Clasament

Bună dimineața !

prieteni !

Neața bună tuturor și o zi frumoasă vă dorim !

oameni buni si o zi excelentă!

colegi O zi bună vă doresc!

Buna dimineata tuturor Va doresc o zi de joi usoara

rulotisti! si afara si in suflet, va doresc!

Buna dimineata prieteni

(partea a 12 a) În dimineața următoare la ora 06:00 eram adunați în mașină în drum spre centru într-o disperată căutare de cafea și croissant Era prea devreme. Ne-a prins ora 07:00 încă căutând măcar o brutărie. Din întămplare am găsit excelenta piață de legume de la “bordură”... Roșiile emanau un miros puternic “de grădină” imposibil de rezistat. Spălate, sau nu, nu mai conta, îmi era poftă și mi-am început dimineața cu o roșie zemoasă și proaspătă. Roșia avea și un ușor gust de praf pentru că am mâncat-o nespălată. Și dacă tot am mâncat o roșie nespălată, am hotărât că putem risca să mâncăm și niște cireșe la fel de coapte și la fel de nespălate... Aveam un sul nou de hârtie igienică in torpedou. Eram în siguranță... Am adăugat până la urmă și câte un croissant proaspăt și câte un cappuccino și doar eu și Seasick, căci recrutul a protestat vehement îmotrivă, câte un Red Bull. Refuzam să mă gândesc cum se vor împăca toate aceste alimente și lichide intr-un stomac ieșit de dimineața la zdruncinaturile drumurilor din Insula Paștelui... Am refăcut traseul din seara precedentă oprindu-ne doar la din obiectivele sărite anterior. Foarte multe din moai sunt prăbușite și deteriorate de intemperii. Am ajuns în cele din urmă la carieră la Rano Raraku. Moai in diverse stagii de prelucrare sau transport erau răspândiți pe versantul sudic. Unii moai pornisera deja spre malul oceanului pentru a fi plasați în locuri unde n-au mai ajuns niciodată. Multe stariu zăceau prăvălite de-a lungul acestui drum către apă. Am parcat mașina și am pornit la pas în sens invers drumului început de statui. Recrutul a urcat panta cu elan la început și a mai redus turația în porțiunile abrupte. Am ajutat-o putin la coborare. Statuile erau cu adevărat impresionante și în ciuda diferitelor speculații ale istoricilor, rămânea la fel de greu de înțeles ce anume a determinat un asemenea volum de muncă. Toropiți de soare și istoviți de pantele carierei, ne-am retras la poalele craterului pentru prânz. După prânz am continuat explorările spre vestul și apoi spre nordul insulei până la frumoasa, și de altfel unica, plaja de la Anakena. Anakena este considerat “leaganul” civilizației Rapa Nui, datorită faptului că aici ar fi acostat prima oară primii locuitori ai insulei. Plaja, deși puțin cam aglomerată, poate fi considerată un paradis tropical. Apa Pacificului era excelentă de baie și ne-a reconfortat. Din păcate, sedus de plăcerea oferită de acest colț de paradis, am neglijat efectul soarelui puternic și nu am aplicat nici un fel de cremă. Seasick și recrutul au fost mai atente și s-au protejat. Eu aveam să plătesc prețul acestei erori începând din noaptea următoare... Aproape de sfârșitul amiezii am revenit in oraș în Hanga Roa și am incercat să forțăm puțin troaca pe un drum neasfaltat foarte accidentat care șerpuia spre nord de-a lungul coastei vestice. Cautam peștera Ana Kakenga, pestera asfințitului, săpată în peretele falezei cu o excelentă deschidere spre ultimele raze ale soarelui sucfundat în apele Pacificului. Am chinuit camioneta până în punctul în care drumul s-a ingustat intr-o barieră de lemn. “Eu m-as întoarce la hotel. Mă simt extenuată...”, a hotărât recrutul. “Esti sigură? Nu vrei sa vezi peștera?” “Mă simt obosită, mi-e cald, parcă m-aș odihni puțin...”, a continuat recrutul. “Mai reziști jumătate de oră? Uite, stai în mașină să te odihnești. Lăsăm toate ușile deschise...” “Și voi unde vă duceți?” “Noi mai înaintăm pe jos să căutăm peștera...” “Dar nu stați mult că mi-e cald...” Recrutul părea să respire puțin mai rar și mai anevoios decât de obicei. Într-adevar era foarte cald. Am continuat marșul spre nord amândoi cu Seasick dar peștera nu era nicăieri de găsit. Nu existau semne sau puncte de orientare, harta ne era doar vag întipărită în memoria vizuală și nu luasem GPS-ul cu noi. Telefoanele și cela careva apps destinate navigației terestre indicau încă câțiva kilometri buni până la punctul unde presupuneam că este peștera. Seasick s-a oprit brusc în mijlocul potecii. “It’s getting late.I think we should return to the car and take L. to the hotel. She’s tired...” M-am oprit și eu. “We can take her back to the hotel and then continue by car north, then north west and try to reach the cave from the north...” “Do you really want to go to this cave?”, a întrebat Seasick. “Yep! If you don’t want it you can stay at the hotel too.” “And what are you gonna do? Go alone?” “Yep, no biggie, it’s not like I am at the South Pole. Let’s go back to the car...” Seasick m-a urmat înapoi la mașină în tăcere. Recrutul ațipise pe bancheta din spate dar ne-a auzit pașii și s-a trezit. “Ati găsit peștera?” “Nope. Ne întoarcem la hotel...” Am chinuit troaca înapoi prin hârtoape până în oraș și am oprit în poarta curții hotelului fără a mai intra în curte. “Vă las pe voi și ne vedem mai târziu...” “Unde pleci singur?”, a intrebat recrutul cu o inflexiune noua autoritativă în voce, care m-a făcut să zâmbesc. Pentru câteva clipe părea să ne fi întors în timp drept în copilărie când îmi dădea voie la joacă doar după ce îi spuneam unde și cu cine mă voi juca... “Don’t worry. Mă duc să caut peștera...” Recrutul a întors capul spre Seasick. “Tu nu te duci cu el?” Seasick n-a răspuns dar nici n-a coborât din mașină. “Hai, mama, coboară că pierdem asfințitul...” “Păi, ați găsit pestera, știți unde e?...” “Nope. De aia fiecare minut contează. Hai, pa. Ne vedem mai târziu...” “Cât stați?” “Nu știu... până o găsim. Serios, hai coboară că e târziu...” Recrutul s-a întors iar către Seasick. “Să nu stați mult...” “Stăm până o găsim, doar știi bine cu cine ai de-a face...”, a răspuns Seasick. Recrutul a coborât din mașină bodogănind și a trântit portiera. Am demarat în aceeași secundă. Ne grăbeam și fiecare intersecție unde trebuia să oprim să cedem prioritatea părea să dureze de două ori mai mult decât veșnicia. La nord Hanga Roa am vrat scurt stânga spre vest și am profitat de lipsa oricărui trafic pentru a mai recupera din timp. Soarele continua să coboare lent și inperturbabil spre sclipirile Pacificului. Oeste puțin timp avea să dea deșteptarea în Australia. No worries, mate... Cred că la amândoi ne era dor de Australia. Ghereta de unde se cumpărau biletele pentru vizitarea peșterilor era pustie și încuiată. “Fuck!” “So, that’s it?”, a întrebat cu un zâmbet Seasick. “We’re going in... “. Nu ma puteam lasa pagubas inca. Cumpărasem la sfârșitul zilei precedente un ‘general pass’ care ne asigura trecerea la toate punctele turistice devoe insulă așa că din punct de vedere legal eram OK. Nu văzusem nici o tăbliță să interzică accesul așa că am deschis poarta și am pornit pe poteca ce ducea spre ocean. Păreau să fie vreo 4-5 km până la apă. Planul nostru era cât se poate de rudimentar. Nu știam unde este peștera, nu exista nici un indicator, dar știam că e săpata in peretele falezei, undeva lângă apa de-a lungul coastei. Urmăm poteca până la ocean și acolo ne orientâm, eventual ne separăm și fiecare investighează un sector de coastă. Nu era nici țipenie de om. Am trecut pe lângă câteva vaci care se adăpau dintr-o baltă tulbure. Undeva în depărtare spre nord, pe lângă o lizieră formată din copaci răzleți se auzeau latrând cu entuziasm niște câini. “Step on it, mate! We’re gonna miss the sunset..” “Go ahead, I’ll meet you there...” Evident că nu avea rost să fug înainte să caut de nebun peștera.. Nu eram într-o misiune de găsit peștera și cel mai important aspect era că suntem sănătoși și putem călători împreună așa cum ne place. Cu sau fără peștera asta, sau oricare alta, important era că suntem împreună. Am continuat marșul unul lângă altul în tăcere, petrecuți de cadența ghetelor ce răscoleau praful potecii, de lătrăturile din depărtare si de ritmul propriilor respirații. Pe flancul drept, de-a lungul potecii, intre noi lătratul câinilor se întindea un gard de sârmă ghimpată întarit cu țaruși de lemn. Intr-un loc un țăruș fusese rupt și partial dislocat din gard. L-am ridicat, l-am eliberat de sârma ghimpată care îl ținea prizonier și m-am ales cu o excelentă “unealtă defensivă”. Cam la mai puțin de un sfert din drumul până la ocean am ajuns la o grotă. Nu putea fi asta dar nu am putut rezista ispitei și am irosit câteva minute explorând-o. După grotă nu ne-am mai oprit din marș până pe marginea abruptă a falezei ce delimita linia țărmului. Toată zona părea pustie. Briza oceanului și tunetele valurilor ce se spărgeau de stânci undeva sub noi acoperiseră complet latrăturile îndepărtate ale câinilor. Era pentru prima dată cand respiram cu nesaț o felie mică de “sălbăticie” pe Insula Paștelui... Peștera sigur nu era în punctul unde ajunsesem noi la țărm. “OK, mate, I’ll go north and you’ll go south. Search no longer than 15 minutes. If you find it, stay there, if you don’t find it start walking in the opposite direction until we meet.” “OK” Am pornit fiecare în direcția lui, scanând terenul accidentat al coastei de la buza falezei 30-40 m interior. Nici urmă de peșteră. Citisem că intrarea este aproape orizontală, la nivelul solului, suficient de largă cât să alunece un om prin ea... Soarele nu coborâse încă în spatele liniei orizontului, dar se ascunsese după niște nori și lumina se diminuase. Trebuia sa fie vizibilă gaura asta în pământ. După aproape jumătate de oră ne-am reîntâlnit aproape de locul unde ne despărțisem. Nu găsisem peștera nici unul, nici celalalt... “Fuck!” Era clar ca chiar dacă am fi gasit-o nu mai aveam nici o șansă sa prindem asfințitul din faimoasa deshizătură in faleză. Intrarea peșterii este acea cvasi-invisibilă “gaură’n pământ”, în spatele falezei la vreo 30-40 m de muchia țărmului, dar peștera se termină intr-o spectaculoasă fereastră săpată in peretele falezei mai aprospe de nivelul apei și inaccesibilă din afară. Concluzia logică era că trebuie să renunțăm. “Fuck! First the choppa’, then the landing at Cape Horn, now this fucking cave...”. Vorbele mi-au ieșit ca niște corbi negri împovărați de năduf. “You wanna keep on looking?”, a întrebat Seasick cu un ton împăciuitor. “Shall we go north, or south? What’s your gut feeling?” “I don’t know... if we go by my phone map and we count the bends of the shoreline... I think it’s south of where we are... That way!” Nu avea nici un rost să mă contrazic sau să pun la îndoială impresia ei. Chiar dacă nu găsim niciodată peștera, măcar aveam satisfacția că am acționat ca echipă și am incercat până la limita rezonabilului. “OK. We go south...” Timp de alte 20 de minute am mers spre sud de-a lungul țărmului fără să scoatem un cuvânt. Peștera era totuși un obiectiv turistic pe o insulă de renume mondial. Trebuiau să fie urme de tălpi ale turiștilor care au vizitat-o recent. Începuse să se însereze și urmele de pe potecă se distingeau din ce în ce mai greu. La un moment dat am recunoscut clar urme care se desprindeau din potecă spre dreapta, spre muchia falezei. Am ieșit din potecă urmând firul urmelor. “Fuck me dead, mate, this is it!!!”, am strigat entuziasmat. I adâncitură aproape circulară în iarbă și în mijloc, ingustă și întunecatâ, intrarea marcată. Nu încăpeam prin deschizătură cu rucsacul în spate. Am dat jos rucsacul și m-am lasat sa alunec in întuneric. Seasick a rămas la intrare... Lasasem frontala in rucsac la intrare. Parca in nci o excursie precedenta nu mi-am dar cu stangul in dreptul la fel de mult ca in tura asta. Probabil ca am considerat-o inca de la inceput extrem de domestica si am tratat-o ca pe o simpla si banala plimbare in parc. Am inaintat in mica pestera incercand mai intai sa-mi obisnuiesc ochii cu intunericul, O lovitura in crestetul capului si una in tibia stanga, urmata de alta lovitura in in frunte m-au convins ca imi trebuia lumina. Am continuat la lumina telefonului ca un pantofar veritabil. Imi era rusine de atitudinea mea care contrazicea toti anii de experienta. In situatii asemanatoare cu asta se intampla accidentele. Cand lasi garda jos, cand tratezi o tura ca pe ceva banal. Nici o tura nu e banala... Dupa inca cativa pasi si inca cativa pasi si inca cativa pasi, am zarit un crampei din lumina strecurata prin una dintre cele doua ferestre ce se deschideau in faleza deasupra stancilor si a valurilor care se spargeau de ele. Ratasam asfintitul dara privelestea era pur si simplu frumoasa... Cand am iesit inapoi unde ma astepta Seasick se lasase intunericul. urma sa orbecaim cativa kilometri pana inapoi in locul unde lasasem masina. Cu un nou reflex de newyorkez, m-am intrebat cu strangere de inima daca a gasit cineva masina in locul acela pustiu su ce ar fi putut sa-i faca. Nu lasasem nimic la vedere in cabina, dar... "Let's rush, mate..." "i really can't walk any faster in the dark... What don't you pull out your headlight?" Pe drumul de intoarcere s-a innoptat bine si datorita norilor se zarea cu grea conturul potecii. Amandoi ne impiedicam de bolovani din ce in ce mai des, dar in virtutea unui reflex vechi ma simteam mai in siguranta in intuneric. Nu-mi place niciodata sa atrag atentia utilizand o lanterna cand sunt in mars intr-un teren nefamiliar. E un reflex dobandit care nu avea nici o justificare in conditiile date, dar asa s-a format. "No light, mate..." "Oh yeah, i forgot..." Seasick glumea mereu pe seama unora din vechile mele reflexe. M-am oprit si am pus mana pe umarul ei oprind-o si pe ea. Intr-o secunda s-a asternut linistea tulburata doar de respiratiile noastre. In urmatoarea secunda se distingea clar undeva in drepata in intuneric o alta respiratie mai grea decat a noastra. Seasick incepuse sa-si miste mainile probabil incercand sa aprinda lumina telefonului ei. "No light!", am incercat sa suier cat mai scurt posibil in timp ce strangeam parul din mana cu ambele maini. respiratia greoaie din dreapat parea sa se fi oprit. Apoi a pornit iar. Era o vaca calma si probabil mirata si ea de prezenta noastra. "Fuck!" "Can I turn on the light now?" "No. We move..." Am continuat drumul impiedicandu-ne de bolovani la fiecare al doile sau al treilea pas. Dupa ce am parcurs ceea ce estimasem sa fie mai mult de trei sferturi, cam pe langa unde ar fi trebuit sa fie prima grota intalnita la venire, am vazut mai departe undeva in fata noastra o lumina alba galbuie care parea sa danseze in sus si in jos lateral stanga dreapta destul de dezordonat. " "That's where the car is... Fuck! There is someone at our car..." Seasick n-a mai raspuns. continuam sa pasim imainte si am sesizat ca si lumina parea sa se apropie treptat de noi. Peste inca cateva minute era clar ca lumina se apropia si am inceput sa deslusim in noapte zgomotul unui motor. Cineva venea spre noi pe poteca pe ceva mic cu motor. Inaintam in directii opuse pe o aceeasi poteca si intalnirea era inevitabila... Prima grija a fost parul din mana mea. Putea crea din start o nedorita stare de tensiune. Eu eram "oaspetele" pe aceasta insula si parca nu se cuvenea sa ies din intuneric in intampinarea "gazdei" cu un par in mana. Pe de alta parte parul imi dadea un mic avantaj... Zgomotul clar al unei scooter si luminaalb-glabuie a farului se apropiau din ce in ce mai aproape. Am aruncat parul in intuneric si am aprins frontala. Scooter-ul s-a oprit in dreptul nostru. Era un tip imbracat civil. "Hola." "Hola. todo bien?"" "Si..." Seasick a inceput sa dialogheze cu el in spaniola. Dupa ce ne-a intrebat daca suntem OK, ne-a spus ca era ranger si ca fusese alertat de prezenta masinii noastre si pornise sa ne caute. "Sorry, man, it's all good..." "Si, gracias, no te preocupa..." A facut cale intoarsa si a plecat inapoi pe poteca pe unde venise. Am gasit masina intacta si am rasuflat usurati. Intr-un fel asta a fost cea mai adevarata seara de pana atunci... Am ajuns inapoi in Hanga Roa aproape de miezul noptii si doua din restaurantele de pe malul oceanului nde am vrut sa mancam nu mai luau comenzi. Ne-am dus l arestaurantul unde mancasem prima data. Chelnerul a zambit si a dat din cap ca inchisesera bucataria, dar gasea el doua portii de calamari cu camarones si cartofi prajiti. "Y dos Coronitas, por favor!" Aproape de 01:00 am ajuns la camera. N-am mai ciocanit la recrut sa-i spunem ca am venit caci am presupus ca adormise. Imi parea rau ca probabil nu mancase... Incercam sa facem bagajele rapid si saprindem cateva ore de somn inaintea unei alte zile extrem de lungi. A doua zi, pe 31 Decembrie, urma sa predam masina, sa zburam inapoi pe continent la Santiago, sa ridicam o masina si sa plecam non-stop 1,700 km in nord pentru a prinde miezul noptii in inima desertului Atacama... Un plan ambitios care urma sa aduca surprize... (va urma) Good morning, Rapa Nui. Am adoptat troaca si am "marcat-o", facand-o "a noastra"... Fructele si legumele astea chiar au miros. Probabil si gust... Spalata, sau nu... asta e... pare delicioasa. Si mi-am luat si o sapca de o forma ciudata caci ardea rau soarele. Nu stiu exact de ce, in tura asta, doar recrutul si-a impachetat palaria regulamentara. Eu si Seasick am plecat cu capul gol, ca niciodata... La drum, ca avem de vazut multe astazi... Incepem iar cu coasta de sud a insulei. Hai sa ne oprim acum la cariera, ca nu mai avem cand. Versantul sudic al craterului este presarat cu moai in diverse faze de executie. Uni moai par sa fi cazut in drumul lor spre mare si se pare ca nu i-a mai ridicat nimeni... Unii n-au fost complet detasati/sculptati si par inca sa-si astepte "eliberarea" in cariera. Cu ce fel de detergent sa mai spalam si noi praful vulcanic din gat?.. Cu sau fara aditivi? DISCLAIMER: Nu suntem sponsorizati de nimeni si nici Corona, nici RB nu ne-au dat un cent, sau macar un strop gratuit.. Hai si pe coasta de nord... To be, or not to be... Trebuie neaparat sa facem o baie sa mai spalam putzin toropeala asta. Inevitabila burta model "Corona" si chelia tuturor sepcilor... Aveam sa ma ard rau pe piept, pe maini si pe gat... Intalnim cateva vaci care se adapau dintr-o balta tulbure. In cautarea pesterii nevazute. In drum spre ocean pierdem putin timp la o grota intalnita in drum departe de apa. Se insereaza in timp ce noi incercam sa gasim intrarea in pestera. Ajunsi la ocean, unul cauta spre nord si unul cauta spre sud... Intrarea in pestera ramane nevazuta. In sfarist am gasit intrarea in pestera. E prea tarziu pentru asfintit, dar am gasit-o... I'm going in... Seasick ramane la gura intrarii cu rucsacul meu care nu incape... Dupa cateva capete in tavanul jos si o lovitura in tibia stanga, aprind lumina de la telefon. Frontala a ramas afara in rucsac. In nici o tura de pana acum nu am fost atat de lenes. Parca n-am fi noi... :( Galeria este ingusta si telefonul o ilumineaza fara probleme. Parca se vede lumina ferestrei din faleza. Sunt doua ferestre care se deschid in peretele falezei spre apa.. Drumul de intoarcere spre gura pesterii si spre Seasick. Intre timp se intunecase si afara. urmau cei cativa kilmetri pana unde parcasem masina... In sfarsit incepusem sa ne dezmortim putzin in tura asta si sa ne intoarcem la ce noi consideram program normal de vacanta.. (va urma)

rulotisti si sa aveti o noapte linistita! Ce visati sa strangeti in brate!

Pentru a nu lasa celorlalti colegi de pe forum o impresie falsa despre mine creata de @Lupu Ciprian , exista niste fisiere folosite de browser, numite "cookies", si asa se face ca dupa ce am vizionat clipul de pe Youtube pus de @Lupu Ciprian , urmatorul clip sugerat de Youtube a fost cel cu inchirierea autorulotei VW Crafter. Nu Krafter! ;) Nu sunt genul de om care sa caute potcoave de cai morti, din plictiseala!

Suntem off-camping, de unde curent Gabi? Panourile fotovoltaice și generator pentru încărcarea bateriilor dacă cerul e noros, e singura soluție... Eu nu plec iarna fără generator...Il pornesc după apus și îl opresc înainte de culcare, dar numai pentru iluminat, tv și încărcarea bateriei...

Alin, ai de facut camperul! Ne lasi fara informari?!

Salut, Ciprian! Multumim pentru informare! Vreau sa te intreb: ti-a fost lene sa scrii?! Si daca-mi permiti o a doua intrebare: in acelasi stil ai facut promovarea in anii trecuti?

Nu sunt sigur. Astept o programare la spitalul MONZA. Daca nu ma programeaza in acea perioada am vorbit cu Cornel si venim si noi.

@Mihai Cirstea, nu cred ca trebuie sa-ti faci griji privind parcarea ansamblului masina- rulota in Romania. Noi am colindat prin multe locuri si am parcat si la hipermarketuri si in parcari publice si pe strazi mai putin circulate din orase, fara a dezlega rulota de masina. Unde sunt parcari intre blocuri, iar este ok. Problema camparii se pune atunci cand esti in natura, pentruca nu toate zonele sunt sigure si daca esti si singur, te poti trezi cu musafiri nepoftiti. Am evitat astfel de experiente si iti recomand, asa cum fac si eu, sa citesti cat mai multe postari ale colegilor privind zonele OFF unde poti campa fara probleme. La nevoie, te poti campa si in campinguri amenajate, daca tarifele sunt accesibile.

Intre 28 si 31 martie va avea loc la Romexpo in zona modulelor c4 c5, de joi pana duminica acest salon ca in fiecare an ... Eu voi participa de aceasta data doar ca vizitator... In anii trecuti am participat si ca expozant. Au ca entitate juridica pt promovare de rulotism.. in Ro ... Ca idee biletul de intrare este cca 20 ron ... http://www.salonulnauticbucuresti.ro/ link video

Buna seara dragi colegi (sper ca ma pot adresa in acest fel). Este cineva amator de o iesire in in mini vacanta 24-27?...sper sa fiu liber sa nu am vreo surpriza neplacuta

Buna seara . Un motogenerator aduc si eu. De la el pot sa dau curent pentru cateva rulote.

Am sa incerc sa iti raspund la intrebari pe rind. Rezerorul de ape uzate este in exteriorul rulotei si de obicei li bagi sub ea .Se conecteaza la rulota cu un furtun. Rezervorul la toaleta este cam la fel. Rezervorul de apa la rulota in general este unul extern dar sint rulote care au si rezervoare interne si sint puse sub paturile de dormit sau diverse alte locuri in functie de configuratia rulotei. Alimentarea cu apa de obicei se face din exterior. Un sfat util mergi si cu o rulota in concediu si vezi cum iti place si dupa te decizi ce achizitie faci. Numai bine si spor la achizitie.

Bunsa seara tuturor. Dupa cateva zile cu gradele minus, aztazi a inceput sa se topeasca zapada de pa acoperisul casei.

Seara buna prieteni Dupa cum vad eu nu prea mai posteaza nimeni nimic Eu de 5-6 ore caut un generator findca cand l-am avut in mana o Honda de de 2Kw si mi-a cerut 100euro nu am dat, acum sper maine sa reusesc daca nu o sa cumpar unu sau......

Eu te-am salutat si ti-am multumit pentru informare. Sa spui ca sunt obraznic, este cel putin impertinenta din partea ta! Ca sa fiu concis, in 2014 scriai in acelasi stil, cu prescurtari si litere lipsa. Asta inseamna perseverenta in a arata lipsa de respect fata de cei care-ti citesc postarile/anunturile. Dar lasa, ca merge si asa! Dovada este pe Youtube, aici.

Asa cum am discutat @Daniel P, tare mi-ar placea sa trag o fuga in RO sa particip si eu ca imi este dor de o iesire cu voi Apreciez oferta de cazare in rulota ta Biletul de voie de la consoarta l-am luat, biletul de avion este ieftin, bani in buzunar sunt Doar ca .... nu stiu cum va fi vremea in perioada aceea Anul trecut in februarie am experimentat o anulare a zborurilor si am ramas blocat 10 zile in Dublin fara posibilitate de intoarcere in RO din cauza ca toata lumea se grabea sa re-bookeze zborul asa ca primele locuri libere le-am gasit tarziu. In cazul in care se repeta istoria ar insemna sa raman blocat in RO cateva zile si asta ar fi o problema lasand familia in Irlanda fara mine. La serviciu pot lucra si remote daca imi iau laptopul cu mine Ma uit pe prognoza, atat la Bucuresti cat si la Dublin si voi lua o decizie. In cazul in care decizia nu este una favorabila va ramane pentru iesirea urmatoare

Asa cum am promis, am facut aseara poza la ultimul panou executat si montat pe pozitia definitiva. Am montat si usa de acces careia i-am pus si pistonul pe gaz pentru deschidere usoara si automentinere in pozitia ridicata. Mai trebuie sa-i pun mecanismul push lock sa o tina pe pozitia inchisa. Am comandat 20 buc, trebuie sa ajunga: Panoul montat: Si un scurt filmulet pentru exemplificare cum lucreaza pistonul. Este ieftin (am mentionat un post anterior, £1.05) si merita montat la usile care se ridica. Singurul inconvenient este ca inaltimea usii trebuie sa fie de minim 236mm. La mine este de doar 200 asa ca a trebuit sa-i fac o prindere cu o piesa in interior (nu pe cant) dar se observa ca merge f. bine VID_20190116_205022.mp4

Salut si la multi ani tuturor ! Daca nu e de dat zapada cred ca se poate campa si pe locul privat 1200mp pe care-l detine Rusu Mihai coleg de al nostru la Cheia in fata pensiunii Casa Valaha , insa nu cred ca incap mai mult de 10 rulote in conditiile in care se doreste a se monta si cortul aferent.... altfel ar incapea mai mult de 10 echipaje zic eu pana la 14-15.... chiar O sa-l intreb.. oricum nu cred ca are petentii financiare pt ca la acest moment nu ofera uilitati ... Candva Cabana Casa Valaha a fost MINICAMPING RUSU + pensiune... ,...de altfel daca nu-s probleme m-as alatura si eu grupului chiar si acolo pe zona de off camping unde a scris DANIEL P in propunere ... acum n-am idee cat e de mare ”platoul ” ... Eu off camping am stat numai e dreapta, iar cateodata -i vedeam pe unii pe stanga inclusiv urcati putin pe deal acolo ... asta daca nu confund eu .... Am sa caut ceva poze in calculator sau poate ne arati pe goagle cam unde e situeaza propunerea... UN an cu cat mai multe excursii RV va doresc ( recreational vehicle ) si salutari !

O singura observatie am , care va lamuri neclaritatile , nu se poate obtine aprobare de instalare retea de gaz metan in constructiile provizorii ( rulota , baraca , container ) .

Așadar posibila echipa de aventurieri, arată cam așa până acum! 1. @Daniel P 2. @Fejer Antal 3. @MARIAN JIANU 5. @Dan Armeanu 6. @Nicolae 7. @Catalin Ionescu 8. @Florin Dinu 9. @Ninel

Bună dimineața @Mircea ! Da, bineînțeles. Păi dacă tot e la modă cu supravegherile. Oricum... Poate reușiți și "legați" o ieșire cu noi, grupul CJ-MS. Asta fără nici o aluzie la Alianța Vestului. Vă dorim o zi frumoasă !

@Ovidiu-Betty , mi se pare mie sau chiar imi urmariti postarile? Intentionez sa culeg cat mai multe informatii despre locurile OFF Camping pe care colegii nostri le-au descoperit prin tara, ca sa imi pregatesc inca de pe acum excursia de la vara. " Omul gospodar isi face car iarna si sanie vara" Va multumesc pentru aprecieri PS. O alta zona superba este Platoul Coronini de la Herculane. Daca voi ajunge in zona, mi-ar placea sa stau cateva zile la 7 Izvoare, la Tante Maria.

rulotisti! Imi place mobilizarea voastra. Sper sa fie o iesire pe cinste.

Așa mai Ninele, scoate-ne din ceață! Intrăm noi cum intrăm și vinul fiert il dau eu.

Salut ! Daca se aliniaza astrele posibil sa venim si noi .Locuim la 20 km de zona si personal sunt prieten cu padurarul care raspunde de zona si din câte stie el nu sunt interdicti de campare pe acel teren. Cunosc si jandarmii de pe zona Cheia, sunt clientii mei la atelier si nici ei nu stiu de vreo interdictie. Chiar azi am vorbit cu ei ,chiar azi am trecut pe acolo in drum spre Brasov si singurul impediment este zapada un pic cam mare dar pâna atunci se mai topeste . Daca nu, avem alternativa pe un teren particular pe care se poate intra fara probleme, drumul de acces fiind deszăpezit, chiar azi am fost si am vazut personal zona. Daca venim, personal vorbesc de lemne de foc cu padurarul din zona .Numai de bine pina atunci.

Seara buna!

Eu locuiesc in BULGARIA de 19 ani, si cu partenerul si fetele mele suntem rulotisti de cativa ani! Daca cineva are nevoie de ajutor cu campinguri ma poate contacta! Chiar si la tradus! Noi mergem pe litoral in fiecare vara si lasam rulota acolo timp de cateva luni! Suntem un grup de vreo 5 familii cu rulote si autorulote. Locul este ne supraeghiat ,fara apa sau curent dar este splendid!

Gabi, cu mine nu cuceresti nimic iarna, eu nu plec la lupta decat, primavara, vara si toamna

Bineînțeles. Am "sorbit" încet, fiecare cuvințel și propoziție, ca o gură de Corona, am făcut pașii de cha cha cha împreună cu recrutul la îmbarcarea și debarcarea în/din Zodiac, nu am ațipit împreună cu Seasick pentru că am savurat între timp cu voi cafeaua cu "cifră octanică mărită" de săltăreț, am simțit din descriere și oboseala recrutului la echiparea continuă ca în armată, am rămas cu voi timp îndelungat pe puntea 5, după care m-am balansat în timpul nopții, întrebându-mă dacă și recrutul e ok ș.a.m.d. Mulțumim încă o dată și așteptăm continuările.

Soper !Drumuri bune sa ai cu ea !

Este foarte frumoasa, s-o stapaniti sanatosi si sa va bucurati de ea ! Drumuri bune multe vacante minunate si vant din spate.

Felicitări ! S-o stăpâniți cu drag, drumuri bune și vacanțe frumoase!

Este superba, s-o stapaniti sanatosi si sa va bucurati de ea !

@Corduneanu Vasile, multumim pentru sfaturi, dar pe viitor te rog să fii atent și să postezi în secțiunile dedicate! Aici este un topic de prezentare, pe care te rog să-l inițiezi și tu în secțiunea " Prezentare membru" și să ne spui câteva cuvinte despre tine.

Seara buna. Posesor de Knaus Eurostar 400, masa proprie 1060 kg, MMA 1400. Am vazut mai sus discutia despre cort la Eurostar, din pacate nici eu nu am avut inca timp sa instalez cortul... inca

Bravo Aline! Pana la urma camperul sau rulota nu-i decat locul unde te retragi noaptea ca sa te odihnesti, dupa cheful si distractia sau relaxarea din timpul zilei. Nu-i necesar sa cari un apartament dupa tine.

Am lucrat putin la indrumari. Sper sa fie de folos.

Mai pun ceva poze de pe telefonul prietenei, ea e mai artista Ultima fotografie e chiar cand spalam trenul

Impart cu placere ce am descoperit. M-as bucura daca toti colegii ar face la fel.

Una întruna mă mănâncă @Levi N. Mai ales că zona lacului Bicaz, Durău sau Lacul Roșu, Cheile Bicazului sunt de o frumusețe rară. Dacă ajungeți la Durău trebuie neapărat urcat Ceahlăul. Musai, musai !!! Mulțam @Andrei B de precizări.