Wismar într-o zi: istorie, liniște și farmec hanseatic

Într-o zi senină de toamnă, am ajuns în Wismar cu autorulota, alegând să ne parcăm în vechiul port – un loc bine amenajat, cu toate facilitățile necesare: curent electric (220 V), apă potabilă, posibilitatea de deversare a apei menajere, toalete și dușuri curate. Pentru o noapte, am plătit 22 de euro – un preț corect pentru condițiile oferite și pentru priveliștea minunată asupra portului și clădirilor istorice din apropiere.

Wismar m-a cucerit de la prima plimbare. Atmosfera sa calmă, combinată cu un centru istoric bine conservat și plin de povești, face ca orașul să fie o destinație în care aș reveni oricând cu plăcere.

Am început explorarea cu Wasserkunst, o bijuterie arhitecturală în stil renascentist, amplasată în Piața Mare (Marktplatz). Această fântână de piatră, adusă din Țările de Jos în secolul al XVI-lea, a fost timp de secole sursa principală de apă potabilă pentru locuitorii orașului. Chiar lângă ea se află Bürgerhaus „Alter Schwede“, construită în 1360 – una dintre cele mai vechi clădiri din Wismar, numită sugestiv după un vechi hanseatic care se pare că a trăit aici.

Nikolaikirche (Biserica Sf. Nicolae), cu turnul său impunător de 37 de metri înălțime, este una dintre cele mai impresionante construcții gotice din cărămidă din nordul Germaniei. Interiorul său aerisit și luminos adăpostește o atmosferă de liniște profundă – o liniște care contrastează puternic cu trecutul tulbure al orașului.

Plimbându-ne prin oraș, nu am putut trece cu vederea urmele lăsate de istorie. Trupele lui Napoleon au ocupat orașul în timpul războaielor napoleoniene, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Wismar a fost martor la suferințe profunde. Victimele regimului național-socialist sunt comemorate prin plăci și memoriale discrete, dar pline de semnificație. În 1945, orașul a fost eliberat de Armata Roșie, iar urmele acelor vremuri pot fi încă simțite în structura socială și arhitecturală a orașului.

Două dintre cele mai impresionante simboluri religioase – Marienkirche și Georgenkirche – spun și ele povestea distrugerii și reconstrucției. Marienkirche, deși în mare parte distrusă în timpul războiului, păstrează un turn solitar care domină orașul ca o mărturie tăcută a vremurilor trecute. În schimb, Georgenkirche a fost restaurată cu minuțiozitate după reunificarea Germaniei și este astăzi un spațiu cultural vibrant.

Pe malul portului, Ohlerich-Speicher, un fost depozit de cereale transformat în spațiu de locuit și comercial, reflectă perfect modul în care Wismar reușește să îmbine trecutul industrial cu modernitatea. Este o zonă ideală pentru plimbări la apus, cu vedere spre iahturi și nave ancorate.

Am încheiat ziua la Heiligen-Geist-Kirche, o biserică modestă în exterior, dar cu un interior deosebit, care găzduiește picturi murale medievale și o atmosferă intimă, aproape mistică.

Wismar nu este doar un oraș de vizitat, ci unul de simțit. Fiecare clădire, fiecare stradă păstrează ceva din trecut, dar fără a fi copleșitoare. Este un loc în care timpul pare să curgă mai încet, iar istoria – deși uneori dureroasă – este integrată cu respect în prezentul viu și colorat al orașului.

Da, mi-a plăcut enorm. Și da, aș reveni oricând.

Am parcat aici: langa port

Schiffbauerdamm / 23966 Wismar

Vacanta placuta tuturor!