Clasament

ATLANTIC ROAD este drumul ce traversează un arhipelag format din mici insule și stânci legate prin 8 poduri, cel mai faimos fiind Podul Storseisundet, care are o formă curbată și pare să se prăbușească. Este spectaculos, însă am fost mai impresionat de Drumul Trolilor sau al Vulturilor.

Am intalnit si rulote mai mari decat Adria pe care ai vazut-o mai sus. E adevarat, putine, dar am vazut. Deci, se poate si cu rulota, curbele nu mi s-au parut foarte stranse aici. Cred ca ale noastre, din Cheile Bicazului, sunt mai stranse.

Un fel de Transfagarasan pe steroizi! Vad si o Adria rotunjita lasata pe acolo, deci se poate si cu rulota!

A urmat Drumul Trolilor despre care am făcut o scurtă prezentare în prima parte a topicului. Dacă e vreo imagine pe care am postat-o și la început, îmi cer scuze.

Nu este vorba de greselile gramaticale! Ci de cele de scriere la tastatura cu foarte multe greseli! Asa-numitele greseli tipo. Persista cu nonsalanta in a le face pana la punctul in care nu intelegi nimic din ceea ce scrie! A nu face nimic in acest sens deja este rautate/reavointa, iar parasirea forumului - pe care eu il consider a fi de calitate si nu precum devalmasia/rautatea/reclama agresiva de pe grupurile de pe Facebook - eu o consider un castig. De asemenea, nu este nimeni obligat sa repare in urma unui astfel de om. Timpul tau liber Antal, este limitat si mi-ar placea sa ai timp pentru altele, nu pentru asa ceva! Asa cum in ciuda problemelor mele medicale pot scrie un text cursiv si inteligibil la tastatura microscopica a telefonului si sa revin - uneori de cateva ori - si sa editez/corectez cand este cazul, asa am pretentia ca indiferent de gradul de cultura pe care il are cel care scrie aici, sa transpara bunul simt. E o zicala "arata-mi cum te imbraci ca sa-ti spun cine esti". In cazul unui forum inseamna "scrie si voi sti cine esti". Din experienta va spun ca atunci cand se incearca cocolosirea unor astfel de comportamente, inseamna doar sa prelungesti starea de fapt, pentru ca dupa o anumita varsta omul nu se mai poate schimba in bine. Argumentele pur si simplu nu conteaza pentru ei. Vor confunda ironia cu jignirea, iar atunci cand vor sa fie la randul lor ironici nu reusesc decat sa jigneasca! Eu consider ca fac parte din clanul oamenilor (inca) normali si mi-ar placea ca acest clan sa fie mai numeros!

Dar să continuăm... De la Drumul Vulturilor, am plecat către Drumul Trolilor. Prin imaginile de mai jos (o parte din ele) în cerc să arăt simplitatea scandinavilor care, de multe ori, este atât de încântătoare.

Îți mulțumesc și eu, la rându-mi, pentru aceste aprecieri! Ca orice om normal, mă simt minunat atunci când pot fi de folos oamenilor, dar și când alte persoane îmi împărtășesc pasiunea. Am o mică părere de rău, întrucât mi se pare că, în ultimul timp, forumul nostru este într-o oarecare decădere, în ceea ce privește postările, și, probabil, vizualizările. Sper ca, prin postările noastre, să reușim o oarecare revitalizare a acestor pagini. Mi-aș dori ca cei din echipa de administrare să reușească să fie mai grijulii cu toate amintirile, întrebările, răspunsurile și aprecierile noastre. Poate se gândesc să își lărgească echipa și să mai ia alături de ei dintre membrii activi, mai ales pe cei din ultima perioadă, cum ești tu (Mihai-Arad), NRLaurentiu sau alții. M-aș fi autopropus chiar și pe mine, însă sunt destul de stângaci în ceea ce privește administrarea unei pagini web (dacă m-am exprimat corect), așa că m-aș opri la a semnala unele postări pe care le consider nepotrivite. Ii multumesc încă o dataă lui Fejer Antal. Pe curând!

Salut @Andrey Vreau să îți transmit întreaga mea apreciere pentru prezența ta activă și constantă. Postările tale din Norvegia nu sunt doar o adevărată încântare vizuală, ci și o sursă de inspirație și informație pentru toți pasionații de drumeții și explorări. Fotografiile tale surprind cu o sensibilitate aparte frumusețea dramatică a peisajelor nordice – de la fiordurile impunătoare, la cărările care par să ducă direct spre cer. Iar descrierile traseelor pe care le parcurgi sunt atât de detaliate și bine scrise, încât mă faci să simt că sunt acolo, pas cu pas, alături de tine (voi!). Nu mai "măzgali" fotografiile, oricum nu ne dam seama cine-i in imagine. Crede-mă! Prin ceea ce împărtășești, nu doar că ne ajuți (mă ajuti personal) să descoperim locuri deosebite, dar contribui și la consolidarea forumului, unei comunități vii, unite de dragostea pentru natură și călătorii autentice. Este o bucurie să avem alături oameni pasionați, care știu să transforme fiecare aventură într-o poveste captivantă. Îți mulțumesc, încă o dată, pentru tot ceea ce aduci în acest spațiu. Așteptăm cu nerăbdare următoarele tale postări! Drumuri bune !

„Drumul Vulturilor”, cum îi spun localnicii și turiștii deopotrivă, este una dintre spectaculoasele șosele ale Norvegiei. Oficial poartă numele Ørnevegen, adică Drumul Vulturilor, și leagă localitățile Geiranger și Eidsdal, șerpuind pe versanții abrupți ai fiordului Geiranger. Pe o distanță de doar opt kilometri, drumul urcă vertiginos de la nivelul mării până la peste șase sute de metri altitudine, desenând pe munte un șir de unsprezece curbe strânse. Construit în anii ’50, el face parte astăzi din Ruta Turistică Națională Geiranger–Trollstigen, una dintre cele mai frumoase din lume. De-a lungul serpentinelor, priveliștea se deschide tot mai mult: jos, satul Geiranger pare o miniatură așezată între ape și păduri, iar fiordul strălucește în nuanțe de albastru și argintiu. În depărtare se zăresc cascadele Cele Șapte Surori, coborând ca niște fire de mătase de pe stâncile golașe. În vârf, la punctul de belvedere Ørnesvingen, o platformă suspendată deasupra prăpastiei oferă o panoramă amețitoare asupra întregului peisaj. Se spune că drumul și-a primit numele de la vulturii care obișnuiau să planeze deasupra stâncilor, profitând de curenții de aer cald ce se ridică din fiord.

Geiranger este unul dintre cele mai spectaculoase fiorduri ale țării, inclus în patrimoniul mondial UNESCO din 2005. Are aproximativ 15 kilometri lungime și este o ramură a marelui Storfjord. Este înconjurat de munți abrupți care depășesc 1.000 de metri înălțime. Din versanți se prăvălesc numeroase cascade, dintre care cele mai cunoscute sunt: De Syv Søstrene (Șapte Surori) – șapte șuvoaie paralele care coboară direct în fiord; Friaren (Logodnicul); Brudesløret (Voalul Miresei) – o cădere de apă mai subțire, care creează o perdea fină de vapori. Călătoria cu ferry pe acest fiord a fost destul de scumpă, cred că am plătit vreo 200 euro, însă a meritat. Peisajele mi-au adus aminte de de cele ale noastre, de la Cazanele Dunării. În una din poze am încercat să surprind o formațiune stâncoasă antropomorfă care iarăși mi-a amintit de Cazane, și anume de chipul lui Decebal.

De la Briksdal, am plecat către Hellesylt, de unde avea să ne îmbarcăm pe ferry pentru a străbate faimosul fiord Geiranger.

Ok, să mergem mai departe! Briksdal este o limbă de gheață desprinsă din uriașul Jostedalsbreen – cel mai mare ghețar continental al Europei. Briksdal se revarsă ca o mare înghețată între pereți de granit, oprindu-se brusc într-un lac de un turcoaz ireal, născut din topirea sa lentă. Drumul spre ghețar pornește din satul Olden (unde am înnoptat şi noi), o așezare mică și liniștită de pe malul fiordului, și urmează serpentinele văii până la Briksdalbre Fjellstove, poarta de intrare în lumea albă a gheții. De aici, călătorul are de parcurs aproape trei kilometri pe jos – o plimbare ușoară, presărată cu cascade, mușchi verde și priveliști de poveste. Cei mai puțin dornici de efort pot urca într-un mic vehicul electric, botezat cu umor „troll car”, care urmează aceeași potecă.

Îți mulțumesc pentru aprecieri! Nu sunt ajuns cu topicul nici la jumătatea vacanței. M-am oprit o perioada de timp din cauza postarilor pornografice puse pe acest topic. Nu consider moral sa continui pana nu sunt șterse. Am facut destul de multe apeluri pana acum la administratorul (administratorii) forumului, nu prea s-au concretizat aceste apeluri. Sigur, nimeni nu are vreo datorie față de mine, personal. Însă cred ca e o datorie a administratorului sa administreze acest forum principial. O sa mai aștept...

@Andrey, felicitări pentru o vacanță reușită! Eu nu mă pot sătura să citesc despre aventurile altor colegi, mă inspir de la voi. La cat mai multe ieșiri superbe!

Foarte ciudate ultimele postari de pe acest forum. Probabil, administratorii au scapat situatia de sub control?! Ma intreb daca postarea de mai sus chiar este a lui VICTOR POLI care e membru de cativa ani buni aici si, pana acum, a avut postari serioase. Pentru o perioada de timp, pana se vor sterge postarile pornografice si pana cand ni se va spune ce s-a intamplat, voi renunta sa mai postez aici. Imi pare rau! Este un site care imi este foarte drag, de aici mi-am luat primele informatii despre rulotism, insa, din pacate, postarile despre care vorbeam sunt foarte deranjante pentru mine. Pe curand...

Am mai postat aici cateva poze si filmulețe: https://youtu.be/5KX6Qr0AVSw?si=koBwHmN-0LT35O7K

Ruta 55 este un alt traseu pitoresc al Norvegiei care atinge cea mai inaltă altitutide a unei şosele europene, anume 1434 metri.

SKJOLDEN este un mic sat din Norvegia, situat pe linia traseului 55 (unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din Norvegia), aflat chiar la capătul celui mai lung fiord din lume – Sognefjorden (aprox. 205 km lungime). Prin urmare, este punctul cem mai interior al ţării unde pot ajunge vase mari de croazieră.

TINDEVEGEN este un drum pitoresc care ajunge la o altitudine de cca 1300 metri. La început, inclinaţiile sunt foarte mari, drumul foarte îngust, iar curbele foarte stranse. Cred că e foarte dificil sau imposibil să nu agăţi o rulotă, cel puţin pe dedesub. Am văzut o platformă auto goală tractată de un suv care atingea în curbele de pe coborâre destul de mult. Ne-am întâlnit cu destul de puţine maşini în cei 20-30 km pe care i-am parcurs. Ne-a impresionat faptul că am văzut vreo 5-6 familii cu copiii de câţiva ani care innoptau în corturi în acest ,,pustiu”, desi spre dimineaţă temperaturile ajungeau pe la 8-10 grade. Prin toate aceste drumuri şi locuri ,,pustii” prin care am trecut, pe lângă peisajele şi multe alte minunăţii pe care le-am văzut, m-a mai impresionat ceva: foarte multe linii de tensiune. Toţi munţii sunt traversaţi de cabluri întinse pe stâlpi înalţi şi foarte înalţi.