală – o altă piesă de patrimoniu păstrată cu grijă. Spre seară, m-am întors la autorulotă, iar de pe marginea portului am privit încă o dată către silueta palatului luminat discret. Schwerin nu e un oraș care te impresionează prin zgomot sau agitație. Te cucerește în tăcere, cu eleganța lui naturală, cu istoria lui bine purtată și cu atmosfera de oraș care știe cine este, fără să încerce să demonstreze nimic. Concluzie: Schwerin nu a fost doar o oprire pe traseul nostru, ci o adevărată descoperire. Un oraș care îți oferă un echilibru rar între patrimoniu, natură și liniște. O zi aici nu e de ajuns să vezi totul, dar e suficientă ca să-ți dorești să te întorci. Am stationat peste noapte cu autorulota: aici Schliemannstrasse 20/19055 Schwerin Drumuri bune tuturor!

O schimbare radicala de la caderea cortinei si Zidului de la Berlin După cateva ore de condus, am ajuns în Erfurt, capitala regiunii Turingia (220.000 mii de locuitori), și trebuie să recunosc: a meritat oprirea în acest superb oraș. Am găsit o parcare imensă, destinată special pentru autorulote (nu si rulote), situată chiar la intrarea în oraș. Un loc foarte bine gândit, cu “toate facilitățile necesare“: curent electric, apă potabilă, sistem de deversare pentru apa menajeră, și – lucru mai rar întâlnit – băi și dușuri moderne, impecabil de curate. Accesul se face pe bază de cartelă (o primești la recepție), iar de acolo începe totul. Organizarea si vizitarea orasului; planul orasului (city map) + pliante si “ mii de informati utile”. Ce ne-a plăcut enorm a fost faptul că parcarea e “foarte aproape de stația de tramway”, ceea ce a făcut vizita în oraș super simplă. De la recepție am cumpărat bilete valabile 24 de ore pentru Tram & Bus (7,50 euro/pers), așa că ne-am bucurat de libertate totală, fără să ne batem capul cu traficul din centru. În aproximativ “15 minute eram în inima orașului”. Erfurt ne-a întâmpinat cu o atmosferă relaxată, medievală și foarte autentică. Am început plimbarea cu o vizită la Domul din Erfurt, situat pe Domplatz – un loc impresionant, unde te simți mic foarte mic sub bolțile gotice și în fața vitraliilor uriașe. Priveliștea din fața Domului este superbă, mai ales spre seară, când clădirea capătă o lumină caldă, aurie. Domul din Erfurt, cu silueta lui impunătoare, domină orașul de pe colină și e cu adevărat impresionant. E una dintre cele mai frumoase catedrale gotice din Germania, cu vitralii uriașe și o atmosferă solemnă, dar primitoare. Centrul vechi al Erfurtului, care ne-a cucerit imediat cu farmecul său medieval. Clădirile vechi, restaurate cu grijă, străduțele pietruite, cafenelele cochete – totul respiră istorie și bun gust. De acolo, ne-am plimbat printre străduțele pietruite și ne-am oprit în Fischmarkt, una dintre cele mai frumoase piețe din oraș. Aici se află Primăria (Rathaus) – o clădire impunătoare, cu o arhitectură gotică superbă și detalii care te fac să ridici privirea din nou și din nou. Piața e plină de viață, cu terase, cafenele și turiști relaxați care savurează o cafea sau un pahar de vin franconian. Am trecut apoi prin zona Anger, o arteră centrală animată, cu magazine, restaurante și un amestec interesant de clădiri vechi și moderne. E genul de loc unde poți să te plimbi, să faci shopping sau pur și simplu să observi viața orașului. Un alt punct de atracție este Krämerbrücke, faimosul pod cu case locuite, un simbol al orașului. Plimbarea prin zona aceasta e un mic salt în timp – galerii de artă, magazine de suveniruri, artizani locali, totul într-un decor de poveste. Seara ne-am întors în parcarea noastră liniștită, unde ne-am bucurat de un duș cald și de tihna unei zile pline de descoperiri. Ne-am odihnit bine – pentru că a doua zi urma ceva cu totul diferit: o porție zdravănă de natură la egaPark. A doua zi am schimbat ritmul. Am lăsat în urmă clădirile istorice și ne-am dus direct spre egaPark (foarte aproape de parcarea pt autorulote) – una dintre cele mai mari și mai frumoase grădini publice din Germania. Și spun asta fără exagerare. egaPark, un adevărat colț de rai pentru iubitorii de natură. Parcul este uriaș, impecabil întreținut și extrem de bine gândit. Plin de alei largi, grădini tematice, pajiști, fântâni, bănci și locuri de relaxare. Fiecare colț are altă energie, altă poveste. Grădina japoneză ne-a adus o doză de liniște, serele cu plante tropicale ne-au teleportat în altă lume, iar mirosul de flori ne-a însoțit peste tot. Cel mai special moment al zilei a fost vizita în căsuța cu fluturi – o seră tropicală în care trăiesc zeci de specii de fluturi exotici. Te plimbi printre plante mari exotice,luxuriante, colorate, în aer cald și umed (aidoma unei jungle amazoniene), și din toate părțile zboară fluturi colorați care ți se așază pe mână, pe rucsac, pe … pălărie. E ceva aproape copilăresc și magic în același timp – un loc unde e imposibil să nu zâmbești. E liniște, e calm, e o experiență care te face să zâmbești fără motiv. În egaPark sunt și zone speciale pentru familii cu copii, mici chioșcuri cu gustări, toalete curate și tot ce ai nevoie pentru câteva ore plăcute în mijlocul naturii. Dacă ajungeți în Erfurt, vă recomand cu drag să vă păstrați o zi doar pentru acest loc. Merită fiecare minut, e genul de ‘paradis’ unde poți petrece câteva ore bune fără să simți când trece timpul. Unde am stationat peste noapte cu autorulota: aici Wartburgstrasse / 99094 Erfurt Drumuri bune tuturor!