Clasament

Buna dimineata, sa aveti un weekend de vis!

O dimineață frumoasă și o sâmbătă excelentă vă doresc !

Neața bună tuturor și o sâmbătă liniștită și frumoasă vă dorim !

si un weekend frumos sa aveti !

colegi Weekend minunat tuturor, oriunde v-ați afla!

prieteni ! Ca de obicei și spre Letca Nouă la ruloteală...

(partea a 14 a) Șoseaua era liberă. Deși relativ scumpă datorită numeroaselor puncte de colectare a taxelor succesive, șoseaua semăna cu o autostradă cu două benzi pe sens bine întreținută. Cu excepția acestor numeroase gherete de plată, oare chilienii cum se împăcau cu aceste taxe care se făceau simțite clar la bugetul unei călătorii, și cu excepția cătorva pante mai accentuate, ieșeam rar din viteza a șasea și încercam să mențin o viteză de 130 kmh. Motorul zumzăia intr-un allegro vioi și mai rămăsese pedală în caz ar fi trebuit să ne grăbim și mai mult. Nu cunoaștem stilul de abordare al polițiștilor chilieni și nici nu doream să aflu. N-am trecut de 130 kmh. Poate doar pe vreo pantă de coborâre mai lungă și accentuată. Și sunt câteva prin Anzi... Pe la 04:00 se făcuse frig în mașină și a trebuit să reglez căldura pentru că toți trei eram zgribuliți. Interiorul mașinii s-a încălzit rapid și am simțit o plăcută relaxare a mușchilor. În ciuda usturimii persistente de pe piept și antebraț, amplificstă de valul brusc de căldură introdus de instalația de climatizare a mașinii, scaunul părea să-mi încapă mai confortabil oboseala corpului. Inevitabil, s-a strâns perfida îmbrățișare a somnului care îmbiat de căldură se încolăcea peste reflexe. Incepuseră să usture și ochii. Recrutul părea să moțaie pe bancheta din spate iar Seasick dansa cu somnul în dreapta mea. Eram încă departe de San Pedro de Atacama... Am hotărat că este mai precaut să alimentăm la prima stație de carburanți, si pentru a evita joaca cu canistra de rezervă, dar si, poate chiar mai important, pentru a mă înviora puțin. Stațiile de alimenare cu combustibil la nord de Villa Alemana se răresc treptat până dincolo de 100+ Km între ele și Nissan-ul nostru părea destul de însetat când trecea peste 90 kmh. Am alimentat rezervorul mașinii și mi-am adăugat și mie o cutie rece de RB. “Dormiți?” “Nu... Stăteam așa...”, s-a grăbit să răspundă recrutul. “I was resting my eyes...”, a adăugat și Seasick după un căscat lung și molipsitor. “Mie mi-e foame!”, am declarat eu belicos. Am demarat și am reintrat pe șosea. Începuseră să apară câteva camioane răzlețe. “Dacă vedeți vreun loc unde se poate mânca, oprim...” “It’s too early...”, a mai căscat o dată Seasick “I’m sayin’... când o fi să vedem ceva deschis...” Începusem să deslușim clar pe partea dreaptă a drumului din loc în loc semne de lemn pe care scria de mână cu o caligrafie apetisantă, “QUESO”. Din păcate, nu se zărea încă țipenie de vânzător. Zâmbetul zorilor au ajutat într-o oarecare măsură depășirea momentului critic al oboselii. Era ultima zi a lui 2018 și încă nutream speranța că vom ajunge la destinația noastră, la San Pedro de Atacama. “Here! Vinde queso...”, s-a entuziamat Seasick brusc. Era o parcare mai mare unde părea să fie un chioșc unde se vindea brânză și pâine. Puține feluri de mâncare pot fi la fel de gustoase și apetisante decât o bucată de brânză de capră cu pâine de casă, intr-o dimineață înghiontită de foame... Căldura soarelui ne-a găsit continuându-ne galopul spre nord și spre inima deșertului Atacama. “We’re running low on cash.”, a anunțat Seasick la urmâtoarea gheretă de plată. Aveam sa pierdem mai bine de doua ore in tentativa nereusita de a gasi o banca deschis dispusa sa schimbam bani in orasul Copiapo. Nimeni nu voia sa mai efectueze schimburi valutare in ultima zi a anului... (?) Pana la urma am negociat cu managerul unei statii de combustibil pe sosea sa ne schimbe bani. Inca un RB pentru mine si diesel pentru calul meu.... Tot inainte, spre nord... Am hotarat sa alimentam la fiecare jumatate de rezervor. Autostrada se termina si drumul continua o portiune spre nord de-a lungul coastei Pacificului... Asezarile se raresc semnificativ pe masura ce inaintam. (va urma)

Salutari tuturor. O zi de sambata minunata va doresc si multe distracti

si o zi de sambata excelenta, va doresc!

sa aveti o zi buna !

Orice sistem de incalzire prezinta pericol! Incendiu sau explozie. Daca nu sunt utilizate corespunzator si nu sunt luate toate masurile de siguranta. Sau invers, orice sistem de incalzire este sigur daca sunt luate toate masurile de siguranta si este utilizat corespunzator! @Tamas Gyori zice asa: vreau o rulota stationara, in care sa locuiesc si la care sa folosesc incalzire cu lemne. Ori exista o multime de rulote folosite de paznici, oieri, etc. in care sunt montate sobe. Incalzirea cu curent costa foarte mult (cea mai scumpa), iar omul spune ca n-o duce grozav cu finantele. Tot scump costa si cea cu butelii, mai ieftina e cea cu lemn si cea mai ieftina e cea cu gaz metan de la conducta (ceea ce nu e cazul) Incalzirea cu lemn presupune : - sa ai o sursa de lemn pentru foc constanta si in proximitate; - sa ai un spatiu destinat depozitarii lemnului ferit de intemperii (magazie, bordei, etc.) Pentru minicentrala trebuie sa ai sursa de curent, dar obligatoriu trebuie sursa de energie de rezerva. Respectiv acumulatori plus invertor sau generator cu motor termic dar, iarasi obligatoriu, echipat cu AAR (Anclansarea Automata a Rezervei ). Asta pentru situatiile in care se "ia curentul" taman cand ai foc in centrala. O instalatie de felul asta plus sursa de rezerva nu costa putin si se amortizeaza in timp Parerea mea!

rulotisti!Din ciclul una pe zi :

Neverending story!

Acum incerc o noua experienta la dorinta nepotilor mei, turism cu autorulota.E o micuta de 5, 6 m, pe sasiu Ford Tranzit de 2500 cc, prima inmatriculare in Italia 1996, adusa in tara in 2018.are 4 locuri cu centuri, 6 de dormit (4 adulti si 2 copii ), dotari standard, aragaz, frigider, soba truma cu vent de 12v? baie cu dus , boiler pe gaz, marchiza Fiamma de 5m,cauciucuri iarna noi cumparate in ziua achizitiei, consum intre 9-10 %, viteza maxima din constructie 115 km/h, viteza economica 80-90 km /h .Acum a intrat in proces de igenizare, schimbat perdelute, draperii, tapiterii etc..sper sa devina o ,, cocheta" batranica..ñ

prieteni A venit timpul sa va mai povestesc ce am mai facut la conversie ca singur sunteti nerabdatori sa aflati A sosit momentul sa ma indrept spre linia de finish a lucrarilor .... deci am lucrat la finalizarea peretelui din dreapta, cel dintre baie si scaunul soferului; volanul e pe partea "gresita", pe dreapta A trebuit inainte de toate sa fac niste modificari in trasele electrice, initial am dorit sa montez toata electrica/conectica/sigurantele in partea superioara a peretelui dar s-a dovedit la o masuratoare mai exacta ca invertorul hibrid incape prea "la fix" si este greu de manevrat firele. Asa ca am reconfigurat, lasand in locul initial doar sigurantele 12V/220V si mutand invertorul in compartimentul de sub bancheta. Dupa ce am rezolvat problema asta m-am ocupat sa tai si finisez placajul de 9mm cu care am imbracat complet peretele dupa care am decupat cu freza pe conturul ferestrei. A urmat lipirea velurului si montarea garniturii de la geam (doar de decor, nu etanseaza nimic). Pasul urmator a fost sa ma apuc de confectionat dulapul suspendat. Am reusit sa fac partea frontala, am lasat-o pe pozitie pana maine sa se usuce aracetul dupa care voi trece sa finalizez Maine seara sper sa va pot prezenta dulapul suspendat terminat (fara usi montate, inca nu am balamalele) si poate inceputa cutia banchetei

Suntem off -topic Gabi aici... Sigur că se ține, altfel vorbim ca să ne aflăm în treabă? Odată ce am făcut invitația, voi fi acolo indiferent ce s-ar întâmpla!

Poate vin și eu o noapte că sunt la 80 km.

Buna seara tuturor.

Salut Pentru dus ajunge si o baterie din ups de 7,2 Ah care intradevar se poate reincarca la sistemul solar de pe rulota. Eu folosesc asa ceva de 4-5 ani cu succes. O zi buna

Buna seara tuturor. O seara minunata si un weekend plin de distracti va doresc, ori unde va aflati

Seara bună prieteni și week-end plăcut tuturor!

Pai cred ca toate sunt montate spre fata, la mine la fel

Bună ziua, referitor la acel teren de campare situat în dreapta cum vi dinspre Văleni, pe firul apei, noi mergem frecvent și nu au fost probleme. Am fost in urmă cu 2 săptămâni în zonă și zăpada avea în jur de 20 -30 de cm, înghețată și deranjată doar de viscol. Se poate intra, însă vor fi probleme la ieșire spre Dn1A fiind un pic de rampă, dar cu puțină mobilizare este posibil.

Platoul respectiv este de generos ca spatiu. Mi-aduc aminte că acum 2 ani ne-am adunat vreo 22 echipaje, rulote și autorulote, în condițiile în care ne-am așezat doar pe margine. Dacă se campează și pe mijloc, încap lejer 30-35 echipaje. Amintiri de acum 2 ani în topicul " Vestitorii primăverii "...

(partea a 12 a) În dimineața următoare la ora 06:00 eram adunați în mașină în drum spre centru într-o disperată căutare de cafea și croissant Era prea devreme. Ne-a prins ora 07:00 încă căutând măcar o brutărie. Din întămplare am găsit excelenta piață de legume de la “bordură”... Roșiile emanau un miros puternic “de grădină” imposibil de rezistat. Spălate, sau nu, nu mai conta, îmi era poftă și mi-am început dimineața cu o roșie zemoasă și proaspătă. Roșia avea și un ușor gust de praf pentru că am mâncat-o nespălată. Și dacă tot am mâncat o roșie nespălată, am hotărât că putem risca să mâncăm și niște cireșe la fel de coapte și la fel de nespălate... Aveam un sul nou de hârtie igienică in torpedou. Eram în siguranță... Am adăugat până la urmă și câte un croissant proaspăt și câte un cappuccino și doar eu și Seasick, căci recrutul a protestat vehement îmotrivă, câte un Red Bull. Refuzam să mă gândesc cum se vor împăca toate aceste alimente și lichide intr-un stomac ieșit de dimineața la zdruncinaturile drumurilor din Insula Paștelui... Am refăcut traseul din seara precedentă oprindu-ne doar la din obiectivele sărite anterior. Foarte multe din moai sunt prăbușite și deteriorate de intemperii. Am ajuns în cele din urmă la carieră la Rano Raraku. Moai in diverse stagii de prelucrare sau transport erau răspândiți pe versantul sudic. Unii moai pornisera deja spre malul oceanului pentru a fi plasați în locuri unde n-au mai ajuns niciodată. Multe stariu zăceau prăvălite de-a lungul acestui drum către apă. Am parcat mașina și am pornit la pas în sens invers drumului început de statui. Recrutul a urcat panta cu elan la început și a mai redus turația în porțiunile abrupte. Am ajutat-o putin la coborare. Statuile erau cu adevărat impresionante și în ciuda diferitelor speculații ale istoricilor, rămânea la fel de greu de înțeles ce anume a determinat un asemenea volum de muncă. Toropiți de soare și istoviți de pantele carierei, ne-am retras la poalele craterului pentru prânz. După prânz am continuat explorările spre vestul și apoi spre nordul insulei până la frumoasa, și de altfel unica, plaja de la Anakena. Anakena este considerat “leaganul” civilizației Rapa Nui, datorită faptului că aici ar fi acostat prima oară primii locuitori ai insulei. Plaja, deși puțin cam aglomerată, poate fi considerată un paradis tropical. Apa Pacificului era excelentă de baie și ne-a reconfortat. Din păcate, sedus de plăcerea oferită de acest colț de paradis, am neglijat efectul soarelui puternic și nu am aplicat nici un fel de cremă. Seasick și recrutul au fost mai atente și s-au protejat. Eu aveam să plătesc prețul acestei erori începând din noaptea următoare... Aproape de sfârșitul amiezii am revenit in oraș în Hanga Roa și am incercat să forțăm puțin troaca pe un drum neasfaltat foarte accidentat care șerpuia spre nord de-a lungul coastei vestice. Cautam peștera Ana Kakenga, pestera asfințitului, săpată în peretele falezei cu o excelentă deschidere spre ultimele raze ale soarelui sucfundat în apele Pacificului. Am chinuit camioneta până în punctul în care drumul s-a ingustat intr-o barieră de lemn. “Eu m-as întoarce la hotel. Mă simt extenuată...”, a hotărât recrutul. “Esti sigură? Nu vrei sa vezi peștera?” “Mă simt obosită, mi-e cald, parcă m-aș odihni puțin...”, a continuat recrutul. “Mai reziști jumătate de oră? Uite, stai în mașină să te odihnești. Lăsăm toate ușile deschise...” “Și voi unde vă duceți?” “Noi mai înaintăm pe jos să căutăm peștera...” “Dar nu stați mult că mi-e cald...” Recrutul părea să respire puțin mai rar și mai anevoios decât de obicei. Într-adevar era foarte cald. Am continuat marșul spre nord amândoi cu Seasick dar peștera nu era nicăieri de găsit. Nu existau semne sau puncte de orientare, harta ne era doar vag întipărită în memoria vizuală și nu luasem GPS-ul cu noi. Telefoanele și cela careva apps destinate navigației terestre indicau încă câțiva kilometri buni până la punctul unde presupuneam că este peștera. Seasick s-a oprit brusc în mijlocul potecii. “It’s getting late.I think we should return to the car and take L. to the hotel. She’s tired...” M-am oprit și eu. “We can take her back to the hotel and then continue by car north, then north west and try to reach the cave from the north...” “Do you really want to go to this cave?”, a întrebat Seasick. “Yep! If you don’t want it you can stay at the hotel too.” “And what are you gonna do? Go alone?” “Yep, no biggie, it’s not like I am at the South Pole. Let’s go back to the car...” Seasick m-a urmat înapoi la mașină în tăcere. Recrutul ațipise pe bancheta din spate dar ne-a auzit pașii și s-a trezit. “Ati găsit peștera?” “Nope. Ne întoarcem la hotel...” Am chinuit troaca înapoi prin hârtoape până în oraș și am oprit în poarta curții hotelului fără a mai intra în curte. “Vă las pe voi și ne vedem mai târziu...” “Unde pleci singur?”, a intrebat recrutul cu o inflexiune noua autoritativă în voce, care m-a făcut să zâmbesc. Pentru câteva clipe părea să ne fi întors în timp drept în copilărie când îmi dădea voie la joacă doar după ce îi spuneam unde și cu cine mă voi juca... “Don’t worry. Mă duc să caut peștera...” Recrutul a întors capul spre Seasick. “Tu nu te duci cu el?” Seasick n-a răspuns dar nici n-a coborât din mașină. “Hai, mama, coboară că pierdem asfințitul...” “Păi, ați găsit pestera, știți unde e?...” “Nope. De aia fiecare minut contează. Hai, pa. Ne vedem mai târziu...” “Cât stați?” “Nu știu... până o găsim. Serios, hai coboară că e târziu...” Recrutul s-a întors iar către Seasick. “Să nu stați mult...” “Stăm până o găsim, doar știi bine cu cine ai de-a face...”, a răspuns Seasick. Recrutul a coborât din mașină bodogănind și a trântit portiera. Am demarat în aceeași secundă. Ne grăbeam și fiecare intersecție unde trebuia să oprim să cedem prioritatea părea să dureze de două ori mai mult decât veșnicia. La nord Hanga Roa am vrat scurt stânga spre vest și am profitat de lipsa oricărui trafic pentru a mai recupera din timp. Soarele continua să coboare lent și inperturbabil spre sclipirile Pacificului. Oeste puțin timp avea să dea deșteptarea în Australia. No worries, mate... Cred că la amândoi ne era dor de Australia. Ghereta de unde se cumpărau biletele pentru vizitarea peșterilor era pustie și încuiată. “Fuck!” “So, that’s it?”, a întrebat cu un zâmbet Seasick. “We’re going in... “. Nu ma puteam lasa pagubas inca. Cumpărasem la sfârșitul zilei precedente un ‘general pass’ care ne asigura trecerea la toate punctele turistice devoe insulă așa că din punct de vedere legal eram OK. Nu văzusem nici o tăbliță să interzică accesul așa că am deschis poarta și am pornit pe poteca ce ducea spre ocean. Păreau să fie vreo 4-5 km până la apă. Planul nostru era cât se poate de rudimentar. Nu știam unde este peștera, nu exista nici un indicator, dar știam că e săpata in peretele falezei, undeva lângă apa de-a lungul coastei. Urmăm poteca până la ocean și acolo ne orientâm, eventual ne separăm și fiecare investighează un sector de coastă. Nu era nici țipenie de om. Am trecut pe lângă câteva vaci care se adăpau dintr-o baltă tulbure. Undeva în depărtare spre nord, pe lângă o lizieră formată din copaci răzleți se auzeau latrând cu entuziasm niște câini. “Step on it, mate! We’re gonna miss the sunset..” “Go ahead, I’ll meet you there...” Evident că nu avea rost să fug înainte să caut de nebun peștera.. Nu eram într-o misiune de găsit peștera și cel mai important aspect era că suntem sănătoși și putem călători împreună așa cum ne place. Cu sau fără peștera asta, sau oricare alta, important era că suntem împreună. Am continuat marșul unul lângă altul în tăcere, petrecuți de cadența ghetelor ce răscoleau praful potecii, de lătrăturile din depărtare si de ritmul propriilor respirații. Pe flancul drept, de-a lungul potecii, intre noi lătratul câinilor se întindea un gard de sârmă ghimpată întarit cu țaruși de lemn. Intr-un loc un țăruș fusese rupt și partial dislocat din gard. L-am ridicat, l-am eliberat de sârma ghimpată care îl ținea prizonier și m-am ales cu o excelentă “unealtă defensivă”. Cam la mai puțin de un sfert din drumul până la ocean am ajuns la o grotă. Nu putea fi asta dar nu am putut rezista ispitei și am irosit câteva minute explorând-o. După grotă nu ne-am mai oprit din marș până pe marginea abruptă a falezei ce delimita linia țărmului. Toată zona părea pustie. Briza oceanului și tunetele valurilor ce se spărgeau de stânci undeva sub noi acoperiseră complet latrăturile îndepărtate ale câinilor. Era pentru prima dată cand respiram cu nesaț o felie mică de “sălbăticie” pe Insula Paștelui... Peștera sigur nu era în punctul unde ajunsesem noi la țărm. “OK, mate, I’ll go north and you’ll go south. Search no longer than 15 minutes. If you find it, stay there, if you don’t find it start walking in the opposite direction until we meet.” “OK” Am pornit fiecare în direcția lui, scanând terenul accidentat al coastei de la buza falezei 30-40 m interior. Nici urmă de peșteră. Citisem că intrarea este aproape orizontală, la nivelul solului, suficient de largă cât să alunece un om prin ea... Soarele nu coborâse încă în spatele liniei orizontului, dar se ascunsese după niște nori și lumina se diminuase. Trebuia sa fie vizibilă gaura asta în pământ. După aproape jumătate de oră ne-am reîntâlnit aproape de locul unde ne despărțisem. Nu găsisem peștera nici unul, nici celalalt... “Fuck!” Era clar ca chiar dacă am fi gasit-o nu mai aveam nici o șansă sa prindem asfințitul din faimoasa deshizătură in faleză. Intrarea peșterii este acea cvasi-invisibilă “gaură’n pământ”, în spatele falezei la vreo 30-40 m de muchia țărmului, dar peștera se termină intr-o spectaculoasă fereastră săpată in peretele falezei mai aprospe de nivelul apei și inaccesibilă din afară. Concluzia logică era că trebuie să renunțăm. “Fuck! First the choppa’, then the landing at Cape Horn, now this fucking cave...”. Vorbele mi-au ieșit ca niște corbi negri împovărați de năduf. “You wanna keep on looking?”, a întrebat Seasick cu un ton împăciuitor. “Shall we go north, or south? What’s your gut feeling?” “I don’t know... if we go by my phone map and we count the bends of the shoreline... I think it’s south of where we are... That way!” Nu avea nici un rost să mă contrazic sau să pun la îndoială impresia ei. Chiar dacă nu găsim niciodată peștera, măcar aveam satisfacția că am acționat ca echipă și am incercat până la limita rezonabilului. “OK. We go south...” Timp de alte 20 de minute am mers spre sud de-a lungul țărmului fără să scoatem un cuvânt. Peștera era totuși un obiectiv turistic pe o insulă de renume mondial. Trebuiau să fie urme de tălpi ale turiștilor care au vizitat-o recent. Începuse să se însereze și urmele de pe potecă se distingeau din ce în ce mai greu. La un moment dat am recunoscut clar urme care se desprindeau din potecă spre dreapta, spre muchia falezei. Am ieșit din potecă urmând firul urmelor. “Fuck me dead, mate, this is it!!!”, am strigat entuziasmat. I adâncitură aproape circulară în iarbă și în mijloc, ingustă și întunecatâ, intrarea marcată. Nu încăpeam prin deschizătură cu rucsacul în spate. Am dat jos rucsacul și m-am lasat sa alunec in întuneric. Seasick a rămas la intrare... Lasasem frontala in rucsac la intrare. Parca in nci o excursie precedenta nu mi-am dar cu stangul in dreptul la fel de mult ca in tura asta. Probabil ca am considerat-o inca de la inceput extrem de domestica si am tratat-o ca pe o simpla si banala plimbare in parc. Am inaintat in mica pestera incercand mai intai sa-mi obisnuiesc ochii cu intunericul, O lovitura in crestetul capului si una in tibia stanga, urmata de alta lovitura in in frunte m-au convins ca imi trebuia lumina. Am continuat la lumina telefonului ca un pantofar veritabil. Imi era rusine de atitudinea mea care contrazicea toti anii de experienta. In situatii asemanatoare cu asta se intampla accidentele. Cand lasi garda jos, cand tratezi o tura ca pe ceva banal. Nici o tura nu e banala... Dupa inca cativa pasi si inca cativa pasi si inca cativa pasi, am zarit un crampei din lumina strecurata prin una dintre cele doua ferestre ce se deschideau in faleza deasupra stancilor si a valurilor care se spargeau de ele. Ratasam asfintitul dara privelestea era pur si simplu frumoasa... Cand am iesit inapoi unde ma astepta Seasick se lasase intunericul. urma sa orbecaim cativa kilometri pana inapoi in locul unde lasasem masina. Cu un nou reflex de newyorkez, m-am intrebat cu strangere de inima daca a gasit cineva masina in locul acela pustiu su ce ar fi putut sa-i faca. Nu lasasem nimic la vedere in cabina, dar... "Let's rush, mate..." "i really can't walk any faster in the dark... What don't you pull out your headlight?" Pe drumul de intoarcere s-a innoptat bine si datorita norilor se zarea cu grea conturul potecii. Amandoi ne impiedicam de bolovani din ce in ce mai des, dar in virtutea unui reflex vechi ma simteam mai in siguranta in intuneric. Nu-mi place niciodata sa atrag atentia utilizand o lanterna cand sunt in mars intr-un teren nefamiliar. E un reflex dobandit care nu avea nici o justificare in conditiile date, dar asa s-a format. "No light, mate..." "Oh yeah, i forgot..." Seasick glumea mereu pe seama unora din vechile mele reflexe. M-am oprit si am pus mana pe umarul ei oprind-o si pe ea. Intr-o secunda s-a asternut linistea tulburata doar de respiratiile noastre. In urmatoarea secunda se distingea clar undeva in drepata in intuneric o alta respiratie mai grea decat a noastra. Seasick incepuse sa-si miste mainile probabil incercand sa aprinda lumina telefonului ei. "No light!", am incercat sa suier cat mai scurt posibil in timp ce strangeam parul din mana cu ambele maini. respiratia greoaie din dreapat parea sa se fi oprit. Apoi a pornit iar. Era o vaca calma si probabil mirata si ea de prezenta noastra. "Fuck!" "Can I turn on the light now?" "No. We move..." Am continuat drumul impiedicandu-ne de bolovani la fiecare al doile sau al treilea pas. Dupa ce am parcurs ceea ce estimasem sa fie mai mult de trei sferturi, cam pe langa unde ar fi trebuit sa fie prima grota intalnita la venire, am vazut mai departe undeva in fata noastra o lumina alba galbuie care parea sa danseze in sus si in jos lateral stanga dreapta destul de dezordonat. " "That's where the car is... Fuck! There is someone at our car..." Seasick n-a mai raspuns. continuam sa pasim imainte si am sesizat ca si lumina parea sa se apropie treptat de noi. Peste inca cateva minute era clar ca lumina se apropia si am inceput sa deslusim in noapte zgomotul unui motor. Cineva venea spre noi pe poteca pe ceva mic cu motor. Inaintam in directii opuse pe o aceeasi poteca si intalnirea era inevitabila... Prima grija a fost parul din mana mea. Putea crea din start o nedorita stare de tensiune. Eu eram "oaspetele" pe aceasta insula si parca nu se cuvenea sa ies din intuneric in intampinarea "gazdei" cu un par in mana. Pe de alta parte parul imi dadea un mic avantaj... Zgomotul clar al unei scooter si luminaalb-glabuie a farului se apropiau din ce in ce mai aproape. Am aruncat parul in intuneric si am aprins frontala. Scooter-ul s-a oprit in dreptul nostru. Era un tip imbracat civil. "Hola." "Hola. todo bien?"" "Si..." Seasick a inceput sa dialogheze cu el in spaniola. Dupa ce ne-a intrebat daca suntem OK, ne-a spus ca era ranger si ca fusese alertat de prezenta masinii noastre si pornise sa ne caute. "Sorry, man, it's all good..." "Si, gracias, no te preocupa..." A facut cale intoarsa si a plecat inapoi pe poteca pe unde venise. Am gasit masina intacta si am rasuflat usurati. Intr-un fel asta a fost cea mai adevarata seara de pana atunci... Am ajuns inapoi in Hanga Roa aproape de miezul noptii si doua din restaurantele de pe malul oceanului nde am vrut sa mancam nu mai luau comenzi. Ne-am dus l arestaurantul unde mancasem prima data. Chelnerul a zambit si a dat din cap ca inchisesera bucataria, dar gasea el doua portii de calamari cu camarones si cartofi prajiti. "Y dos Coronitas, por favor!" Aproape de 01:00 am ajuns la camera. N-am mai ciocanit la recrut sa-i spunem ca am venit caci am presupus ca adormise. Imi parea rau ca probabil nu mancase... Incercam sa facem bagajele rapid si saprindem cateva ore de somn inaintea unei alte zile extrem de lungi. A doua zi, pe 31 Decembrie, urma sa predam masina, sa zburam inapoi pe continent la Santiago, sa ridicam o masina si sa plecam non-stop 1,700 km in nord pentru a prinde miezul noptii in inima desertului Atacama... Un plan ambitios care urma sa aduca surprize... (va urma) Good morning, Rapa Nui. Am adoptat troaca si am "marcat-o", facand-o "a noastra"... Fructele si legumele astea chiar au miros. Probabil si gust... Spalata, sau nu... asta e... pare delicioasa. Si mi-am luat si o sapca de o forma ciudata caci ardea rau soarele. Nu stiu exact de ce, in tura asta, doar recrutul si-a impachetat palaria regulamentara. Eu si Seasick am plecat cu capul gol, ca niciodata... La drum, ca avem de vazut multe astazi... Incepem iar cu coasta de sud a insulei. Hai sa ne oprim acum la cariera, ca nu mai avem cand. Versantul sudic al craterului este presarat cu moai in diverse faze de executie. Uni moai par sa fi cazut in drumul lor spre mare si se pare ca nu i-a mai ridicat nimeni... Unii n-au fost complet detasati/sculptati si par inca sa-si astepte "eliberarea" in cariera. Cu ce fel de detergent sa mai spalam si noi praful vulcanic din gat?.. Cu sau fara aditivi? DISCLAIMER: Nu suntem sponsorizati de nimeni si nici Corona, nici RB nu ne-au dat un cent, sau macar un strop gratuit.. Hai si pe coasta de nord... To be, or not to be... Trebuie neaparat sa facem o baie sa mai spalam putzin toropeala asta. Inevitabila burta model "Corona" si chelia tuturor sepcilor... Aveam sa ma ard rau pe piept, pe maini si pe gat... Intalnim cateva vaci care se adapau dintr-o balta tulbure. In cautarea pesterii nevazute. In drum spre ocean pierdem putin timp la o grota intalnita in drum departe de apa. Se insereaza in timp ce noi incercam sa gasim intrarea in pestera. Ajunsi la ocean, unul cauta spre nord si unul cauta spre sud... Intrarea in pestera ramane nevazuta. In sfarist am gasit intrarea in pestera. E prea tarziu pentru asfintit, dar am gasit-o... I'm going in... Seasick ramane la gura intrarii cu rucsacul meu care nu incape... Dupa cateva capete in tavanul jos si o lovitura in tibia stanga, aprind lumina de la telefon. Frontala a ramas afara in rucsac. In nici o tura de pana acum nu am fost atat de lenes. Parca n-am fi noi... :( Galeria este ingusta si telefonul o ilumineaza fara probleme. Parca se vede lumina ferestrei din faleza. Sunt doua ferestre care se deschid in peretele falezei spre apa.. Drumul de intoarcere spre gura pesterii si spre Seasick. Intre timp se intunecase si afara. urmau cei cativa kilmetri pana unde parcasem masina... In sfarsit incepusem sa ne dezmortim putzin in tura asta si sa ne intoarcem la ce noi consideram program normal de vacanta.. (va urma)

Salut ! Daca se aliniaza astrele posibil sa venim si noi .Locuim la 20 km de zona si personal sunt prieten cu padurarul care raspunde de zona si din câte stie el nu sunt interdicti de campare pe acel teren. Cunosc si jandarmii de pe zona Cheia, sunt clientii mei la atelier si nici ei nu stiu de vreo interdictie. Chiar azi am vorbit cu ei ,chiar azi am trecut pe acolo in drum spre Brasov si singurul impediment este zapada un pic cam mare dar pâna atunci se mai topeste . Daca nu, avem alternativa pe un teren particular pe care se poate intra fara probleme, drumul de acces fiind deszăpezit, chiar azi am fost si am vazut personal zona. Daca venim, personal vorbesc de lemne de foc cu padurarul din zona .Numai de bine pina atunci.

și vacanțe minunate tuturor colegilor aniversați!

La multi ani si din partea noastra, colegilor care astazi 24 noiembrie isi sarbatoresc ziua de nastere!

La Multi Ani si sanatate si din partea noastra colegilor sarbatoriti astazi 24 noiembrie

colegilor care astăzi, 24 noiembrie, își sărbătoresc ziua de naștere @Tucamaria @Andron N @Cezar Calugareanu @Aurel D. @Raul Radulescu @Stefan Rusu @Andrei Gabriel @Mihail24

Buna seara, Da, este o locatie mai mult decat senzationala. Din cate am inteles, anul acesta au aparut cateva panouri care interziceau campatul in zona. Pun un link cu un video filmat acolo.

Buna seara, Am descoperit si eu forumul. Bine v-am gasit. Am zis sa prezint si eu proiectul DIY de conversie al unei autoutilitare 4x4 Peugeot boxer L2H2. Izolatia este spuma poliuretanica si polistiren extrudat. Practic s-a injectat in toate grinzile spuma poliuretanica, si intre lambriu si caroserie. In lateral avem peste 10 cm izolatie, pardoseala 25mm extrudat, plafon maxim 5 cm (din pacate, deoarece cele mai mari pierderi sunt prin tavan si compartimentul sofer. A fost gandita ca o autorulota pentru 4 sezoane care o foloseste tatal meu ocazional si noi (eu, sotia+pitic). Ca si dotari: - Pat 190 x 120cm din spuma - toaleta cu dus (inca nu e gata decat partea de WC, nefiind hotarat cum sa hidroizolez toata baia sa nu am surprize cu infiltratiile) - bucatarie cu chiuveta, frigider de 70l, microunde, plita cu inductie, expresso cafea cu macinatoare (nimic nu se compara cu o cafea prospat macinata dimineata) - spatii de depozitare tot roata pe sus - 3 panouri fotovoltaice de 290W, total spre 900W. Probabil le voi schimba curand cu altele de 330W monocristaline pentru un 1000W plus inca ceva in plus flexibil. - Baterie litiu de 4 kWh(curand extind la 6 kWh) customizat la 24V + regulator de incarcare MPPT 40A 24V + invertor 2000 kVA - AC Dometic de 6000 BTU sub bancheta care va necesita modificari radicale - FOARTE GALAGIOS...nu stiu cum pot dormi unii cu el - 2 x webasto, unul de fabrica pentru motor de 5 kW(si curand cu serpentina in boilerul de apa calda) si unul airtop de 2 kW pentru zona de locuit - rezervor apa rece 60l (care va fi dublat cand montez dus-ul) + boiler electric 15l Din pacate mobilierul s-a facut din panouri de brad care s-au cam ondulat. Am vrut cat mai usor totul, dar se pare ca va trebui sa schimb multe elemente de mobilier. Lambriul initial voiam sa il tratez, dar se pare ca nu avem probleme cu umezeala si condensul (inca). Partea de ventilatie mai trebuie rezolvata. Neavand loc pe acoperis, va fi in usile spate, usa culisanta si geamurile fata au o sita metalica care se instaleaza. Mai am de optimizat pe partea de electricitate. Am autonomie vara intr-o zi cu 35 grade la aerul conditionat o zi, dar a doua zi sunt gata bateriile. Daca dau drumul la boilerul electric, AC, gatit jumatate de ora, frigider, etc urca consumul destul de bine. Am incercat sa fug de gaz din cauza riscurilor. Este o distractie costisitoare. Initial am vrut sa cumpar una gata si doar sa fac upgrade, dar nu am gasit autorulote cu dotari de genul si 4x4 care sa nu coste o caruta de bani. Asa nu arata ca una de fabrica, dar am independenta energetica si pot pe o plaja sau la munte indiferent ca ploua, ninge, etc. Poate voi investi in mobilier si cosmetizare interioara si exterioara cand termin partea de baie.

Am masurat eu acum, ca am casuta la indemana: 28 cm intre centrele gaurilor, plus/minus 2cm cred, ca am rulota pe capre.