Căutare în site

Sambata 21 mai, dupa 14 ore de munca, o zi full, in jur de ora 20 am terminat treaba si desi frant de oboseala m-am lasat induplecat sa merg la Giurgiu la o onomastica. Bucuria a fost ca nu am fost sofer! Am pornit asadar la drum, am facut un popas langa niste lanuri de maci si in apusul soarelui am realizat cateva poze!

Duminica, desi fiind foarte obosit dar vazand vremea destul de frumoasa nu am rezistat si cum spuneam am pornit la goana spre munte, Transfagarasan, cu intentia sa ajung macar pana la Barajul Vidraru ca eram prea obosit sa urc mai sus spre balea! Am pornit la ora 14 din Bucuresti si am ajuns cu bine la barajul Vidraru unde era totul inverzit si o priveliste de nedescris! De aici auzisem de o poiana cu numele Pleasa dar nu stiam exact pe unde se urca, de unde incepea traseul, dar am sunat un prieten si informatia o fost urgent binevenita! Cu toate ca nu eram in costumatie de munte, ci la camasa si pantofi, totusi am zis ca sa pornesc spre vestita poiana sa vad barajul de la inaltime! Zis si facut, fara a sta prea mult pe ganduri am depistat intrarea pe traseu si am pornit printr-o padure de falnici fagi si cativa braduti amestecati printre ei! In 20 minute am ajuns la un indicator unde informa ca pana la poiana mai sunt 50 minute si soarele fiind inca pe cer am urmat urcusul spre luminis! Spre surprindere, de la indicator am facut fix 15 minute si iesind din bravii fagi sa deschis o priveliste superb de frumoasa si cu o adiere de vant usoara si toata poiana mirosea numai a lamaita! Au mai facut cativa pasi si iata-ne in varful poienii Pleasa de unde se pot vedea de sus: Cheile Argesului cu cetatea Poenari, lacul Vidraru, Valea lui Stan,varfurile Fagarasului si foarte clar varful Negoiu pe care urmeaza sa-l strabat cat de curand! O priveliste fara cuvinte! Cerul senin, soarele bland, vantul adie usor si m-am intins putin pe pamantul incalzit cu fata in sus pentru a savura cerul albastru si strabatut de cateva avioane! Cu toate ca eram putin in dubii ca nu voi reusi sa strabat acest traseu spre poiana in tinuta de oras, totusi nu a fost asa greu si m-am descurcat si fara echipamentul de munte! Dupa o pauza buna si aer curat am luat cararuia inapoi spre baraj si in 20minute am fost la masina unde am dat bice si la ora 21 am fost acasa! A fost o iesire frumoasa si neplanificata, bucuros ca am mai taiat de pe lista mea sau pot sa spun chiar ca am mai adaugat in agenda mea un traseu! A fost prima iesire perepedes pe anul asta, am facut incalzirea! Spre stanga sus cetatea Poenari! Barajul Vidraru Varful Negoiu Prin padure Dupa urcusul de 25 minute o poteca destul de dreapta ne ajuta.... Cararuia si imediat iesirea in poiana! In urcare prin padure barajul ramas in urma noastra Si poiana cu vederea spre comuna Arefu si cetatea Poenari! Comuna Arefu pe undeva si cetatea Poenari Cetatea Poenari Privelistea spre Vidraru si in departare varful Negoiu alb de zapada! Lamaita!

Dragi colegi Deoarece in scurt timp ,copiii vor intra in "Saptamina Altfel" si respectiv vacanta de Paste , ma gindeam , poate cineva este dornic de vreo iesire ceva . Eu sunt dispus sa ma alatur in acesata perioada, de preferat ar fi undeva pina in zona Brasov . Daca sunt doritori , sunt deschis la idei ,oferte, legate de zona si perioada.. Cu respect .

Dragi colegi, Cine dintre voi nu cunoaște sentimentul acela pe care îl ai atunci când agăți rulota de cuiul mașinii ca să pleci la drum? Eu sunt foarte fericit în momentul în care mă aplec, iau mânerul rulotei, o ridic deasupra cuiului mașinii (cu ajutorul tijei, a filetului), o agăț de mașină și plec la drum. Ce sentiment plăcut! Câțiva kilometri parcurși, câteva minute, la început, puțin mai agitate și după aceea parcă intră totul „în normal”. Doresc astăzi să închei toate relatările mele despre ieșirile făcute în anul 2015. Nu; nu vă voi spune câte nopți am dormit în rulotă, doar de dragul rulotei, fără să plec undeva. Deși ploua destul de tare, am hotărât împreună cu tatăl meu să facem, totuși, această ultimă ieșire. Am hotărât ca vineri, 18 decembrie 2015, să plecăm la drum. Pentru că era destul de frig afară, nu am avut curaj să îmi iau soția și copiii. Ei au rămas acasă. Așadar, am plecat fericiți la drum, după ce am mai pus la punct unele detalii administrative. kostenlos bilder hochladen Pot să vă spun că ploua destul de tare când am plecat de acasă. Când am ajuns la Gura Humorului – Ariniș, parcă ploua și mai tare. În schimb, optimismul nostru era la cote ridicate... direct upload Am făcut repede o supă de ciuperci și am mâncat-o pe nerăsuflate. bilder kostenlos hochladen După ce am mâncat supa, am plecat la plimbare, prin stațiune: la Complexul Turistic Ariniș, la pârtia de ski, pe la pensiuni. Chiar dacă vremea era destul de urâtă, în jurul nostru era totul minunat. direct upload Oamenii, la pensiuni, se simțeau bine, se distrau. bilder uploaden După ce am făcut plimbarea de seară, inclusiv prin orașul Gura Humorului, ne-am întors „acasă”. Am aprins trei lumânări în Coronița de Advent bilder kostenlos hochladen și am povestit cu tata, la lumina celor trei lumânări, până noaptea târziu, până am adormit. Când ne-am trezit a doua zi dimineața, sâmbătă, pe 19 decembrie, ploaia se oprise. picupload Mai erau destui nori pe cer, însă temperatura era mai mare decât în ziua precedentă. Îmi amintesc și acum cuvintele tatei care îmi spunea că trebuie să facem numaidecât focul pentru grătar. Peste câteva ore trebuia să ajungă la noi domnul, prietenul, dragul nostru coleg Costică Apostol de la Piatra Neamț, împreună cu soția. Nu l-am ascultat pe tata și nu am făcut focul pentru grătar. Eu m-am gândit că este prea devreme, că focul se va aprinde repede, vom face repede un grătar și totul va fi bine, vom mânca la timp. Pe la ora 11 a sosit și colegul nostru, domnul Costică împreună cu soția dumnealui. După tradiționalele urări de bun venit bilder kostenlos hochladen bilder kostenlos hochladen și după ce am fost felicitați pentru rulotă și pentru că am făcut această ieșire, am plecat la Voroneț. Am căutat un loc pentru ieșirile viitoare, ieșiri care, la această oră, prind deja contur (vă rog să citiți topicul de mai jos): Din vorbă-n vorbă, am ajuns la concluzia că nu știu, cu exactitate, ce lungime utilă are rulota mea. Am aflat imediat răspunsul: bilder kostenlos hochladen După ce tatăl meu împreună cu domnul Costică au măsurat rulota, am început... să încercăm... să facem focul pentru grătar... Toate încercările au eșuat. Mai țin minte că eram pus să fac poze când era fumul mai mare ca să dăm impresia că în acel loc se face grătar. Și atât! bilder kostenlos hochladen bilder kostenlos hochladen bilder kostenlos hochladen bilder kostenlos hochladen Am mâncat totuși de prânz. Bafta noastră a fost că domnul Costică venise foarte pregătit de acasă. Pentru început, la prima întrevedere – dimineața – servisem un coniac de la domnul Costică, apoi aperitive. La prânz, pentru că nu am reușit să aprindem focul pentru grătar, am avut din nou noroc de domnul Costică. Soția dumnealui a pregătit de acasă, o tochitură, că și astăzi îmi aduc aminte ce gustoasă era tochitura!... Doamna Lenuța, și acum vă spun: „Sărut mâna!”. Deci problema prânzului era rezolvată (de către prieteni - oaspeții noștri). Am mai stat și am tot povestit până pe la ora 3, 4 după-amiaza. Apoi, familia Apostol a plecat spre casă. Tatăl meu, din ambiție, nu a renunțat la încercarea de a face focul. A reușit, până la urmă, dar era deja prea târziu. bilder kostenlos hochladen Seara am petrecut-o într-un mod plăcut, liniștit. Am avut chiar și spectacol. O asociație caritativă de la Iași a venit la Ariniș cu un grup de copii și familiile sărace ale acestora și au organizat un fel de vacanță/ ieșire la o pensiune din apropiere, iar în acea seară au făcut un foc de tabără. Toți erau fericiți, mai ales copilașii! bilder kostenlos hochladen A treia zi, duminică, 20 decembrie, după ce ne-am trezit, am observat că natura ajunsese deja la alte extreme. Cerul nu mai era complet acoperit de nori, nu mai ploua, nu mai era cald. Afară erau aproape -10°. Destul de ger. Pământul era înghețat. bilder kostenlos hochladen bilder kostenlos hochladen bilder kostenlos hochladen bilder kostenlos hochladen bilder kostenlos hochladen Am luat în liniște micul dejun. Ne cam prinsese frigul. Afară, frig. Am oprit încălzirea, am agățat rulota de mașină și am plecat la drum. Fiindcă era duminica, am participat la Sfânta Liturghie, la Păltinoasa. Aici trăiește o frumoasă comunitate de polonezi. Am observat și am rămas impresionat că la rugăciuni, limba română se împletea foarte frumos cu limba polonă. Oamenii se rugau, când în polonă, când în română. bilder kostenlos hochladen bilder kostenlos hochladen În drum spre casă, pentru că la micul dejun nu am băut nicio cafeluță, am oprit în localitatea Ilișești și am băut acolo una, ca să ne mai încălzim puțin, urmându-ne apoi drumul. bilder kostenlos hochladen Când am ajuns în Suceava, am oprit la un centru pentru colectare de fier vechi. Am cântărit rulota. Avea cu tot cu încărcătură 920 de kg. Rulota mea are MMA 900 kg. În concluzie, eram corect și din punctul de vedere al greutății. Rulota o țin la părinți, pentru că nu am loc lângă casă. Anul trecut, în decembrie, când m-am întors de la Gura Humorului, a fost pentru prima dată când am tras rulota în fața casei noastre. bilder kostenlos hochladen Cam aceasta a fost ultima aventură a anului 2015, cu rulota. Fie ca anul 2016 să aducă numai ieșiri plăcute și de neuitat pentru toți rulotiștii (și pentru mine!).

Duminică, 10 mai 2015 se anunța o vreme foooarte bună în toată țărișoara noastră, nesperat de bună. Aș fi putut pierde această zi acasă, sau pe afară, în orașul acesta plin de praf, noxe și…., sub razele unui soare setat la putere maximă. Asa că, venind și frățiorul meu pe la mine în vizită, am ales să ieșim din orașul acesta îmbâcsit de…..și sa-l scot la o plimbare și sa-i umplu sufletul de bucurie (era cam trist) ceea ce am și reușit. Am sunat un prienten și deja în scurt timp confirmarea că eram 5 persoane. Dacă dimineață este vremea dupa cum s-a anunțat, o luam la plimbare! Nu eram sigur unde anume! Undeva pe la munte, pe Transfăgărășan sau…undeva mai aproape, la șes, și intr-o sclipire mi-am adus aminte de frumoasa Poiana cu Narcise,unde fusesem cu vre-o 2 săptămâni în urmă dar nu erau prea multe înflorite si am zis că acum dam lovitura! Chiar în duminica asta era si festivalul narciselor sărbătorit acolo în zonă! Dimineață bună, ne-am aliniat și sfoară spre…. Deci, “Negrasi, Poiana cu narcise” La intrarea în rezervație am primit un zâmbet de la două tufe de iris! Negrasi, Poiana cu Narcise! Rezervația naturală "Poiana cu narcise Negraşi" este situată în lunca râului Dâmbovnic, în comuna Negraşi, jud. Arges și este cea mai sudică poiană cu narcise a Romaniei. Comuna Negraşi este situată în partea de sud-est a judeţului Argeş, la o distanţă de 45 km de municipiul Piteşti, la 30 km de Costeşti și la aproximativ 15 km distanţă, spre sud, de autostrada Bucureşti-Piteşti. Pentru Bucureștenii care sunt doritori, le pot spune că este la doar 106km. Poznașii! Dragii mei fotografi!

Salutare, Un prieten ne povesteste ca si-a luat un teren la vreo 20 de km de Caransebes, aproape de Nadrag. Marti a facut actele, in weekend trebuia sa sarbatorim, cum altfel decat iesind cu rulota pe terenul omului. Agatam rulotele si plecam, unii de vineri altii de sambata dimineata. Ne intalnim toti acolo, bem cate una/doua/trei beri fiecare, dupa care ne apucam de facut una alta. Unii strangeau lemne pentru focul de tabara, altii un pic de curatenie, iar fetele au inaugurat cuptorul pe gaz (cadac-ul de la exis, na ca am facut si reclama), printr-o tura mare de gogosi. Pana aici toate bune si frumoase. Opreste o masina din care coboara un domn care vine spre noi (ulterior am aflat ca era dom' primar), ca lui i-au spus cei din localitatea pe care o pastoreste ca si-au pus tiganii rulotele aici. II povestim ca nu santem chiar tigani, ca suntem pasnici, si ca inauguram terenul printr-o iesire in natura. Edilul se lasa convins si dupa cateva minute pleaca, nu inainte sa ne asigure de suportul lui, orice avem nevoie sa-i spunem. Dupa inca una/doua/trei beri ne intoarcem la ale noastre treburi. Mai trece ceva timp, gogosile erau gata, cand apare alta masina, alt domn si ne intreba de la ce circ suntem, si de ce am pus rulotele acolo. I-am spus ca nu suntem nici circari, nici tigani, iarasi explicatii, iarasi omul se lasa convins si pleaca. Ziua de sambata se incheie cu un minunat foc de tabara, cu cartofi copti in jar, povesti spuse langa foc si cu inca una/doua/trei beri, la cine a mai fost in stare. Duminica dimineata, sunt trezit de generatorul proprietarului, care bagase expresorul in priza sa ne faca cafea. Cum poti sa fii suparat ca te-ai culcat dupa multe beri la 4 dimineata si la 8 si 10 minute esti trezit de galagia generatorului, cand omu' vrea sa te trezesti ca la hotel cu cafeluta "la botu' calului". Stam la povesti, de data asta fara beri ca toti eram soferi si trebuia sa plecam acasa, cand surpriza mare: apare alta masina. De data asta era seful de post. Intra pe proprietatea privata cu chin cu vai cu loganul din dotare, ne da buna ziua, sta la povesti cu noi, si ne spune ca a vrut sa vada ce fel de oameni suntem. Cu nervii aproape clocotind ii spunem ca nu suntem nici macar emigranti, ci suntem o gasca de prieteni care nu facem nimic altceva decat sa ne bucuram de soare si natura. Trece si pranzul si incet incet ne apucam sa strangem si sa impartim jucariile copiilor care erau toate adunate in singura groapa cu apa. Suntem pe punctul sa iesim de pe tarlaua proaspat cumparata, cand avem parte de o ultima surpriza: padurarul, care aflase ca suntem oameni ok, si care vroia sa vada cu ochii lui ca nu lasam mizerie in urma noastra. Chiar daca suna a telenovela, tot ce am scris este 100% adevarat, fiecare masina care trecea pe langa noi, incetinea sa vada ce e acolo, Se uitau la noi ca la niste ciudati, dar a fost un weekend foarte frumos, pe care vrem sa-l repetam cat mai curand. P.S Trebuie sa intelega toata comuna ca suntem oameni de comitet si nu avem treaba cu nimeni, de aia o sa mergem tot mai des pe acolo pana se vor obisnui cu noi. Cafeaua si gogosile

Cine mai campat vreodată rulota la 800 m de Capela Sixtină? Se spune că în vremurile tulburi ale istoriei, în 1541, Petru Rares a găsit în munții Rarău un loc pentru a-și pune la adăpost familia și o parte din avere. Urmăriți de hoardele de tătari, doamna Elena și fiul Ștefăniță s-au refugiat într-o peșteră unde au început să se roage, iar la un moment dat au auzit un zgomot puternic. Legenda spune că stânci mari s-au desprins și au căzut peste locul unde se afla averea domnitorului, îngropându-i pe atacatori. Doamna Elena ar fi afirmat: Aceasta este plata pentru salvarea noastră și, de atunci, stâncile au primit denumirea de „Pietrele Doamnei”, iar comoara stă și acum ascunsă de stâncile uriașe. A patra ieșire cu rulota. Printre comorile României se află şi Bisericile și Mănăstirile din Bucovina din care face parte şi faimoasa Mănăstire Voroneţ, supranumită Capela Sixtină a Orientului, pentru marea frescă de pe fațada de vest: „Judecata de apoi”. Mănăstirea Voroneț, probabil cel mai cunoscut așezământ ortodox din România, este situată în satul Voroneț, în prezent un cartier al orașului Gura Humorului, județul Suceava, aflată în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Este una dintre cele mai vestite ctitorii ale Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. Înălțată în mai puțin de patru luni, Mănăstirea Voroneț are hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Bisericuța mănăstirii este acoperită de fresce ale căror dominantă este un albastru intens, cunoscut în toată lumea drept Albastru de Voroneț, nuanță a cărui mod exact de obținere rămâne un mister și astăzi, însă, ceea ce este și mai interesant, la acest azuriu, culorile își schimbă luminozitatea și strălucirea, în funcție de vreme. Această culoare este atât de specială şi de misterioasă încât nici în ziua de azi, adică la mai bine de 500 de ani de când a fost construită biserica, nu se ştie combinaţia exactă a culorii. Cercetătorii au descoperit că la baza albastrului de Voroneț stă o rocă albastră numită azurit. Este apreciată, nu doar în țară, ci și de turiștii din toate colțurile lumii; unele relatări vorbesc despre oferte de cumpărare din partea americanilor, oferte ce în perioada interbelică depășeau cu mult bugetul țării pentru un an. Mănăstirea ar fi urmat să fie mutată peste oceane, dacă târgul ar fi fost acceptat. Există multe legende despre începutul acestei mănăstiri. Ion Neculce ne spune: „Ştefan-vodă, mergând de la Cetatea Neamţului în sus pre Moldova, au mărsu pe la Voroneţ, unde trăie un părinte sihastru, pre nume Daniil, şi bătând Ştefan-vodă în uşa sihastrului să-i descuie, au răspunsu sihastrul să aştepte Ştefan-vodă afară până ce şi-a istovit ruga. Şi după ce şi-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pre Ştefan-vodă şi s-au ispovedit Ştefan-vodă la dânsul. Şi au întrebat Ştefan-vodă pre sihastru ce va mai face, că nu poate să să mai bată cu turcii: închină-va ţară la turci, au ba? Iar sihastrul a dzis să nu o închine, că războiul este a lui, numai, după ce va izbândi, să facă mănăstire acolo, în numele sfântului Gehorghe, să fie hramul bisericii”. Criticul de artă, Josef Strzygowski, afirma despre arta și viața spirituală din Moldova și Bucovina: „Mai presus de toate câte pot fi văzute în Moldova sunt curioasele biserici care, prin policromia fațadelor, se pot compara cu biserica San Marco din Venetia sau cu Domul din Oviedo (...). Arta și viata spirituală a Bucovinei vor deveni unul dintre spectacolele Europei (...). Ceva asemănător nu ne oferă o a doua țară din lume”. Drept dovadă a valorii sale universale, Biserica pictată a mănăstirii a fost înscrisă, în anul 1965, pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Nici o biserică ortodoxă nu este zugrăvită la întâmplare, ci numai după o anumită rânduială, bine gândită și simțită de către cei ce au înmulțit, în inimile lor, harul. Există deci, un tipic iconografic care arată pictorilor bisericești ce scene sau chipuri sfinte se pot zugrăvi în fiecare dintre părțile interioare și exterioare ale bisericii. Această rânduială s-a format încetul cu încetul, de-a lungul a multor ani de rugăciuni și simțire a lui Dumnezeu. La Voroneț, celebra fațadă de vest, cu impresionanta scenă a Judecății de Apoi, este alcătuită compozițional pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe scaune: de la picioarele Mântuitorului pornește un râu de foc în care păcătoșii își află chinurile. Deisis este o temă frecventă în arta bizantină: Fecioara şi Ioan Botezătorul sunt reprezentaţi alături de Isus şi rugându-se pentru mântuirea creştinilor. Grecescul deisis înseamnă rugăciune, dar nu de orice fel, ci numai aceea pe care cineva o face pentru alţii. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții neamului românesc - având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul. Scena Judecata de Apoi constituie compoziția cea mai amplă și mai dramatică, cu mult superioară scenelor similare din alte biserici moldovene și cu nimic mai prejos decat celebra pictură cu același subiect a lui Michelangelo din Capela Sixtină de la Vatican. Privind acestă scenă impresionantă, plin de speranță, îmi vin în minte următoarele cuvinte pe care Părintele Nicolae Steinhardt, gândindu-se la dragostea lui Dumnezeu și la mila cu care Acesta judecă pe om, spune: „În fiecare zi, Dumnezeu stă un ceas pe scaunul dreptății și 23 de ceasuri pe acela al milei.” În plin centrul peretelui este reprezentată balanța faptelor omului. Omul, reprezentat sub chipul unui copilaș, se află așezat între cele două talere ale balanței. Faptele sale, săvârșite în viață, sunt înfățișate sub forma unor suluri de hârtie. Pe talerul din dreapta, de unde și începe drumul spre Gheena focului, se află așezate sulurile de hârtie cu faptele cele rele. Pe talerul din stânga, de unde începe cărarea ce duce spre iad, se află așezate sulurile de hârtie cu faptele cele bune. De o parte și de alta a balanței, îngerii și diavolii se străduiesc, după puteri, să ajute pe omul aflat în Judecată. Îngerii se luptă cu diavolii, spre a da pace omului, iar diavolii se străduiesc să tragă în jos talerul cu faptele cele rele. Pănă aici, nimic greu de înțeles sau trecut cu vederea. Totul este firesc, dragostea și ura lucrând fiecare ale sale. Însă abia acum ajungem la acel detaliu care ne arată, atat de minunat și evident, mila lui Dumnezeu în Judecată. Înțelepciunea lumească și logica omului se arată neputincioase în scena cântăririi faptelor omului, acolo unde un sul de fapte bune atarnă mai greu decat multe suluri de fapte rele. Pe lângă faptul că o faptă bună cântărește mai mult decât o grămadă de fapte rele, mila lui Dumnzeu ni se arată și prin aceea că nici macăr diavolii, care se atârnă de talerul faptelor rele, nu sunt în stare să încline balanța în favoarea lor. De reținut că, în Biserică, în partea din dreapta a pronaosului se găsește mormântul schimonahului Daniil (prăznuit la 18 decembrie), primul stareț al Mănăstirii Voroneț, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992. Pentru cei care nu au vizitat această mănăstire, împreună cu zona superbă în care aceasta se află, vă garantez că merită să vizitați toate aceste minunății. Pentru cei care ați fost deja acolo, nu vă doresc decât să reveniți. Miercuri, 19 august 2015 După ce ne întorseserăm cu doar câteva zile în urmă din pelerinajul de la Cacica , A 3 - a mare iesire, am hotărât (în consiliu de familie: soția, copiii, cumnata și eu) să plecăm la Voroneț. Aflasem de pe internet despre un anumit loc, bun pentru a campa. În câteva ore am pregătit mașina și rulota, am făcut bagajele și, spre seară, am plecat spre Voroneț. Când am ajuns, era aproape întuneric. Am făcut ultimile aranjamente și ne-am culcat rapid. Am campat fix pe suprafața Heliportului Voroneț (https://www.google.ro/maps/place/47%C2%B030'47.6%22N+25%C2%B052'05.3%22E/@47.5132326,25.8659433,463m/data=!3m2!1e3!4b1!4m2!3m1!1s0x0:0x0) Joi, 20 august 2015 Dimineața ne-am trezit și, după ce am luat micul dejun, ne-am ocupat de tot felul de activități organizatorice. Am explorat puțin împrejurimile, ne-am aprovizionat cu apă (apă am luat de la un băiat care lucra foarte, foarte aproape de noi, la una din vilele ce se construiesc acolo). Pozele 1, 2. După-amiaza am făcut un grătar, mai departe de rulotă (poza 3, 4, 5). Spre seară a devenit totul mult mai interesant pentru că au început să vină spre casă, mai întâi turmele de oi, apoi turmele de vaci. Copiii au fost nespus de încântați. S-au jucat cu câinii. La început, câinii erau foarte enervați. Când ne-au văzut, au început să fugă spre noi, să latre și să mârâie. Păstorii i-au văzut și au strigat la ei. Într-o clipită, câinii s-au liniștit și am devenit cei mai buni prieteni cu ei. Au rămas cu noi până seara târziu. Parcă nu ar mai fi vrut să meargă acasă. Cât timp am mai stat campați pe acolo, câinii veneau pe la noi și așteptau să le dăm de mâncare sau măcar să ne jucăm cu ei, să-i mângâiem. Am observat că, atunci când îi mângâiau copiii, le plăcea cel mai mult (pozele 6, 7, 8, 9). Mai târziu, mai spre seară s-au întors la stână și vacile (poza 10). După-amiaza am făcut un grătar, mai departe de rulotă. Spre seară a devenit totul mult mai interesant pentru că au început să vină spre casă, mai întâi turmele de oi, apoi turmele de vaci. Copiii au fost nespus de încântați. S-au jucat cu câinii. La început, câinii erau foarte enervați. Când ne-au văzut, au început să fugă spre noi, să latre și să mârâie. Păstorii i-au văzut și au strigat la ei. Într-o clipită, câinii s-au liniștit și am devenit cei mai buni prieteni cu ei. Au rămas cu noi până seara târziu. Parcă nu ar mai fi vrut să meargă acasă. Cât timp am mai stat campați pe acolo, câinii veneau pe la noi și așteptau să le dăm de mâncare sau măcar să ne jucăm cu ei, să-i mângâiem. Am observat că, atunci când îi mângâiau copiii, le plăcea cel mai mult Mai târziu, mai spre seară s-au întors la stână și vacile. Vineri, 21 august 2015 a fost dedicată, în mod special, vizitării Mănăstirii Voroneț. După ce am savurat o dimineață liniștită la rulotă, las aici fotografiile să vorbească (poza 11, 12), după ce, în ordine inversă au plecat la pășune: mai întâi vacile, apoi oile (poza 13, 14 – la poza 14, în pădurea apropiată se vede puțin o toaletă. Acolo se poate goli caseta), și după ce am luat în liniște micul-dejun, am plecat spre Mănăstirea Voroneț (poza 15). Nu eram departe. Toți prietenii care știau că suntem plecați la Voroneț, mă sunau și mă întrebau unde ne aflăm? Răspunsul: „La 800 de metri de Capela Sixtină a Orientului”. Doar 800 de metri erau de mers până la mănăstire. Drumul a fost interesant! Am văzut lucruri interesante (poza 16)! Când am ajuns la mănăstire, un ghid turistic, tocmai făcea prezentarea Judecății de Apoi unui grup de itelieni (poza 17). După o scurtă pauză (poza 18), a mai venit un ghid de turiști sau pelerini români. Am fost tare bucuroși pentru că o maică a dat explicații în română despre această impresionantă scenă (poza 19). Băiatul meu cel mic a fost foarte impresionat și mă întreabă și în ziua de astăzi (seara la culcare) dacă e adevărată sau dacă va fi adevărată această reprezentare. La finalul prezentării mănăstirii, am ieșit din curte și, mergând pe aleea principală de acces am întâlnit un „RUMÂN ADEVĂRAT”! (poza 20). Ne-am mai uitat pe la tot felul de souveniruri (poza 21) și apoi ne-am retras încet, încet la rulotă. După ce am mâncat de prânz, am mers la cules de ciuperci (poza 22, 23, 24). Până în ziua de astăzi îmi pun întrebarea: dacă acele ciuperci au fost bune, sănătoase..... (zâmbilici). Nu am mâncat nicio ciupercă din cele culese. A fost doar o altă aventură. Ziua s-a încheiat într-un mod foarte plăcut pentru copii. Un domn celebru (păcat că nu-i știu numele, dar a apărut pe la diferite televiziuni naționale), venea mereu și plimba turiștii cu o trăsură. Cine dorea, putea să stea călare și să facă o poză, sau mai multe cu RĂDUCU. Vreau să vă spun că Răducu e un băiat tare bun, blând! Am văzut căzând sub Răducu pe mulți turiști care voiau să facă poze cu el, pe el. Bafta celor care se trezeau sub burta lui era că Răducu nu se speria, altfel era de rău (poza 25, 26). Cu puțin timp înainte de lăsarea nopții (poza 27) am mai făcut o plimbare pe la pensiunile din zonă, ca să vedem cum se mai distrează turiștii. după ce, în ordine inversă au plecat la pășune: mai întâi vacile, apoi oile La poza 14 (această ultimă poză de deasupra), în pădurea apropiată se vede puțin o toaletă. Acolo se poate goli caseta). După ce am luat în liniște micul-dejun, am plecat spre Mănăstirea Voroneț. Nu eram departe. Toți prietenii care știau că suntem plecați la Voroneț, mă sunau și mă întrebau unde ne aflăm? Răspunsul: „La 800 de metri de Capela Sixtină a Orientului”. Doar 800 de metri erau de mers până la mănăstire. Drumul a fost interesant! Am văzut lucruri interesante! Când am ajuns la mănăstire, un ghid turistic, tocmai făcea prezentarea Judecății de Apoi unui grup de itelieni. După o scurtă pauză, a mai venit un ghid de turiști sau pelerini români. Am fost tare bucuroși pentru că o maică a dat explicații în română despre această impresionantă scenă. Băiatul meu cel mic a fost foarte impresionat și mă întreabă și în ziua de astăzi (seara la culcare) dacă e adevărată sau dacă va fi adevărată această reprezentare. La finalul prezentării mănăstirii, am ieșit din curte și, mergând pe aleea principală de acces am întâlnit un „RUMÂN ADEVĂRAT”! Ne-am mai uitat pe la tot felul de souveniruri și apoi ne-am retras încet, încet la rulotă. După ce am mâncat de prânz, am mers la cules de ciuperci. Până în ziua de astăzi îmi pun întrebarea: dacă acele ciuperci au fost bune, sănătoase..... (zâmbilici). Nu am mâncat nicio ciupercă din cele culese. A fost doar o altă aventură. Ziua s-a încheiat într-un mod foarte plăcut pentru copii. Un domn celebru (păcat că nu-i știu numele, dar a apărut pe la diferite televiziuni naționale), venea mereu și plimba turiștii cu o trăsură. Cine dorea, putea să stea călare și să facă o poză, sau mai multe cu RĂDUCU. Vreau să vă spun că Răducu e un băiat tare bun, blând! Am văzut căzând sub Răducu pe mulți turiști care voiau să facă poze cu el, pe el. Bafta celor care se trezeau sub burta lui era că Răducu nu se speria, altfel era de rău. Cu puțin timp înainte de lăsarea nopții Sâmbătă, 22 august 2015 Încă de dimineață s-a văzut că vremea urma să fie superbă! Soare, o căldură plăcută, o ambianță de neuitat (poza 28). În colțul din dreapta al rulotei se vede vilișoara de unde, ori de câte ori era necesar, Petrică, un băiat care lucra acolo, ne dădea apă proaspătă, scoasă din fântână. În această zi am făcut o drumeție de neuitat (pozele 29, 30, 31). Am mers pe drumul 177 D (https://www.google.ro/maps/place/47%C2%B030'47.6%22N+25%C2%B052'05.3%22E/@47.5097361,25.8637761,1853m/data=!3m1!1e3!4m2!3m1!1s0x0:0x0). Nu știam că pe acest drum, până departe în munți sunt tot felul de cabane, căsuțe de vacanță, care de care mai frumoase! Mergând pe acel drum ne-am întâlnit cu unul din păstorii și cu turma sa, care seara, treceau cu oile pe lângă rulota noastră ca să meargă la pârâu să le adape și apoi înapoi spre stână (poza 32). Cât am stat de vorbă cu ciobanul pe acel drum, trăiam cu impresia că eternitatea se lovește de tâmplele mele. Timpul părea că nu mai are nici limite, nici sens. Eternitatea era la ea acasă, cuprinzând acele magnifice peisaje care te făceau să crezi că nu este real ceea ce trăiești. Am parcurs câțiva kilometri buni și am fotografiat ceea ce mi s-a părut mie mai interesant (pozele 33, 34, 35). Reîntorși „acasă” l-am întâlnit din nou pe Răducu. Mai dădea și el câteva ture cu turiștii în caleașcă (poza 36). Prețurile pentru o plimbare cu Răducu porneau de la 35- 40 de lei. Depinde totul de traseu. Seara am fost invitați la Costică. Costică era un vecin de-al nostru. Ne-a chemat la el ca să le arate copiilor păunii (poza 37). Bine de știut: Costică este om foarte gospodar! Are pe lângă casă de toate. Cine dorește, poate cumpăra de la el de-ale gurii: lapte, slănină, ouă etc. Totul proaspăt, totul bun! Bun! Bun! Te duci la el ziua și-i spui că vrei să iei niște lapte. Seara, după ce mulge vacile, primești la rulotă lapte proaspăt. Și cu Costică s-au înțeles copiii foarte bine! L-au „aburit” și până la urmă, oricât de ocupat era Costică, a trebuit să-i ia pe copii, pe rând, pe cal (poza 38, 39, 40). Nu vă pot descrie bucuria copiilor! Așa au trecut acele câteva zile minunate pe care le-am petrecut în apropiere de Mănăstirea Voroneț. Vă invit cu căldură să vizitați aceste locuri minunate, sfinte, binecuvântate din dulcea Bucovină! În colțul din dreapta al rulotei se vede vilișoara de unde, ori de câte ori era necesar, Petrică, un băiat care lucra acolo, ne dădea apă proaspătă, scoasă din fântână. În această zi am făcut o drumeție de neuitat Am mers pe drumul 177 D (https://www.google.ro/maps/place/47%C2%B030'47.6%22N+25%C2%B052'05.3%22E/@47.5097361,25.8637761,1853m/data=!3m1!1e3!4m2!3m1!1s0x0:0x0). Nu știam că pe acest drum, până departe în munți sunt tot felul de cabane, căsuțe de vacanță, care de care mai frumoase! Mergând pe acel drum ne-am întâlnit cu unul din păstorii și cu turma sa, care seara, treceau cu oile pe lângă rulota noastră ca să meargă la pârâu să le adape și apoi înapoi spre stână. Cât am stat de vorbă cu ciobanul pe acel drum, trăiam cu impresia că eternitatea se lovește de tâmplele mele. Timpul părea că nu mai are nici limite, nici sens. Eternitatea era la ea acasă, cuprinzând acele magnifice peisaje care te făceau să crezi că nu este real ceea ce trăiești. Am parcurs câțiva kilometri buni și am fotografiat ceea ce mi s-a părut mie mai interesant. Reîntorși „acasă” l-am întâlnit din nou pe Răducu. Mai dădea și el câteva ture cu turiști în caleașcă. Prețurile pentru o plimbare cu Răducu porneau de la 35- 40 de lei. Depinde totul de traseu. Seara am fost invitați la Costică. Costică era un vecin de-al nostru. Ne-a chemat la el ca să le arate copiilor păunii. Bine de știut: Costică este om foarte gospodar! Are pe lângă casă de toate. Cine dorește, poate cumpăra de la el de-ale gurii: lapte, slănină, ouă etc. Totul proaspăt, totul bun! Bun! Bun! Te duci la el ziua și-i spui că vrei să iei niște lapte. Seara, după ce mulge vacile, primești la rulotă lapte proaspăt. Și cu Costică s-au înțeles copiii foarte bine! L-au „aburit” și până la urmă, oricât de ocupat era Costică, a trebuit să-i ia pe copii, pe rând, pe cal. Nu vă pot descrie bucuria copiilor! Așa au trecut acele câteva zile minunate pe care le-am petrecut în apropiere de Mănăstirea Voroneț. Vă invit cu căldură să vizitați aceste locuri minunate, sfinte, binecuvântate din dulcea Bucovină! Vă stau la dispoziție și vă ajut cu plăcere dacă ajungeți pe aici. Al vostru coleg, Florin din Suceava

Spre varf! off road cu IMS Printre jnepeni Dupa peripetia asta ambele masini au fost vopsite si reparate. Jnepeni mai mari decat masina, drum ingust, oglinzi rupte, aripi ingropate, spoilere..... Dar a meritat Varful Bistriciorul in departare. Pana aici s-a reusit; de aici perpedes! Undeva in hau este lacul colibita! Pe varf

Asa cum am mentionat ieri, am fost plecat pe Cheile Valsanului (in cercetarea drumului)! Am plecat ieri, duminica 21.02.2016 la ora 14:30 din Bucuresti. Dupa ce am trecut prin Cheile Valsanului care erau de o frumusete cu raul plin de gheata si turturi, la ora 16:45, am fost ajuns in Poienile Valsanului sa-mi aerisesc putin capatana de noxele din Bucuresti! Am pus de un gratar, un foc, sa zic de tabara, dar nu a fost asa mare! Am avut si ceva peripetii! Cand am ajuns acolo, colegul a facut pana la roata. A scos rezerva, nu se potrivea, era cu 4 prezoane pe 16 si trebuia cu 5 prezoane si pe 17. Am luat roata de la alt coleg pe 16 si nu se potriveau gaurile. Asa ca dupa ce am papat, pe la ora 19 am luat rezerva si am mers in Bradet la un particular acasa si am reparat-o. La 21 am fost inapoi si am incins iar gratarul pana la plecare. Am plecat pe la ora 23 si la ora 1 am fost acasa. Starea drumului e destul de ok, tot ca anul trecut, doar ca s-a rupt podul care trece peste Valsan si care face legatura cu Transfagarasan-ul. Dar au facut cu lama un drum pe langa. Pentru cei care vor sa mearga la vara cu rulota si vor sa vina dinspre Transfagarasan si nu repara podul nu au cum trece pe langa pod pentru ca, pe drumul care l-au facut cu lama nu prea ai cum trece. Se trece peste un paraias si se agata, ramai suspendat. Dar si daca vii dinspre Tranfagarasan si prinzi vre-o ploaie cam ramai inamolit ca tot trag baietii lemne pe acolo si se fac niste sleauri...!!! Colegul care a venit de la Valcea acum a venit pe acolo si a ramas inamolit; a intrat masina pana la burta in noroi dar cu efort a reusit sa iasa si sa ajunga la poiana! Am uitat ceva! Vremea a fost putin cu burnita cand am ajuns, a dat-o pe lapovita si apoi s-a inseninat cerul si a iesit luna care lumina poiana de parca era ziua. Nu am mai avut nevoie de lanterna, asa de tare si frumos lumina luna! O splendoare! O seara de vis! De neuitat!

Din punctul de vedere al rulotitului, pentru mine, luna iunie a fost o lună foarte liniștită. Nu am ieșit deloc. Nu am avut timp. A fost o lună destul de agitată cu examene la București, cu încheierea anului școlar pentru cei doi copii ai mei, și multe altele. Așadar, în iunie nu am ieșit deloc cu rulota. Vă dați seama cum a fost viața mea în luna iunie a acestui an, cu rulota în curte, totul pregătit, dar, din cauza altor amănunte neputând ieși undeva, măcar la sfârșitul săptămânii. Ceea ce urma, abia de-acum încolo trebuia să vină. Am pregătit cu o zi înainte rulota, bagajele și am pus la punct toate detaliile în amănunt, iar în seara zilei de 7 iulie Am plecat la drum. Ce-mi păsa că plec seara de acasă? De dormit aveam unde dormi, doar aveam căsuța după mine. Așadar, pe la ora 18 am ajuns la ai mei ca să agăț rulota după mașină (poza 1, 2). Toată lumea era fericită. Fraților, în acele momente eram „super tare!”, vorba băiatului meu mai mare. Cum adică „De ce” ? Pentru că îmi cumpărasem între timp un panou fotovoltaic (150 W – poza 3), un controller de 20 A, 15 ml de cablu 2x4 mm² și o baterie Varta Sylver, normală, de 85 Ah care să mi se potrivească și la mașină, și, bineînțeles, și în rulotă. (Iarna folosesc bateria la centrală, împreună cu invertorul.) Eram, de acum încolo, un rulotist independent la un alt și nou capitol: asigurarea cu electricitate a rulotei. Încă un pas spre independența absolută. Am rămas și acum cu datorii, în urma achiziționării acestui panou, a bateriei, dar nu e nicio problemă. Important la acel moment, dar și acum, era faptul că nu mai depindeam de nicio priză, de nimic. Îmi pot produce curent cât și când am nevoie. Problematic ar fi, dacă nu e soare. Am observat că panoul încarcă mult mai puțin curent când e mai înnorat, dar nu-i niciun bai. Nu am nevoie de atât de mult curent, încât să nu pot produce cât este necesar. Cel mai mult consumă frigiderul pe 12 V. Am văzut că scrie pe frigider, la datele tehnice, că ar consuma 40W. Oricum, nu e de speriat. Să revin la plecarea din acea seară. Ne-am urcat în mașină și am plecat spre Gura Humorului. Punctul central. Ajunși în stațiunea turistică, Gura Humorului, am oprit imediat la intrarea în oraș, pe stânga, la magazinul Penny Markt. Acolo facem cumpărăturile pentru ieșirile noastre în Bucovina. Am luat cele necesare și am plecat la locul de campare, am campat și ... somn. Ca o paranteză: un alt loc bun pentru cumpărături, pe care vi-l recomand din toată inima, este Piața Agroalimentară Gura Humorului. Acolo vin oamenii, în special dimineața, fără prea multă reclamă, cu originalele: Produs în Bucovina. Le puteți cumpăra direct de la producător. La piață veți găsi de toate: lapte, brânzeturi (vă recomand brânza de burduf – o bunătate!!!), cașcaval de casă, brânză de vaci dulce, caș de oi – dulce sau la putină, pastramă, pui, legume, fructe, într-un cuvânt: tot ce vă doriți și tot ce aveți nevoie. 8 iulie Dimineața am luat micul dejun (poza 4, 5, 6, 7), am aranjat rulota și apoi am plecat la piață, în oraș. Am făcut cumpărături pentru noi și pentru niște colegi din Constanța, veniți cu camperul. Îmi amintesc de faptul că acea zi a trecut foarte repede. Am fost prea ocupați să ne vedem și cu echipajele din apropierea noastră. Am făcut câte o poză. Am surprins un echipaj din Iași (poza 8), iar pe pod un trenuleț de promenadă care circulă pe ruta Gura Humorului – Voroneț și retur, mai ales pe perioada verii. După ce am venit din oraș, am făcut un grătar pentru prânz, și copiii s-au jucat până seara târziu în pârul Voroneț care se varsă în Moldova, sau, mai exact, într-un braț al râului Moldova. Până seara copiii nu au mai plecat de la apă. Din păcate a trebuit să plecăm urgent spre casă în ziua următoare pentru a rezolva niște probleme urgente. Dar am revenit aproximativ în același loc, Duminică, 12 iulie Și nu am revenit cu mâna goală... Nu. Am mai venit și cu niște prieteni, mai exact două familii, cunoscuți de-ai noștri care au venit și cu copiii. Afară era foarte cald, așa că unii au vrut să facă baie pentru a se răcori (poza 12). Alții au vrut să stea liniștiți la plajă (poza 13, 14). Să nu uităm nici copiii care, la rândul lor, au vrut și ei să se bălăcească (poza 15). Pentru că eu eram foarte obosit (...) și nu mai aveam voie să conduc, ..., i-am rugat pe prietenii mei să meargă cu mașina și să aduc niște apă pentru a avea în zilele următoare (poza 16). Sincer vorbind, am vrut să plecăm de la locul de campare pentru a da o tură până la Voroneț. Zis și făcut. Am plecat și la Voroneț, iar de la mănăstire am luat-o pe un drum mai puțin bun pentru a căuta, pentru viitor un alt loc de campare (poza 17). Spre seară, supărare mare. Prietenii noștri au plecat spre casă (poza 18, 19), iar noi am mers să mai povestim cu bunii noștri prieteni din Iași (poza 20). I-am rugat să aibă grijă de rulota noastră, pentru că noi am plecat la Zilele Humorului, eveniment care avea loc chiar în acea perioadă. Am mers pe lângă Pârtia de ski Șoimul (poza 21), am traversat puntea peste Moldova – dacă ajungeți la Ariniș vă recomand cu căldură să treceți peste acestă punte (poza 22). Veți avea ocazia să vă încântați ochii cu o priveliște minunată, desprinsă parcă din povești. După ce am traversat puntea, am ajuns imediat la complexul Ariniș (poza 23, 24). Acolo se desfășurau tot felul de activități: se dădeau concerte, copiii se jucau în diferite dispozitive. Era frumos. Agitație maximă cu multe și felurite posibilități de distracție. Seara ne-am retras la „căsuța noastră” pentru a ne odihni; ne aștepta o altă zi, cu alte evenimente. 13 iulie În această zi, băieții mei i-au ajutat pe alți vecini de-ai noștri să-și monteze un cort (poza 25). Am petrecut liniștiți ziua. Ploua 20 de minute cu găleata, fugeam în rulotă, apoi ieșea soarele, ieșeam din rulotă, făceam repede ceva de mâncare, apoi iar venea ploaia și tot așa. Așa ne-a trecut ziua. Îmi amintesc de faptul că în acea zi, prietenii noștri au plecat la Iași (poza 26, 27). 14 iulie În următoarea zi am hotărât să mergem la Mănăstirea Voroneț, înainte de a ne întoarce acasă (poza 28). Am plecat pe jos, vremea fiind, din nou, foarte capricioasă. Pe parcursul unei ore ploua cu găleata și strălucea soarele (poza 29, 30). La un moment dat, ca drumul să nu fie prea plictisitor și stresant, ne-am oprit să mâncăm la un chioșc o înghețată (poza 31). Un alt magazin, din zona Voroneț, făcut în „stil de munte” (poza 32). Până la Mănăstirea Voronețului ne-am hotărât să încercăm să facem autostopul (poza 33), nu conta cu ce. Ajunși la Mănăstirea Voroneț, am admirat-o încă o dată (poza 34, 35) și apoi am aprins lumânări pentru cei vii și pentru cei care nu mai sunt printre noi (poza 36). Ne-am întors la rulotă, printre picături și printre raze puternice de soare (poza 37, 38, 39). Spre seară, am plecat încet, încet spre casă (poza 40). Și acum îmi aduc aminte cu plăcere de acea ieșire. A doua mare.doc

Spre exemplu, se poate merge în pelerinaj. Într-un loc unde vin zeci de mii de pelerini, din toată lumea sau, cel puțin, din toată Europa, toată România, este bine să fii cu casa „la îndemână”, pentru că vei găsi cu greu cazare. Rulota este soluția ideală. Miercuri 12 august Pe la prânz am hotărât să plecăm: tatăl meu, cumnata mea și familia mea (poza 1) la Cacica, jud Suceava, mai exact, aici: Bazilica Adormirea Maicii Domnului Ajunși în zonă, ne-am campat în curtea fostei Case Polone/ Dom Polski, apoi ne-am orientat imediat și am plecat să aducem apă (poza 2). Apă se găsește pe drumul principal în curtea fostei Fabrici de Sare, pe partea dreaptă, cu 50 de m înainte de intrarea în Salina Cacica: Salina Cacica. Pentru ca în timpul pelerinajului lumea să aibă apă, se conectează un furtun de pompieri la un hidrant și fiecare poate să-și ia apă cât are nevoie. Pentru că această vară a fost extrem de secetoasă și extrem de călduroasă, chiar și oamenii din Cacica au venit cu căruțele și butoaie, în curtea salinei ca să-și ia apă pentru acasă. Așadar, problema apei era rezolvată. Unii colegi îmi vor spune: „Bine, bine, dar ce ai făcut cu apa gri?”, răspunsul este extrem de simplu: la spălatul vaselor - și nu numai - folosesc lichid de vase biodegradabil, iar „caseta” o golesc întotdeauna în toaletele publice aflate în preajmă, la îndemână – se pot observa foarte repede. Fiind loc de pelerinaj și fiind zonă turistică, există foarte multe toalete aflate la dispoziția celor care vizitează zona. Una peste alta, prima zi de pelerinaj a decurs în mod normal, frumos; toate micile probleme și grijile cotidiene fiind rezolvate, totul era așa cum trebuie să fie. Eram foarte, foarte bucuros în acele momente, pentru că deși merg de mulți ani în pelerinaj la Cacica, niciodată nu am ajuns – ca anul acesta – cu atâtea zile mai devreme de marea sărbătoare-15 august. Au urmat o seară și o noapte liniștite. Joi 13 august După ce unii dintre noi s-au odihnit foarte, foarte bine .... (poza 3), ..... , și după ce am servit micul dejun, am văzut multă forfotă în jurul Bisericii: curățenie, ordine (poza 4, 5, 7). Televiziunile erau prezente (poza 6) și se pregăteau pentru transmisie, așa cum fac în fiecare an: televiziuni și radiouri private, dar și TVR 2, Radio Iași, Radio Maria, etc. Pentru prânz, dar și pentru unele discuții foarte importante, ne-am retras la rulotă (poza 9, 10) și am aprovizionat în paralel cu energie electrică bateria, pentru a avea lumină seara (poza 8). Spre seară a venit un grup de tineri (poza 10) pentru a ajuta la pregătirile de hram: 15 August. Pentru că nu puteam să dorm și fiind mult mai liniștiți decât pe parcursul zilei, am așteptat să se culce 4 din cei 6 membri ai echipajului și, profitând de mai multă liniște în și în jurul rulotei, am plecat la o mică plimbare prin Cacica.Pe parcursul Hramului de la Cacica, curtea fostei Fabrici de Sare din localitate este folosită drept parcare pentru zecile sau sutele de autocare care vin aici. În jurul orei 23 a sosit primul autocar cu pelerini, din județul Iași (poza 11).Am încheiat seara în Biserică, în liniște (poza 12). Vineri 14 august Dimineața a fost liniștită, cu toate că terenul din jurul rulotei se ocupase încetișor de corturi. Totul a început cu o celebrare penitențială, urmată de alte și alte evenimente. La Cacica, fiecare își poate programa timpul așa cum dorește. Unii merg la slujbe (poza 13, 14), alții la diferitele evenimente: pelerinajul tinerilor şi al persoanelor consacrate (întotdeauna pe 14 august). Pelerinajul pe jos începe la circa 5 km de Cacica, la ora 12.00, urmând ca la ora 13.30 să aibă loc ritul primirii tinerilor pelerini. Mai există și grupuri care vin cu bicicletele (de exemplu: frații noștri de sânge din Republica Moldova). Pe parcursul celor două zile de pelerinaj există aproape tot timpul (poza 15), zi și noapte posibilități de spovadă în limbile: română, germană, polonă, maghiară, ucraineană, franceză etc.Noi am făcut o pauză în jurul orei 14, am servit masa și ne-am odihnit la umbră sau în rulotă (poza 16, 17). Cine dorește poate sta la o terasă (poza 18) sau poate merge la piscinele cu apă sărată ( Apele sărate de la Cacica ). La ora 16 se celebrează Calea Crucii (poza 19) iar la ora 18.00 este Sfânta Liturghie, animată de tineri şi de persoane consacrate (poza 20). Am urcat în turnul Bisericii și am surprins mai multe cadre cu împrejurimile (poza 21, 22, 23). Privegherea mariană cu lumânări de la ora 22.00 constituie pentru pelerini apogeul ajunului sărbătorii Adormirea Maicii Domnului. Rugăciuni şi cântece în cinstea Maicii Domnului se înălţă din piepturile și inimile pelerinilor (poza 24, 25, 26). În ziua de hram, Sâmbătă, 15 august, s-a celebrat la ora 06.00, sfânta Liturghie în limba română (poza 27), iar la ora 07.30 sfânta Liturghie greco-catolică. A urmat liturghia în limba maghiară la ora 08.30, apoi liturghiile în limba polonă şi în limba germană, la ora 09.15. În centrul sărbătorii Adormirea Maicii Domnului este Liturghia de hram celebrată la ora 11.00 de către episcopul de Iaşi (poza 28, 29). La Liturghie au concelebrat episcopi şi aproape 100 de preoţi din ţară şi din străinătate. Unii mai obosiți, nu au putut să fie atenți chiar tot timpul la slujbă... (poza 30). Eu am paticipat la liturghie (poza 31) și din când mergeam și la rulotă pentru a vedea ce mai e pe acolo și dacă e totul în ordine. Misterul care se celebrează pe 15 august, Înălțarea Sfintei Fecioare Maria la cer, nu numai cu sufletul, ci și cu trupul ne vorbește despre valoarea, despre demnitatea, despre măreția trupului omenesc, despre destinul final al trupului nostru, despre respectul sacru pe care îl datorăm trupului omenesc. Privind trupul omenesc numai cu ochii minții, din punct de vedere biologic, constatăm că trupul omului este capodopera mâinilor lui Dumnezeu. Oamenii de știință ne spun că trupul nostru este format din circa cincizeci de milioane de miliarde de celule. Fiecare celulă a trupului nostru formează un laborator chimic, echivalând cu 11 milioane de uzine ultramoderne, computerizate. Dar nu numai în aceasta constă valoarea trupului omenesc. Noua destinație a trupului nostru este aceea a învierii glorioase. Potrivit credinței, omul este vrednic de cel mai mare respect pentru că are sufletul creat direct de Dumnezeu, înzestrat cu inteligență, voință și libertate, la care în creștin se mai adaugă harul sfințitor prin care ia parte la natura lui Dumnezeu. Tocmai acest adevăr este celebrat la Cacica în fiecare an în această mare sărbătoare. La final, în cadrul procesiunii în jurul Bisericii au fost binecuvântate florile şi obiectele religioase aduse de pelerini, apoi fiecare s-a retras încet-încet la ale sale (poza 32, 33 – posesorii camperului din imaginea aceasta sunt dragii mei prieteni, Cristina și Anton din Italia). După ce am servit liniștiți prânzul (poza 34), am mers cu copiii la bâlci. Cei mici s-au bucurat și de această oportunitate (poza 35). Între timp, toți pelerinii au plecat spre casă (poza 36). Rog frumos un moderator, dacă are timp, bunăvoință și plăcere, să pună pozele în text. Nu știu să integrez în text frumos, cursiv, imediat fiecare poză. Mulțumesc!

Va salut cu drag! In weekend-ul 05-06 iulie am fost la Casoaia (prima noastra iesire cu rulota). Localitatea este in apropiere de Moneasa, la vreo 45-50km de Arad. Drumul in mare parte este ok, adica este drum asfaltat. Pretul este 20 lei pentru rulota, si 10 lei de persoana. Daca nu ai sursa proprie de curent te mai costa 20 de lei. Curatenia se "incadreaza" la buna (intre 1 si 10 ar fi undeva pe la 7-8). Sunt si locuri pentru cei ce merg cu cortul, este si piscina, si sunt si cateva bungalouri unde te poti caza daca nu esti nici cu cortul, nici cu rulota. Gratare unde sa-ti prajesti carnoasele, sunt multe, ceea ce este bine ca nu trebuie sa astepti sau sa deranjezi pe cineva, exista si un teren de fotbal. Acum terminau si tiroliana.

La prima iesire cu rulota langa baile Bradet,com. Nucsoara, jud Arges. Peisaj superb, munte, apa, liniste...