Clasament

Mark Twain ""E mai bine să meriţi laude şi să nu le primeşti decât să le primeşti fără să le meriţi.""

Până una-alta, hai la o țuică fiartă!

prieteni la Craiova -5grade, dar va fi frumos azi de aceia m-am apucat de afumat sunca sa avrm la noi cand v-om pleca in rest

@Eugen David ai comis inca un atac gratuit la persoana lui @Alexandru Marin. Nu stiu ce aveti de impartit si nici nu ma intereseaza. Rufele se spala in familie! Daca ai nevoie de timp de reflectie....just let me know

La Cernavoda zi frumoasa cu soare dintos -4gr.numai buna pt. un vin fiert.Am pornit masina,aluato la sfert.Va doresc ozi frumoasa.

Bună dimineața ! Duminică liniștită tuturor !

colegi O duminică liniștită să aveți!

28-31 decembrie, cer senin, soare, cald si frumos. la cadite Intr-o dimineata! Ciorbita de burta. Ciorbita de perisoare. Mic dejun Pregatirea focului pentru noaptea dintre ani. Crema de zahar ars. Improvizatii cand a inceput sa burniteze.

Va salut prieteni , forumul te invata, te ajuta, construieste relatii..uite asa in numai o zi rulota ma paraseste, sa vandut unui prieten forumist ! Multumesc celor care au facut aprecieri, complete si corecte cunoscand rulota, sper ca noul proprietar sa fie la fel fe multumit precum am fost eu .

Salutari tuturor. La noi -6grade si soarele se arata din cand in cand. Profitati de timpul bun si de ultima zi din acest weekend. Va doresc o dumninica cum vreti voi.

Salut Gabi! Gazul nu îngheață niciodată... doar că la temperaturi extreme cu minus, nu se mai evaporă...Vezi că pe 7, 8 ,9 , 10 februarie, plănuiesc o ieșire la Cheia, pentru schimb de experiență O să postez in câteva zile propunerea ...

(partea a 7 a) Recrutul inca se temea de transferul de pe vapor in Zodiac si i se citea clar nervozitatea pe fatza. Seasick s-a asezat in rand inaintea ei si eu am incadrat-o in urma. Am coborat un sir de scari de la puntea 5, pana la nivelul apei. Conducatorul Zodiac-ului in care urma sa ne urcam il tzinea cu prova lipita de bordajul vasului avand motorul turat de parca ar fi incercat sa impinga vasul. Valurile provocau miscari in sus si in jos dar Zodiac-ul ramanea lipit de bordajul vasului datorita miscarii inainte provocata de propriul motor. Seasick a urcat cu usurinta la bordul Zodiac-ului si s-a asezat pe balonul indicat de un membru al echipajului. M-am aplecat in ceafa recrutului. “Nu eziti. Cand ai pasit, te duci inainte, nu eziti si nu te intorci, chiar daca ar fi sa cazi in Zodiac.” “Cum?” Pana sa apuc sa-i raspund, nul din membrii echipajului i-a apucat incheietura. “Inainte! Te duci inainte. Hai!...”, am stricat in urma ei. Am zambit urmarind cum a executat mai mult instinctiv cei trei pasi de “cha-cha-cha”. Stangul pe puntea vasului, dreptul pe hypalon-ul Zodiac-ului, stangul pe platforma de lemn montata in prova in interiorul Zodiac-ului. Talpa adidasilor era noua si avea tractiune buna. S-a asezat cum i s-a spus si s-a lasat spre pupa. Bun. Nu de alta, dar apa era rece si chiar cu vesta de salvare, o posibila hidrocutie i-ar fi fost fatala. “Good job!”, am ridicat degetul mare in directia ei. “Bravo!”, a completat si Seasick razand. Fatza recrutului radia de fericire. Reusise si parea mandra de ea...:) “Hold on to the rope!” Dupa ce ultimul pantofar s-a urcat la bord, Zodiac-ul a pornit sprinten spre tzarm. Ultimele emotii in privinta recrutului s-au topit la debarcare. A coborat relativ usor cu un acelasi “cha-cha-cha” si ne-am dezbracat vestele de salvare si le-am lasat in mormane sortate pe marimi pe mal. Dupa ce ne-au impartit un plutoane, ne-au incolonat in urma cate unui ghid si ne-au manat inainte spre liziera padurii pe o poteca. Primul popas a fost la unica structura, cladirea unei foste ferme a unui imigrant croat. Ferma a functionat pe acest loc cu semnificatie istorica timp de 50 de ani dupa care ferma a fost abandonata si un mic muzeu a fost improvizat in mica cladire. Asta era locul de unde Fitzroy l-a luat de la parinti pe Jemmy Button pentru a face practic un experiment de "aculturatzie" a tanarului Yamana expus la viata din Londra. Dupa ce avea sa-l aduca inapoi cu speranta ca Jemmy care isi insusise deprinderile de gentleman londonez va contribui la aculturarea micului grup Yamana din care facea parte, nu mica i-a fost surpriza in timpul unei alte vizite sa-l gaseasca pe Jemmy intors la traditia Yamana... Evident, nu poti sa nu te intrebi la ce i-ar fi putut folosi lui Jemmy Button sa se comporte ca un gentleman londonez in padurea din Insula Navarino(?) unde ai lui era perfect adaptati la clima, traiau goi si isi petreceau cea mai mare parte a vietii pe apa intr-o canoe. In canoe se nasteau, in canoe vanau si pescuiau, in canoe facea focul si probabil in canoe mureau. Petreceau relativ putzin timp pe uscat. Este uimitir si cum traia o familie de patru intr-o singura camoe, relativ mica, si cum obligatia copiilor era de a mentine focul intr-o canoe imflamabila din lemn (!) De la ferma am urcat pieptis prin padure pana la o poiana cu o vedere panoramica a golfului. Recrutul a mentinut ritmul in ciuda pantei accentuate. Incepusem sa cred ca va fi bine si pentru restul turei. Ramasesera multe de facut... Am coborat inapoi la fosta ferma si inainte de a ne reimbarca in Zodiac-uri am primit din partea echipajului cate o cana de “hot chocolate” cu un mic adaos de “Johnnie Walker Black”... Bueno... Marsul inapoi la vas a fost placut si ne-am transferat cu usurinta din Zodiac inapoi pe vas, la timp pentru cina... Imediat cum ultimul Zodiac a fost ridicat la bord de macara, Stella Australis a ridicat ancora si si-a continuat marshul spre nord, spre Canalul Beagle. Ajunsi in apele Canalului Beagle a aruncat ancora pentru cina ajunului. Era in seara de 24 Decembrie. Desi Seasick primise deja cateva cadouri succesive de Craciun, inca inainte de a parasi New York-ul, in acea seara isi sarbatorea si ziua de nastere si trebuia sa-i fac o surpriza... Singura optiune pe vas, a fost un inel de argint cumparat din vitrina de la receptie... In timpul cinei echipajul vasului a organizat sosirea unui “Mos Craciun” intr-un Zodiac... Mosul s-a urcat la bord aducand un sac simbolic cu cadouri. Dupa ce a dansat facand o tura a salii de mese, a venit si la masa noastra si a rugat lumea sa cante, fiecare pe limba materna, “Happy Birthday” pentru Seasick. A fost amuzant sa filmez cum Seasick a roshit pana in varful urechilor in inevitabila cacofonie... Chelnerul i-a adus un tort si Seasick a stins toate lumanarile de la prima tentativa. Dupa cina am fost invitati cu totii, unde altundeva decat la puntea 5, unde s-a organizat un karaoke afectat puternic, nu de valurile Canalului Beagle, ci de multiplele pahare de sampanie... In timp ce recrutul s-a retras la culcare Seasick si cu mine am facut demonstratie de anduranta. De cantat, am cantat doar la masa noastra, evitand microfonul din mila pentru ceilalti pantofari... Ne-am dus la culcare aproape de 02:00 dimineata cand Stella Australis a ridicat ancora si s-a asezat la drum pe Canalul Beagle, spre Pacific. Inainte de culcare, am incheiat seara cu o “spovedanie” pe puntea 5 rezemati de un vin rosu chilian. Numai pleoapele grele de somn au reusit sa puna capat "suferintei". (va urma) In drum spre puntea 1 la sala de mese. Pe puntea 5 la instructaj, gata de debarcare in Golful Wulaia. Recrutul s-a transferat cu succes de pe vas in Zodiac si este gata de debarcare... Patru din Zodiac-urile pregatite pentru debarcare fac naveta intre vas si tzarm pentru a duce pe uscat pe toti pantofarii dornici sa urce putzin pe munte... Grupa noastra este gata de actiune. Am trecut pe langa singura structura din intreaga zona, fost ferma a familiei din Croatia, transformata intr-un muzeu. Mai multe imagini in varianta video a jurnalului. O replica a unui adapost yamana din putzinele situatzii cand se refugiau pe tzarm. De la ferma, fortzam panta prin padure spre un luminish... Am urcat sustzinut cam 45 de minute... Recrutul a tzinut ritmul cu noi si cu restul grupului, desi era cea mai in varsta. Am jauns in luminishul de unde ni s-a deschis o frumoasa panorama a Golfului Wulaia. Cu putzin efort se poate vedea in partea stanga a imaginii, in departare, Stella Australis asteptandu-ne la ancora. Pacat ca nu putem campa singuri aici... Trebuie sa ne intoarcem la vas. Nu inainte de a primi o cana de "hot chocolate" cu cifra octanica imbunatzita de Johnny Walker Black" Marshul inapoi la vas s-a desfashurat impecabil. Toti pantofarii au fost readusi la bord si Zodiac-urile sunt gata sa fie ridicate de macara. Stella Australis isi continua marsul spre nord, spre Canalul Beagle. Suntem gata de cina Ajunului... Tortul pentru Seasick va fi inclusa in varianta video a jurnalului.

In 2018 nu am putut sa ies deloc cu rulota pentru ca un nou membru in familie a aterizat si vreau sa recuperez anul acesta in 2019 pt ca va avea varsta suficienta sa ii fac botezul in ale rulotismului :)). Deschid acest topic in care sa ne prezentam planurile sau dorintele de iesala pe anul 2019, de indata ce vremea si tipul ne va permite. Eu personal vreau sa bag o Grecia cel putin o luna vara aceasta On si Off camping in 2 runde a cate 2 sapt fiecare, una in iunie/iulie si alta august/sept. Ca zona, va fi aici la nord Macedonia/Halkidiki prima runda si a doua va fi la Marea Ionica - tarmul intre Parga-Lefkada inclusiv. Prin tara iesirile vor fi de weekend si de aceea as vrea sa aflu mai multe locatii de la alti colegi care au planuri aici local. Ideea e ca poate ne alipim unii la altii la ieseli. Ce vise sau planuri de ieseli lungi sa scurte v-ati facut pentru anul acesta?

Buna seara la toată lumea. De curand am mi-am pus si eu problema buteliei iarna, dar si problema caldurii in rulota vara. Cautand pe aici prin foile forumului am ajuns la concluzia ca un mic ventilator de calculator poate rezolva problemele sus mentionate. Prin urmare ma cumpart cel mai ieftin ventilator ca calculator de 140 mm si l-am montat pe rulota intre compartimentul rulotei si compartimentul buteliei. La inceputul operatiei de montare a ventilatorului in rulota erau 13 grade si la butelie erau -0.6 grade. (rulota am incalzit-o la inceput sa nu lucrez in frig, afara erau -4 grade) Dupa ce am terminat treaba in rulota si am facut ventilatorul sa mearga, la scurt timp s-a incalzit si compartimentul buteliei destul de mult, 16.2 grade in rulota si la butelie 9.8 grade. Cand am inchis caldura in rulota erau 19 grade si la butelie 16 grade, iar afara la bordul masinii aratau -6 grade. Mai trebuie sa-mi montez un mic intrerupator, deoarece acuma ventilatorul merge continuu. La vara sper ca acest ventilator sa faca un pic de curent in rulota cat sa miste aerul.

si o seara frumoasa! S-a mai scurs o saptamana, suntem un pic mai batrani! Oare si mai intelepti...? De maine "o luam din nou de coada". Spor in toate si sa ne vedem sanatosi!

Bravo acum pune camperul la treabasi ai grija ca trebue

rulotisti si sa aveti in suflet asa cum este si cel care straluceste pe cer! Acum sunt -6,2 grade, dar asta noapte au fost -15. In casa e cald si bine si facem planuri pentru la vara.

prieteni si o duminică frumoasă! -12,5 grade sunt acum la Letca Nouă...vreme bună de o țuică fiartă

colegi! Asa cum am promis, revin cu detalii despre munca desfasurata astazi. Din pacate cred ca o sa dezamagesc, nu am facut decat munca de "chinez batran si chel", adica am taiat, fasonat si furniruit usi pentru bucatarie (4) si dormitor (6) Este o munca anosta dar cu multa precizie mai ales cand nu ai un circular de banc sa-ti iasa toate taieturile la "fix" Mai jos cateva poze cu rezultatul a cateva ore de salahoreala. Maine sper sa fac lucruri mai interesante, task-urile astea repetitive ma omoara

26 decembrie. Si masa sarbatoritului! La cadite. Cadoul...multumesc Misu.

La multi si frumosi ani! Si anul acesta am tinut traditia si am purces din nou la Herculane pentru a ne bucura de sarbatorile de iarna impreuna cu prientenii dragi si de a pasi in noul an, asa mai atipic, la cortul rulotelor! Hotarati de aventura eram doar 3 echipaje, cele de anul trecut si inca un prieten, restul nu erau hotarati, dar pana la urma le-am facut pofta cu pozele si i-am provocat de ne-am strans 7 echipaje.Primele zile am avut doar cortul meu pus si apoi am unit cortul meu cu un altul si asa am incaput 17 persoane destul de lejer. Caldura am facut in cort cu un arzator pe gaz si o aeroterma, care am reusit sa mentinem temperatura medie intre 20° pana la 25°, iar afara noaptea scadea si sub minus grade. Au fost sarbatori frumoase alaturi de oameni frumosi care m-am bucurat ca i-am avut alaturi si se pare ca ne vom mai reantalni! Am stat din 25 decembrie 2018 pana pe 3 ianuarie 2019 si apoi la plecare eu am trecut pe la Azuga unde am stat pana pe 5 ianuarie. Aici m-am intalnit cu un prieten si inca vreo 6 rulote. In seara zilei de 25 cand am ajuns la Herculane pe la ora 20 era o atmosfera de vis, zapadaaa, luna iesea de dupa creste si ne lumina ....ne-am campat, am servit cina de craciun apoi nu am avut stare si m-am apucat de pus cortul si neaparat impodobirea lui care m-a tinut treaz pana la 3 dimineata cand am intrat in rulota. Vorba multa......l-as pozele sa confirme atmosfera!

@Alin Opran Esti fericit cu vremea asta. La Bucuresti este frig , prea frig ca sa lucrez la masina. Eu mai aveam nevoie de trei saptamani si terminam, dar a venit frigul si ma uit lung pe fereastra la termometru.....

@Alexandru Marin Chiar dacă ai multumit colegilor asa la "modul general", puteai sa si exemplifici! Nici nu stiu tu cate informații si relatii am dat eu despre rulota ta de când ai pus anuntul, dar nici nu vrei sa sti! Nu cred ca tu ai fi facut la fel pentru mine! Bunaoara nici n-ai exemplificat un nume nu neaparat al meu! Era de ajuns sa spun ceva rau, așa aiurea, dar sti bine ca mi-a placut de ea de când am vazut-o si practic despre rulota n-am decât cuvinte de laudă! In schimb nu la fel pot spune despre tine! Asa ca daca pleaca la Galați e si meritul meu, poate mai mult decât al tau ca doar ai postat-o si fara poze vizibile! Numai de bine!

Salutare Antal Sa stii ca nu trebue sa fie in zona ta cineva care sa iasa cu saude sarbatori daca vrei te duci singur acolo unde se face ca presupun ca suntem bineveniti oricare si oriunde.

Cu mare placereoricand

Bineeee...atunci rămâneți datori

Cu mare drag dar se supara Popica si pana ajungem se face seara si trebue incis gratarul atunci

@Aurel Gevre Așteptăm să ne faci o prezentare a rulotei tale în secțiunea dedicată

si de la Galati! La noi avem -4, dar se simte -9

Seara buna la toata lumea. La Ploiesti acum -5 grade. Caldura neicusorule, nu gluma!

Ca o paranteză, asta cu "iarna nu-i ca vara" poate v-aduceți aminte...e citat dintr-un personaj de tristă amintire pentru mine... Dar mai bine ne concentrăm pe un pahar de vin la căldura rulotei, ca afară temperatura se apropie deja de -8 grade...

Asta cu statul si de a da vina mereu pe stat, mi se pare un fel de scuza a neputinței noastre ...deși are și statul, partea lui de vină. Părerea mea, e că până la a da vina pe stat si pe învățământ, ce contează cel mai mult sunt cei 7 ani de-acasă... Și discuția poate continua la nesfârșit, dar prefer să mă opresc aici, că nu vreau să polemizez cu nimeni...

26 decembrie. Zi innorata dar cu soare in sufletul nostru. Mosul lui Milan. Sosirea lui Misu. Milan a fost primul anul acesta.

Dupa cateva saptamani bune de cautari, am reusit in sfarsit sa intru in randul posesorilor de rulote. Am achizitionat o rula Bailey DIscovery 300 din anul 2003 cu 2 zone de dormit. Ca echipare nu cred ca exceleaza, insa sunt multumit ca vine deja cu baterie de 115AH, mover si carlig stabilizator ALKO (model mai vechi). Rulota a fost verificata de umezeala folosit un aparat de masurare care poate citi nivelul de umezeala atat prin pini, cat si pinless. Totul pare sa functioneze la prima vedere, mai putin frigiderul pe gaz - am asteptat cam 30 de minute dar nu pare ca a facut rece in acest timp. Daca e cineva curios, pretul a fost de £3000 de lire si a fost cumparata din zona Leeds, UK. Vreau sa va multumesc intrucat aici am resuit sa gaesesc o gramda de informatii despre cum trebuie sa alegem rulotele. Momentan sunt inca in Anglia, insa sper ca la vara sa ajung sa va cunosc, macar o parte din voi, la iesiri la munte. PS: Am atasat poze facute doar de dealer in anuntul de vazare, nu am iesit pana acum cu rulota, asa ca nu am apucat sa fac eu poze.

Bun venit in filiala celor cu rulote mai bătrânele. Și franțuzoaica mea are aceeași vârstă.

Cu frigiderul ....trebuie sa astepti ceva mai mult ( ore bune ) pentru ca sa poti trage o concluzie .

Te salut @Radu Ghita Nu e nimic de impartit intre mine si Eugen, din pareri contradictorii s-a ajuns la o distantare si la un alt mod de abordare a situatiei, situatie acceptata de ambii. Micile ironii nu ma deranjeaza, e stilul lui mai acid, dar nu cred ca e si rautacios. Asta e tot, nu e loc in acceasi manusa. Multumesc pentru atitudinea ta colegiala! Eu nu am nominalizat colegii care au vorbit frumos de rulota, am multumit tuturor cu intentia de a nu nedreptati vreun coleg, pentru ca nu puteam sti de eventuale telefoane. Cei care s-au intalnit cu mine stiu ca imi place grupul, ca nu suport sa raman dator si ca sunt recunoscator oamenilor pentru cel mai mic gest. Ca ajut si accept ajutor, asa cum e si normal , caut prezenta oamenilor si nu-mi place singuratatea. Inca odata te salut.

Bine v-am gasit .

Seara bună prieteni! Am ajuns și eu acasă, după ce am trăit incă o frumoasă experiență la rulotă în acest week-end, cu -7 grade ziua si -13 noaptea...

Salut Popica te-ai trezit Vezi discutia mea cu Dan.

@Mircea Stai linistit, ce promite @Alexandru Marinface, e de cuvant la urma urmei, la alte capitole însă sta mai slab!

Bine ai venit pe forum ! Așteptăm mai multe poze cu jucaria și o scurtă prezentare în aria dedicată.

Salut Dane vad ca nu a inghetat gazu daca ai 20*C

Foarte misto "cubuletul" ca sa zic asa! Rulota ta spune ca sexy poate sa vina si la pachete mai mici Sa te poarte sanatos!

Salut Aurel si bun venit în această comunitate!

Salut @Aurel Gevre si

Multumim pentru raspunsuri. (continuare partea a 5 a) Viata isi deruleaza imperturbabil partitura si Stella Australis a pornit in marsh inapoi spre nord si spre Canalul Beagle, urmand in sens invers traseul strabatut cu o noapte in urma. Apele involburate ale Pasajului Drake ramaneau in urma, in timp ce vasul isi regasea treptat adapost pe masura ce reintra in “palnia” ce conduces spre Canalul Beagle. Nu reusisem sa aterizam cu elicopterul sus in Anzi la un ghetar si nu reusisem sa debarcam pe imsula farului de la Capul Horn. Desi diferite, in ambele situatii am fost in postura de pantofari dependenti de deciziile altora. Oare sa fi fost aceste doua esecuri singurele “ratari” ale acestei ture, sau urmau si alte surprize mai putzin placute? Dupa ce am ajutat nodul din gat sa se spele cu un al doilea pisco sour in fotoliile de pe glorioasa punte 5, ne-am regasit echilibrul la masa, pe puntea 1. Ni se repartizase o anumita masa, la care urma sa ne asezam pana in ultima zi petrecuta la bordul vasului si un anume chelner care sa se ocupe de masa noastra si inca trei alte mese din apropiere. Intr-adevar, calitatea mancarii intrecea asteptarile. Mana nevazura a iscusitului bucatar, grija pentru detaliile prezentarii, amabilitatea si atentia prmanenta a chelnerului repartizat mesei noastre, si nu in ultima instanta dexteritatea cu care Seasick se descurca in spaniola, au transformat simpla si banala necesitate de a ingera calorii intr-un ritual extrem de placut. Fie asezati la masa de pranz, fie reintorsi la barul de pe puntea 5, continuam sa privim afara tanjind sa debarcam. Pe masura ce inaintam spre nord, insulele de pe ambele borduri au capatat contur si s-au “apropiat”, oferindu-ne oportunitatea de a admira padurile ce se indeseau. Aceasta portiune din Tara de Foc, si in special zona vestica pana la apele Pacificului si nord-vestica pana la Stramtoarea Magellan, sunt suficient de salbatice pentru desfatarea ochiului si a sufletului. De-a lungul intregii croaziere, pana in ultima zi cand am urcat in nord pe Stramtoarea Magellan aproape de Punta Arenas, nu am intalnit nici un fel de trafic naval. De la Port Navarino si pana aproape de Punta Arenas, Tara de Foc avea sa ne priveasca mandra de independenta si salbaticia ei. Natura este cu adevarat frumoasa departe de schilodirile provocate de atingerea omului... Ceva mai tarziu dupa pranz, difuzoarele vasului ne-au informat sa ne echipam de debarcare. “Parca-i la armata...”, a reactionat recrutul. “...toata ziua, pune-ti pantalonii, puneti vesta, scoate vesta, pune geaca, pune pantalonii de ploaie, scoate pantalonii, iar pune vesta, iar scoate vesta...” “Te pomenesti ca era mai bine acasa cu ochii la televizor...”, am tachinat-o eu. “Nu, da’...” “Nu te bucuri ca te-am luat?”, a incoltzit-o si Seasick razand. “Ba da, da’...” Am ridicat tonul teatral, cu o indignare vizibil prefacuta. “Atunci de ce te plangi?” Recrutul si-a scos vesta de salvare din dulap mormaind. “Nu ma plang, imi dau si eu cu parerea...” “Nu-i timp de pareri. Pas alergator la puntea 5, ca incep aia instructajul...” Cabina noastra era amplasata in babord, undeva mai aproape de prova, pe puntea 2. Incepand din prima zi aveam sa urcam si sa coboram doua seturi distincte de scari interioare, o scara amplasata in bordul tribord si mai aproape de prova fata de cabina noastra de cate ori mergeam sus la puntile 5 si 6, si o alta scara amplasara in bordul babord aproape de pupa, cand mergeam sus la puntea 4, sau jos la masa pe puntea 1. O admiram in tacere pe maica-mea care isi acceptase zambind rolul de “recrut” si se straduia sa tina pasul cu noi. Dormea putzin, manca repede, era in picioare gata de manevra la orice ora. In unele privinte parea mai apta pentru “indeplinirea misiunii” decat alti pantofari mai tineri decat ea... Instructajul a repetat aceleasi indicatii plicticoase si sufocante de dimineata cand ne pregateam de debarcare. “You assemble on the deck you are summoned to, in the order your group is called. Make sure you fasten your life jacket. Use the rails when you descend and ascend on the stairs. Detach your tag and leave it on board in the designated box on the hook labeled with your cabin number. Wait for the order to board the Zodiac. Use the three step, ‘cha-cha-cha’ style. First step on deck, second step on the rubber of the boat, third step on the wooden plank inside the boat. Do not step forward until you grab the arm of the crew member inside the boat. Once aboard the Zodiac, take a seat on the side indicated by the crew member and slide your bottom towards the back of the boat. Do not stand and do not try to walk inside the boat. Once again, sit and slide. Protect your cameras...” Aveam sa auzim aceleasi cuvinte in fiecare zi, la fiecare debarcare. Evident procedurile se repetau in sens invers la imbarcari. Intr-un tarziu, s-a auzit huruitul lantului de ancora si Stella Australis s-a oprit leganandu-se la vreo 500 m de tarm in apele golfului Wuluaya. Erau valuri relativ domoale, fara berbecei. De data asta aveam sa debarcam... (Va urma)

Vezi tu, Eugen, fiecare dintre noi, inainte de a achizitiona ceva se uita in portofel. In al doilea rand, daca ceea ce a gasit corespunde cu cerintele pe care le are, eu spun ca merita investitia. In sustinerea celor de mai sus, eu spun sa ne uitam amandoi in oglinda. Crezi ca suntem expirati? Eu spun ca NU si ca facem fata cu brio colegilor de 35 - 40 de ani , atata timp cat suntem sanatosi si avem sufletul tanar! q.e.d.

Buna ziua.Aveti ff.mare dreptate.Eu am 80 de ani, am vazut multe in viata mea.Stiti cine sânt vinovații?Noi ,după '89 am răsturnat valorile,profesori,doctori,ingineri,artiști si alte categorii care nu au băut cerneala nu mai erau necesare,cine a facut bani prin ori ce mijloace a devenit "cool"si exemplu de urmat. Ce am facut ?Nimic

Montajul video jurnalului va dura vreo 2 luni. Va fi mai mult un montaj gen "slideshow", nu neaparat un video traditional. Imagini, foarte multe, exista deocamdata doar pe Facebook. Primul "segment" al povestirii se deruleaza mai jos: Este mult mai probabil ca buricul Pămăntului sa nu poată fi un om, ci un loc. Un anumit loc la care nu se ajunge ușor... Nu-mi amintesc exact de ce, poate doar teama de ziua in care nu ne vom mai putea vedea în ciuda oricărui efort, am hotărât s-o luăm cu noi in aceasta nouă căutare și pe una din mame. În ciuda celor 81 de ani de experiențe, a acceptat invitația. Ne-am rezemat cu incredere in manerele bagajelor si pe 21 Decembrie am plecat spre aeroportul JFK cu un minivan care ne-a incăput cu tot calabalâcul. Mai mult de jumatate din bagaj era compus din aparatura video si accesoriile aferente. Plecam la drum pregatit de un “lung metraj”, menit să acopere o călătorie întinsă pe mai bine de 25,000 Km. Pe drumul spre aeroport nu am intălnit traficul anticipat si am ajuns suficient de devreme pentru a o iniția si pe “musafira” noastră in ritualul plecărilor. La fiecare inceput de călătorie trecem să vizităm o “Corona” intr-unul din barurile aeroportului. Noul “recrut”, cum am hotărât să poreclim musafira în postările de pe Facebook, nu părea increzător in miracolul berii de la plecare și s-a convins de validitatea procedurii doar cănd a ajuns la fundul sticlei de Corona. Ce-i drept, nu-i niciodată prea tărziu... Cursa New York - Buenos Aires a decolat la timp si lungul zbor spre sud a trecut destul de greu. Am zburat la economy si spațiul de la picioare era ridicol de strămt. Sigur că inca USD 480 de persoană ne-ar fi creat mai mult spațiu la picioare, dar urmau incă multe cheltuieli neprevăzute pentru care trebuia să rămănem pregătiți. Am aterizat in Buenos Aires pe la 4 dimineața cu ochii cărpiți de somn. Aerul cald al verii argentiniene ne-a trezit din toropeală, mai ales ca a trebuit sa ne grăbim la autobuz pentru transferul de la aeroportul internațional la aeroportul domestic. Buenos Aires-ul matinal ne-a primit somnoros si leneș in acea sâmbătă matinală. Chiar și apele Atlanticului erau liniștite. Pentru a doua oară am remarcat că aeroportul domestic din Buenos Aires arată mult mai cald si primitor decăt cel internațional. Sala principală era intr-o forfotă inițial greu de înțeles. Mi-am amintit la un moment dat că era o sâmbătă de vară din vacanța argentinienilor și forfota era firească... Călătorii predominant argentinieni plecau in toate directiile. Singura destinație spre care păreau sa plece mai mulți străini decat localnici era Ushuaia, destinația noastră. Si Seasick si eu ne intirceam in Ushuaia dupa un an cu mare plăcere. După mai puțin de un an, purtam incă amintiri plăcute din micul oraș de la capătul lumii... Zborul de la Buenos Aires la Ushuaia a fost mai scurt dar căldura din avion combinată cu oboseala acumulată in timpul zborului din noaptea precedentă ne-au toropit. Am fost bucuroși să recuperăm rapid bagajul de cală și am sărit in primul taxi. Îi pregătisem “recrutului” o mică surpriză și drumul spre hotel trebuia deviat pentru a pregăti surpriza... Taxiul a deviat de pe asfalt si urmat sinuozitațile unui drum de pămănt presărat cu hărtoape care se termina intr-o barieră. Taximetristul a oprit la vreo doi metri de bara orizontală a barierei. Dintr-o baracă a apărut un puscaș marin argentinian cu un pistol automat purtat la piept. Soldatul s-a oprit in dreptul șoferului și i-a cerut actul de identitate. “Recrutul” părea nedumerit... Dupa ce și-a notat datele din actul de identitate al șoferului, soldatul a cerut pașapoartele noastre. Recrutul m-a privit gata să mă întrebe dar a sesizat că nu e momentul și a rămas tăcut. Am inmănat intr-o tăcere absolută soldatului cele trei pașapoarte. Au trecut câteva minute pănă și-a notat soldatul datele din pașapoarte. Se citea clar curiozitatea pe fața recrutului. Satisfăcut devrezuktat, pușcașul marin ne-a înapoiat pașapoartele, ne-a salutat regulamentar și a ridicat bariera lăsându-ne sa intram in unitatea militară. Recrutul părea din ce in ce mai derutat. Taxiul a oprit in fața unei uși și Seasick s-a uitat în ochii mei. Am încuviințat coborând bărbia. Seasick a coborăt din taxi și a dispârut în cosul ușii de sticlă. Taximetristul și-a scos o carte de nu știu unde și s-a apucat de citit. Ceasul taximetrului continua să marcheze la intervale precise. “Pot sa cobor din mașină?”, a intrebat recrutul. Nu i-am răspuns în cuvinte dar am scuturat capul negând și mi-am dus degetul la gură îndemnând-o la tăcere. (va urma)