Clasament

Weekend excelent și numai drumuri bune vă doresc!

Buna dimineata tuturor In sfarsit ne pregatim sa plecam acasa. A fost destul din Budapesta. E oras foarte frumos, dar cand vi aici cu probleme, de loc nu mai este atractiv. Va doresc tuturor colegilor multa sanatatea sí weekend minunat

Vă doresc o dimineață frumoasă și un weekend liniștit !

prieteni si un weekend placut sa aveti !

prieteni si o la fel de bună!

si o zi excelenta.

! O zi buna !!

@ @Andreea P! @Florin Males! @Radul @Stan Ioan! @Mihai Pencea! @Bulai Razvan! @Lucian Mateut! @Cbdd!

. O zi buna sa aveti.

Salut Antal este mai bine acasa decat oriunde, totusi daca trebue este bine si acolo unde trebue mers daca acasa nu putem rezolva. Drum bun

La multi ani si sanatate si din partea noastra, colegilor care astazi 26 ianuarie isi sarbatoresc ziua de nastere

LA MULTI ANI colegilor @Andreea P, @Florin Males, @Radul, @Stan Ioan, @Mihai Pencea, @Bulai Razvan, @Lucian Mateut si @Cbdd

colegilor care astăzi, 26 ianuarie, își sărbătoresc ziua de naștere @Andreea P @Stan Ioan @Florin Males @Radul @Cbdd @Lucian Mateut @Bulai Razvan @Mihai Pencea

50 km/h la nivel 7 ????????? timp de 1 ora ?????? no way... cred ca Lance Armstrong ar plange in pumni de ciuda vazand o asemenea performanta Un ciclist obisnuit, pe sosea, dupa o ora de pedalat obtine o medie de 20 km/h. Daca are ceva antrenament, ceva mai mult, tot pe sosea, obtine cam 30-35 km/h. Dar 50 ? Nivel 7 ? - adica urcand un munte ? 1 ora ?... simpatica reclama producatorului

Catalin, incerc pe cat posibil cand fac o postare, aceasta sa fie cat mai pe intelesul tuturor, ma straduiesc cel putin. In postarea cu pricina am si subliniat esentialul, ceea ce trebuia retinut. Nu vad ce rost a avut intrebarea ta anterioara. Nu ai inteles textul subliniat ? Daca este cum spui, ca de fapt ai fost animat de cele mai bune intentii cu acea intrebare, atunci imi cer scuze !

, Duminica placuta tuturor!

Buna seara tuturor. In sfarsit aproape de casa, mai avem putin dar foamea ne a obligat sa ne oprim la Popasul Avrig sa mancam ceva. Si mancarea este mai delicios aici ín tara. O seara placuta va doresc tuturor oriunde va aflati

LA MULȚI ANI, bucurii, vacante frumoase și numai bine aniversaților de azi!

Multumesc frumos pentru urari si sa ne vedem cu bine.

Salut ! Daca ajungem sa stam pe loc 40 de minute cu motorul pornit in trafic, e grav, sigur avem o problema ! Suntem ambitiosi tare. Eu dupa primele 4-5 minute l-as opri. :))) Catalin, de ce compari o situatie fortuita, neprevazuta cu una luata cu buna stiinta ? Chiar se compara cele doua situatii ? Eu daca am scris ceea ce am scris, am dorit sa ajut, sa dau un sfat util, patit fiind. E buna si caterinca, dar nu aici unde discutam de lucruri serioase ce pot fi utile colegilor.

O seara buna va doresc.

Seara bună tuturor și week-end minunat!

@Nelu Predonu Scrie ti putin pe acest forum, da o faceti foarte bine! Bravo !

Te așteptăm în mijlocul nostru...cu ceva bisericesc ...

(utima parte) Ne-a prins înserarea pe drum căutând un loc de înnoptat. Am intrat la un hotel din Bahia Ingles și am închiriat două camere. Se lăsase răcoarea odată cu întunericul și piscina mi-a adus un zâmbet greu de oprit Era chiar răcoare... A doua zi dimineață după micul dejun am făcut plinul cu motorină și ne-am așternut la drum continuând coborârea spre sud, de-a lungul coastei. Și eu și Seasick am fost cu telefoanele în rețea în această tură și a rezervat ușor două camere online, la un hotel din Valparaiso. Trebuia să ne grăbim pentru a ajunge pe lumină pentru a ne bucura puțin de oraș. Înainte de a ne apropia de La Serena am mutat “rezerva strategică” de motorină din canistră in rezervor și am dăruit cadou canistra goală unuia de la o stație de alimentare. Părea foarte fericit de acest cadou neașteptat. Dacă tot am oprit într-un loc unde se putea spăla mașina, am hotărât să-i redăm lustrul inițial. Probabil din plictiseală, și recrutul și Seasick s-au înghesuit s-o spele până i-au tocit vopseaua... Orașul La Serena mi s-a părut urât și sufocant. Am încercat să trecem prin el și să ieșim cât mai repede. Alunecarea apusului în apele Pacificului ne-a prins la intrarea în traficul de sfârșit de săptămână din Valparaiso. “Where is this hotel?”, am întrebat încercând să-mi protejez ochii de razele roșiatice ale soarelui pe cale să dispară în adâncuri. Indicațiile ambelor GPS-uri păreau să contrazică realitatea din teren și an bâjbâit puțin până am nimerit dealul abrupt pr care se afla cocoțat hotelul. Strazile înguste de acces se avântau in pante care păreau greu de urcat chiar și la pas. Noroc ca era uscat și roțile din spate au patinat mai puțin la urcat. Intrarea în micul garaj al hotelului era in mod cât se poate de clar proiectată pentru mașini mai mici decât troaca noastră... A urmat puțin “circ” cu o intrare în garaj “din bucăți” și cu treceri de muchii de perete la o “foiță de țigare”... Recepționerul nu mai părea convins că făcuse o afacere închiriindu-ne cele două camere... Cum am scăpat de mașină am pornit ca din oușcă spre funicularul din apropierea hotelului, care avea să ne coboare direct în centru. Era vineri seara și tocmsi începea forfota... Pe la 23:00 am pornit inapoi spre hotel pe străzi laturalnice și am intrat intr-un excelent amplasat restaurant “de cartier” chiar la închidere. Ne-au primit ospitalieri și ne-au îmbiat cu bere “Nomad”... Mâncarea a fost delicioasă. Puțin după miezul nopții ne-am retras la hotel. Recrutul s-a dus la culcare in camera ei în timp ce eu cu Seasick am mai întins o Coronita admirând de pe acoperișul hotelului salba de lumini a orașului. Muzica unui club din apropiere s-a auzit până pe la 04:15. A doua zi de dimineața ne-am anuzat puțin cu scoaterea Nissan-ului din garaj, reușind neintenționat să sculăm toate clădirile din jur cu diesel-ul nostru “strâns în căpăstru” în timpul manevrelor de doar câțiva țoli înainte și înapoi... Undeva la jumatatea drumului intre Valparaiso și Santiago am oprit pentru un ultim delicios mic dejun. Am predat cu bine Nissan-ul la aeroport, dar am decolat cu mai bine de o oră întârziere datorită unei defecțiuni tehnice. Din păcate, întârzierea ne-a plasat e aeroportul din Bogota, Columbia, după ce legătura noastră spre New York decolase. Ceea ce a implicat un nou val de formalități de vamă pentru a intra pe teritoriul Columbiei. Pană s-au dezmeticit și cei de la compania aeriană să ne ducă la un hotel potrivit, după ce inițial ne-au eliberat vouchers pentru un alt hotel unde nu mai existau camere libere, a trecut de 01:00 dimineața. Ironia era că am fost repartizați în camere de 5 stele pentru aproape 3 ore de somn pentru că la 4:30 dimineață trebuia să fim înapoi în vama aeroportului pentru a ne îmbarca in prima cursă spre New York. Si cei de la hotel au fost extrem de amabili și la 01:45 dimineața ne-au adus la camere o cină cu niște porții imense imposibil de consumat... Practic am avut timp să ne scăldăm puțin la duș și să atingem în treacăt pernele... La 04:30 eram înapoi în vamă gata să plecăm spre casă. Era deja dumincă dimineață și a doua zi urma prima luni de servici a noului an. (sfârșit) Ne-am trezit devreme la Bahia Ingles pentru ca stiam ca aveam inca un drum lung pana la Valparaiso. Evident, nu aveam timp de piscina... Continuam "marshul" spre sud de-a lungul coastei Pacificului. La o statie de alimentare ne-am decis sa transferam motorina din canistra in rezervor. Nu mai consideram necesara "rezerva strategica"... Dorinta recrutului sa ajute "la motorina" era de neclintit.. Nici Seasick n-a vrut sa ramana cu mainile in san... Au "tocit" vopseaua Nissan-ului... Traficul de sfarsit de sapatamana la intrarea in Valparaiso. Undeva sus pe unul din dealuri, am gasit si intrarea pe alea care conducea la intrarea garajului hotelului... Urma trecerea prin "poarta, apoi pe trotuar pe langa masina parcata pe dreapta, apoi intoarcere ingusta de 90 de grade unde se infunda aleea, urmata de alta intoarcere de 90 la dreapta pe ingusta poarta a garajului hotelului... Acea ultima intoarcere a necesitat cele mai multe manevre pentru a nu zgaraia Nissan-ul... distractie.. Portiune din poarta (inchisa) a hotelului si fatzada hotelului... Video jurnalul va curpinde si o secventa alocata acestei manevre... Vedere a portii garajului din interior.. Receptia hotelului purta inca "vesmintele" de sarbatoare... Scara interioara care conducea din garaj la camere. Balconul camerei noastre avea deschiderea spre piata centrala, faleza si port... Recrutul a primit o camera la un etaj mai jos, dar privelistea era aproape aceeasi. Peretele cladirii vecine, adiacenta hotelului... Nissan-ul a ramas parcat in garaj. Plecam la pas. Coboram panta abrupta pana in centru cu funicularul din apropierea hotelului. La pas spre piata centrala... N-am mai vazut troleibuze de multi ani... Valparaiso, zona centrala Cine poate rezista acestor cirese?... Se innopteaza... Ne intoarcem spre hotel pe strazi laturalnice sa prindem si cealalta fatza a orasului. Un tip in stare de ebrietate s-a bagat singur in seama si m-a interpelat. I-am vorbit ca la NY... Chiar nu cred ca ar fi trebuit sa ne temem de ceva... Seasick si recrutul merg in fata si eu le supraveghez din ariergarda.. Funicularul inchide la ora 23:00... noroc ca am prins un restaurant sus in deal tocmai cand se pregateau sa inchida. Au fost amabili si ne-au primit. Nu-i rea nici berea asta... Recrutul se retrage la culcare in camera ei si eu cu seasick mergem pe acoperisul hotelului sa mai intindem o Coronita dupa miezul noptii... cum le sta bine calatorilor plecati pe un drum fara sfarsit... Noapte buna, Valparaiso... Buna dimineata, Valparaiso.. Ultimul desert in Chile, undeva pe marginea soselei intre Valparaiso si Santiago. Am predat Nissan-ul si am luat autobuzul pana la terminal... Plecam din Santiago cu mai mult de o ora intarziere si pierdem legatura de NY din Bogota... In autobuzul care ne duce de la avion la terminal in aeroportul din Bogota, Columbia. iar ne apropiem de miezul noptii... Ajungem la hotel in Bogota, dupa ora 01:00 dimineata. La 04:00 dimineata vine o masina sa ne ia inpaoi la aeroport. Am ajuns in sfarsit n taxiul care ne duce de la JFK in NY, acasa... Nu stiu daca va mai avea cineva chef sa vizioneze si jurnalul video dupa aceasta prezentare, dar pricum sper sa fie gata in cel mult doua luni...

A propos de corugatii nu vreau sa ramana nimeni cu impresia ca incurajez in vreun fel un anume mod de abordare. Asa am procedat eu in situatia, sau situatiile, respective. Cel mai important aspect este ca fiecare trebuie sa adopte procedeul potrivit situatiei, expertizei, si gradului de fiabilitate a masinii si echipamentelor. Cunosc despre Raliul Paris-Dakar, dar ma amuzam cum numele unei localitati din Africa a devenit un fel de "brand" global... Singurele felicitari le merita "recrutul" pentru anduranta... Multumim pentru timpul dedicat cititului si pentru cuvintele prietenoase.

(partea a 16 a) Am sunat deșteptarea la 06:45. Aveam camerele adiacente într-un colț mai izolat al cl curții pe care o vedeam pentru prima dată pe lumină. Aerul era cald și uscat. Am ajuns la micul dejun în restaurantul hotelului la 07:20. In afara personalului de servici, toată lumea părea să dormă încă. Or fi fost cu toții la Revelion în timpul nopții ce tocmai trecuse?... M-a amuzat piscina. Oare, vine cineva în inima deșertului Atacama pentru a sta la oiscină? Probabil că da. Probabil că sunt aceeași oameni care comandă la masă langostini la peste 400 Km de țărmul oceanului, sau friptură de vacă intr-un mic sat pescăresc așteptându-se să fie totul proaspăt... Sau dracu’ știe pentru ce fel de pantofar fusese amenajată piscina aia în mijlocul deșertului. După un mic dejun excelent cu ouă proaspete și brânză de capră și roșii de grădină din vreo curte locală, chiar și cutia de RB părea proaspătă... Am făcut plinul la motorină și la 08:05 am pus cap compas est spre Laguna Miscanti, aflată la vreo 100+ km est de San Pedro de Atacama. Știam că șoseaua urca rapid la peste 4,000 m. altitudine și am luat din recepția hotelului câteva frunze uscate de coca. Cu ani în urmă când am făcut la pas traseul Inca în Peru, învățasem că frunzele de coca mestecate anută la durerile de cap. Laguna Miscanti se află la 4,140 m , dar șoseaua a urcat pâna pe la 4,600 m înainte de a ajunge la ea. În lipsa timpului adecvat de aclimatizare. la cel mai mic efort aerul rarefiat producea o stare apăsătoare și o senzație neplăcută de insuficiență respiratorie. Încercam în mod deliberat să respirăm adânc și des pentru a evita durerea de cap și amețeala. Ni se alterase puțin și modul de a vorbi... În mod paradoxal, recrutul nu reclama nici un simptom și se zbenguia ca un pește în balta preferată. În timp ce Seasick și cu mine urcasem pe Kilimanjaro, prin Anzi si pe High Sierras în California, recrutul era pentru prima dată la peste 2,000 m (!) După Laguna Miscanti am coborât în Salar de Atacama pentru a fi îmbrățișați dintr-un orizont intr-altul de un imens cămp de sare. Am revenit în micul orășel San Pedro de Atacama pe seară. Seasick și recrutul au primit “învoiri” și au hotărât sa-și petreacă acest prim și unic timp liber cutreierând magazinele pentru turiști... Dacă aș fi știut că așa iși vor irosi singurele câteva ore de “timp liber” ale acestei ture de iarnă în Chile, aș fi planificat un program organizat... Am mâncat aproape bine la un restaurant pentru turiști. Din păcate bucătarul a stricat bunătate de miel preparându-l ca la cantina unui șantier de construcții. În mod cert nu orice imbecil îmbrăcat în alb poate pretinde că este doctor, frizer, sau bucătar. Pe la ora 22:00 ne-am retras langa piscina hotelului nostru si am deschis sticla de "Crabs" adusa tocmai de la Ushuaia pentru a spala gustul compromis al mielului. Ne pregateam de somn până la 05:39 când planificasem deșteptarea. Camere adiacente intr-un coltz izolat. Hotelul nostru era linistit si avea un aer placut. Am fost primii la micul dejun pe 1 ianuarie... Piscina din mijlocul desertului... really? Neah... In cautarea unicei statii de carburanti, care se afla dosita intr-o curte (!) Daca motorina e, orice poate fi... Pe cai... Plecam spre est cam 100+ Km. Hai in Salar de Atacama. Un camp nesfarsit de sare... Spre seara am acordat "invoire" trupelor si... au hotarat sa-si iroseasca timpul liber prin magazine. San pedro de Atacama este mic dar plin de viata... Hai sa uram la multi ani si cunoscutilor din LA. Si daca tot e conectie, hai si celor de la Constanta si Bucuresti. San Pedro de Atacama... Alegem un restaurant turitic unde, in ciuda decorului, mielul n-a fost pe masura asteptarilor. Hai sa spalam gustul pe terasa de la piscina hotelului cu vinul nostru carat tocmai de la Ushuaia... (va urma)

(partea a 15 a) N-a fost ușor. Dar n-a fost nici imposibil. La 23:41 parcasem Nissan-ul și opream motorul în San Pedro de Atacama. Trecuseră 29 de ore de când mă urcasem la volanul primei mașini în aeroportul din Santiago... dupa 5+ ore de zbor din Insula Paștelui... după o noapte nedormită datorită arsurilor de la plajă... după o lungă zi de cutreiarat insula... N-am mai descărcat bagajele din mașină Voiam și noi să prindem ultimele minute ale anului închinând un pahar de șampanie. In mod absolut neașteptat, restaurantul cochetului nostru hotel închisese și cu excepția recepționerului, era liniște și întuneric. Mai erau 11 minute până la miezul nopții... “I saw an open restaurant around the corner. We go there...” “Era deschis?”, a intrebat recrutul. “Yep!...” “OK, let’s go...”, mi-a completat Seasick fraza și gândul. Cele 2-3 străzi din centrul orășelului San Pedro de Atacama erau încă animate. Turiști de toate vârstele păreau să se plimbe fără scop și adresă animați de o voie bună contagioasă. De undeve dintr-o curte din dreapta pocneau niște artificii. Restaurantul încă deschis avea un aer inconfundabil de cârciumă de cartier. Mese și scaune strâmbe și ieftine, fețe schimonosite de oboseală și alcool și, la fel de prețioasă ca proverbială frișcă de pe tort, restaurantul avea o “all female band” care behăia sinistru... În momentul ăla parcă mi-aș fi dorit să am amândouă urechile înfundate. În ciuda atmosferei de atelier de tinichigerie, ne-a trebui puțin timp să găsim o masă liberă. Mai erau 4 minute până la sosirea lui 2019. Nu aveau șampanie. De nici un fel. Inainte sa ne asezam la masa am strigat cât am putut de tare. “Tres Coronitas, por favor!” Și telefonul și ceasul de la mână arătau ora 00:00 “Hai La Multi Ani și un An Nou cu sănătate și cât mai multe bucurii!..” “La Mulți Ani!...” Am îmbrățișat-o pe Seasick. “I love you, mate!...” "I love you too..." Am îmbrățișat și recrutul. “La Mulți Ani, mamă...” Berea a sosit la 00:03. Intr-un fel pierdusem cursa pentru 3 minute. Asa a fost sa fie... “Cheers!” Cele 2-3 stradute din centrul oraselului erau inca animate. Se apropia trecerea dintre ani si asta era cea mai apropiata carciuma deschisa.. Ne este si foame dar vrem sa ciocnim un pahar de sampanie la miezul noptii. Aveam sa aflam ca nu aveau nici un fel de sampanie... Tres Coronitas, por favor... Formatia de gagici lipsite de talent, dar foarte inimoase, behaia sinistru... Sa fie primit, like, who cares?... Intentia conteaza... La Multi Ani, 2019! Am servit cate o ciorba dubioasa si o friptura ce aducea a bucata de kevlar. Asta e... Pe la 01:20 dimineata ne-am retras la culcare. Ne astepta o noua zi de explorat in numai cateva ore... (va urma)

Mergi te rog la Alaska Energy-este pe centura Bucuresti -Otopeni catre Stefanesti de jos-eu am cumparat de la ei direct 350 lei am mai luat cablu tot de acolo mufe de contact cam 370 lei panou de 100 w. Am vazut ca locuiesti in Bucuresti.

marktplaats.nl speurders.nl

In urma cu ceva timp, m-am contrazis cu un rulotist pe tema panourilor fotovoltaice si anume care este mai eficent. Eu avand panou monocristalin am sustinut ca este mult mai bun pe timp noros sau lumina scazuta.Am cautat pe net diferentele si au iesit cam asa: As incepe prin a spune ca insusi denumirea panourilor -monocristaline sau policristaline – poate contura o idee in legatura cu tehnologia de fabricare si caracteristicile panourilor fotovoltaice cristaline. Panourile Policristaline descriere: Geam cu continut scazut de fier-Permite radiatiei solare sa treaca , grad scazut de reflexie a luminii Folie EVA Celule Policristaline Folie EVA Tedlar Rama Aluminiu Anodizat Cutie de legaturi Panourile Monocristaline descriere: Geam cu continut scazut de fier-Permite radiatiei solare sa treaca , grad scazut de reflexie a luminii Folie EVA Celule Monocristaline Folie EVA Tedlar Rama Aluminiu Anodizat Cutie de legaturi Pana in acest punct avem descrieri aproape identice, singura diferenta fiind tipul de celule folosite la fabricarea celor doua tipuri de panouri , respectiv celule monocristaline si celule policristaline – de unde si denumirea panourilor pe baza de cristal de siliciu in functie de tipul celulei . Materia prima pentru procesul de productie al celulelor este siliciul . Acesta este obtinut in urma unui proces industrial , denumita metoda Jan Czochralski .Metoda Czochralski de crestere a cristalelor este folosita pentru a se obtine mono-cristale de siliciu . In urma utilizari acestei metode in procesul tehnologic , rezulta lingourile de siliciu mono-cristal , materie prima cu un grad mare de puritate din punct de vedere chimic. Lingourile de siliciu mono – cristal sunt feliate in straturi foarte subtiri si reprezinta materia prima pentru celulele fotovoltaice monocristaline . “O celulă solară constă din două sau mai multe straturi de material semiconductor, cel mai întâlnit fiind siliciul. Aceste straturi au o grosime cuprinsă între 0,001 și 0,2 mm și sunt dopate cu anumite elemente chimice pentru a formajoncțiuni „p” și „n”. Această structură e similară cu a unei diode. Când stratul de siliciu este expus la lumină se va produce o „agitație” a electronilor din material și va fi generat uncurent electric.(Sursa Wikipedia) .” Celulele Monocristaline : Aspect uniform Culoare albastru inchis spre negru Randament mare intre 16% – 20% Siliciul folosit are grad mare de puritate din punct de vedere chimic , de unde si eficienta acestor celule Eficienta mai buna in conditii de soare mai slab , chiar nori sau cer innorat Eficienta mai scazuta in conditii de temperaturi caniculare Celulele Policristaline : Aspect neuniform – seamana cu placile din lemn de OSB Culoare in diferite nuante de albastru Randament 12% – 16% Materia prima este siliciul ramas in urma prelucrari lingourilor de siliciu folosite pentru celulele monocristaline Un pic mai ieftine decat celulele monocristaline Eficienta mai buna in conditii de temperaturi caniculare Eficienta mai scazuta in conditii de luminozitate redusa Tinand cont de caracteristicile panourilor fotovoltaice prezentate mai sus , cei pasionati de energia fotovoltaica pot lua o decizie in alegerea tipului de panou pe care il vor cumpara si utiliza . Trebuie tinut cont si de faptul ca : Panourile solare monocristaline au o productie de curent pe parcursul unui an mai mare cu 15 % fata de cele policristaline Chiar daca panourile monocristaline sunt mai sensibile la temperaturi ridicate , nu vom fi afectati de acest lucru , avand in vedere ca vara este soare din belsug si ziua este foarte lunga , practic o sa avem curent la discretie Momentele importante , sa producem si sa beneficiem de curentul necesar , sunt atunci cand afara este innorat sau luminozitatea este scazuta sau iarna cand ziua este scurta si avem nevoie de eficienta la incarcare , pentru a incarca acumulatorii intr-un interval de timp cat mai scurt. Cam asta este tot pentru moment , sper sa ajute informatiile prezente mai sus .Daca sunt neclaritati sau aveti ceva de adaugat pentru o informare cat mai buna a celor interesati in legatura cu acesta tehnologie , sunteti invitati sa contribuiti cu informatii suplimentare in cadrul acestui articol.