Clasament

Anumite persoane au o chestie aparte, un har sa-l numim asa, care ma face sa-mi pierd orice urma de speranta ca voi ajunge vreodata un scriitor mediocru. De fapt sunt suparat pe mine nu pe ei, dar asta-i alta poveste. Stiu oamenii acestia, sa aseze cuvintele in ordinea fireasca, luand astfel viata povestiri minunate, drame, descrieri sau sf-uri uimitoare. Bine, nu trebuie sa va spun ca nu-i si cazul meu, caci se observa de la o posta. Altceva ma caracterizeaza insa. Daca ma ambitionez sa fac ceva, atunci este aproape imposibil sa nu realizez acel lucru, ceea ce de multe ori, orice ati spune voi, nu-i tocmai ok. Omul trebuie in viata sa fie si un pic maleabil, nu rigid si unidirectional in gandire, idei, este necesar sa asculte si alte pareri, sfaturi de la cei avizati. Nu-i nici acesta cazul meu, caci eu oricum le stiu (aproape) pe toate si rar accept sa fiu abatut de la ideile si principiile mele. Norocul cel mai mare este ca n-am multe ambitii, aspiratii d-astea, adica am avut, dar le-am realizat Povesteam in episodul trecut, faptul ca am hotarat sa achizitionam o rulota. Gandul de a avea una, ma urmarea insistent zi si noapte, obturandu-mi extrem de mult viziunea asupra altor lucruri, unele mult mai importante. Uite asa a trecut cam o luna de la episodul Vama Veche si am plecat prin delta, mai exact pe bratul Sf Gheorghe la un hotel, pensiune, ce-o fi fost el, la vreo 50-70 km de Tulcea. As fi sarit peste acest episod, dar veti observa ca este important, astfel incat voi incerca sa-l reproduc cat mai acurat. Cautam rulote cam peste tot, incercam sa ma documentez, surse pe internet gramada, timp sa ai de citit si de organizat informatia cat de cat. Am incercat initial sa gasesc ceva in Romania din motive lesne de inteles, ulterior extinzand cautarile in Germania, Belgia si Olanda. Tot navigand pe net mi-am dat seama ca multe rulote din parcurile din Germania erau de fapt aduse din Olanda. Daca stiam de existenta acestui site pe vremea aceea…De fapt, ca sa fiu foarte sincer stiam, dar nu-l prea citeam, preferand forumurile externe doar datorita faptului ca-s mai organizate. Ca sa revin, la un moment dat am observat o rulota in Romania, rulota care stiam sigur ca am vazut-o pe un anume site in Olanda, dar nu-mi aminteam pretul. Stiu absolut sigur ca era aceeasi rulota, datorita faptului ca am o abilitate deosebita de a retine detaliile importante, o memorie fantastica de care putini muritori se pot bucura, nu vreau sa ma laud - ceva gen agenti secreti de care vedeti prin filme, cei care nu noteaza niciodata nimic si pot reproduce la virgula dosare intregi, dar mai ales discutia purtata cu vanzatorul care mi-a confirmat ca abia ce a adus-o in tara fix din Olanda si pozele erau de pe site-ul initial caci nu a avut timp sa faca altele So, cautarile mele s-au restrans destul de rapid doar la acesta tara, iar de aici la 2 siteuri n-a mai fost mult, ulterior preferand doar unul dintre ele. Aici am facut cateva oferte, am si discutat pe mail sau telefonic cu ceva vanzatori, dar nimic, sa zic asa, concret. Asteptam o rulota care sa ma cheme la ea, sa ma atraga, sa ma aleaga ea, nu s-o fac eu. Nu, nu sunt nebun. De fapt asteptam o oferta buna de pret . Eeee si s-a ivit, indirect, o ocazie, sub forma unei familii de nemti ce erau cazati in acelasi hotel. Cine nu stie bratul Sf Gheorghe, ii pot spune ca este un loc unde poti merge sa te relaxezi fara sa te plictisesti. Am tot colindat de la hotel, ca se si mirau angajatii aia ca nu prea stam “pe acasa”, ba' chiar ne-au intrebat daca ne deranjeaza ceva. In plimbarile noastre am ajuns si pe la Corbu, unde era plin de rulote, spiritul de acolo il cunoasteti, insa sentimentele traite atunci, nu, dar nici nu le pot descrie (vezi primul paragraf). Le-am spus fetelor ca data viitoare vom ajunge aici cu rulota si m-am tinut de promisiune. Astazi plecati, maine plecati, ma intreba neamtul daca mergem sa pescuim. I-am spus ca nu pescuim acum, ca ne plimbam, i-am aratat ceva trasee, puncte de interes sa le spunem asa. Au inceput sa “colinde” si ei, ba’ chiar ne-am si intalnit intr-o zi pe la pensiunea Laguna Albastra, Murighiol. De ce va tot povestesc de acesta familie, simplu. Pe site-ul din Olanda, pusesem ochii pe o rulota care mi-ar fi placut, insa proprietarul nu stia o boaba engleza si ma chinuiam sa discut cu el direct in olandeza prin google translate. Este ceva extrem de fascinant, va rog sa incercati, mai ales de pe telefon direct cu aplicatia. L-am rugat pe neamt sa sune si sa-l intrebe anumite lucruri, banuind ca nenea olandezul stie germana. Si a stiut . Am pus la punct niste detalii tehnice, ne-a facut si o reduce semnificativa din pretul afisat, chit ca scria clar ca nu este negociabil si a ramas sa ne transmita printr-un mesaj adresa completa si un program de vizitare al rulotei. Extrem de fericiti si eu si neamtul, ne-am cinstit cu niste beri ca sa udam rulota mea, caci in 2 zile urma sa-mi trimita olandezul adresa, plus o data exacta cand sa merg sa-mi iau casuta. Asa cum ati primit voi acel mesaj, l-am primit si eu, lucru care nu m-a descurajat, ci dimpotriva. Am cautat alta rulota caci singura nu venea la mine, c-am incercat si treaba asta, insa va garantez ca nu functioneaza. Gasesc pe site o rulota care-mi placea, iar proprietar era un nene extrem de simpatic, unul Patrick, care-mi raspundea la mailurile scrise de mine in engleza, in limba lui natala. Si iar google translate. Macar omul era comunicativ. La nu moment dat, dupa un schimb de mailuri, l-am rugat sa nu mai prescurteze cuvintele ca si asa traduc greu si abia inteleg ce Dumnezeu spune el acolo. Din clipa aceea am discutat doar in engleza, lucru care mi-a dat o stare de bine, de confort si liniste interioara. Lui Patrick i-am retinut numele, deoarece de la el am cumparat rulota. Insa povestea cu drumul si achizitia va face subiectul unui nou episod. In traducere libera, va mai stresez un pic, insa sa stiti ca nu va obliga nimeni sa cititi ineptiile mele.

Suntem o familie normala dupa principiile mele si total anapoda dupa doctrina altora, dar pe acestia din urma ii excludem ca oricum nu citesc ei forumuri si bloguri de rulotism si sunt cantitate neglijabila in ecuatie. Familie intemeiata prin consimtamantul liber exprimat pe cand aveam vreo 25 de anisori si nu stiam prea exact cu ce se mananca treaba asta, casnicia. Peste 2 ani a venit si unicul copil al familiei, o scumpete de fetita, care in zilele noastre este domnisoara in toata regula si datorita careia fac parte acum din acest univers, rulotismul. Prin 2015, de fapt nu prin, ci sigur in 2015, am fost la mare ca in fiecare an. Habar nu am unde am stat atunci, dar oricum prin Turcia, ultra all, tot tacamul, stiti si voi, nu mai intram in amanunte. Fiica-mea avea atunci fix 11 ani si 8 luni, iar cand ne-am intors in tara, ce vorbesti? Nici una, nici alta, sa plece in Vama cu o colega ca nu s-a saturat de mare, auzi! Normal ca nu singura, ci cu parintii colegei, pe care-i cunosteam, eu mai putin, sotia mai mult. Dupa lungi tratative, respectiv, “Nu-i asa ca esti cel mai bun tatic din lume?”, si-a facut bagajul si directia Vama. Eu cu sufletul cat casa, normal caci statiunea aceasta a fost preferata mea ani la rand, ea cu fericirea copilului ce pleaca in aventura. Ca sa nu mai lungesc inutil povestirea, fratilor, s-a intors din Vama super incantata, astfel incat anul urmator, in 2016, normal ca ne-am facut concediu tot aici. Bine, oricum discutasem cu sotia sa ramanem cumva pe langa “casa” tinand cont ce se intampa prin Turcia si Grecia, doua tari in care de regula ne facem veacul in fiecare vara. De ce am facut acesta introducere, vedeti imediat. Dialog intre tata si fiica in masina, dupa ce statusem 2 saptamani prin Vama: - Tati, pot sa te intreb ceva? - Orice. - Cat costa drumul pana la mare? - Pana unde la mare, in Vama? - In Vama, da. Calculez eu rapid cati km sunt din Bucuresti, cat este podul, cat motorina si ii dau raspunsul fetei. - Aaaaa, zice. Pai eu mai am bani si de drum dus-intors si de distractie. Ba cred ca ne ajung sa mai mergem si la restaurantul bulgaresc (este vorba de cel din Dalboka). Mai venim intr-un week-end? “Nu stiu alti cum sunt”, dar eu am inceput aproape instantaneu sa trec prin multiple stari sufletesti, care mai de care mai neclare. In primul rand ca in toata Vama nu gaseai cazare decat eventual intr-unul din multele campinguri si oricum la cort. Unde sa stai, pe plaja? Ca a venit vorba de cort, fii-mea n-are nicio treaba sa doarma, ba’ am impresia ca i-ar face placere sa si traiasca intr-unul. Ca sa mai clarificam un aspect, ea face parte si dintr-un club al Cercatasilor - asta ca sa va faceti o idee de independenta ei si de increderea aratata de noi (parintii). In schimb sotia…hai sa spunem ca-i provoaca disconfort – de cort este vorba . Singurul lucru la care ma puteam gandi in acel moment era un 8+1. Ramasesem cumva blocat mental pe ideea unui van. Cum a aparut imaginea van-ului, asa a si disparut si a facut loc unei minunate rulote. Tin sa va spun foarte clar, ca sa intelegeti fenomenul. Nu m-am gandit niciodata, dar niciodata, nici macar tangential, ca voi avea vreodata o rulota. Este ca si cum ai sta la tara si in loc de porc domestic, sa te gandesti sa cresti un mistret. Ba’ poate varianta doi este mai plauzibila. Pana acasa in masina s-a discutat doar de achizitia unei rulote si de viitoarele calatorii pe care le vom face noi trei. Despre cum am reusit achizitia casutei, in episoadele urmatoare.